Reflectii

Spectacol "Rampa de lansare",la CCS Bucuresti,dedicat memoriei Mihaelei Runceanu

2011-10-27T16:28:00.001+03:00

Dragi prieteni,
a dat Dumnezeu sa pot organiza si acest spectacol in memoria Mihaelei Runceanu la comemorarea a 22 de ani de la disparitie.
E o minune dumnezeiasca cum s-a putut pastra spiritul adoratiei pentru Mihaela Runceanu la oameni de varste diferite,la oameni care au cunoscut-o personal, dar si la oameni care doar au admirat-o pe scena, la radio sau la televizor.Culmea, Mihaela are admiratori dintre oameni cu varsta sub 30 de ani, care atunci cand ea canta si era printre noi, erau tinere sperante la gradinita!
Ne vom vedea cu totii la spectacolul de pe 1 noiembrie - doar cei care sunt in tara, e adevarat!- dar am primit foarte multe mesaje de la admiratori care regreta ca nu pot participa la acest spectacol deoarece locuiesc si lucreaza departe de tara.
Multi artisti au dorit sa fie pe scena la acest spectacol(cu totul vor urca pe scena peste 30 de cantareti si dansatori!), multi altii vor veni data viitoare, iar altii chiar daca nu vin la acest gen de spectacol nu au uitat sa-i poarte respectul cuvenit fostei lor profesoare sau colege de generatie.
Stiu ca nu-si are rostul repetitia, dar acest spectacol este cu Mihaela Runceanu(in secvente video!)si pentru Mihaela Runceanu.
Va astept pe toti cu drag sa o omagiem pe Mihaela Runceanu.

P.S. De asemenea, dupa ce ne vom intalni marti la spectacol, vom alcatui grupul care se va deplasa sambata 5 noiembrie la Buzau,pentru o vizita de reculegere la mormantul Mihaelei Runceanu.

RAMPA DE LANSARE, editia a VI-a
Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti si Asociatia Culturala Fan Club Mihaela Runceanu
Organizeaza Concertul “PENTRU VOI,MUGURI NOI”, concert dedicat memoriei Mihaelei Runceanu,
Marti , 1 noiembrie 2011, ora 18.30, Sala Mare
Artisti in concert
Formatia „Amadeus”, Andreea Runceanu si Xenti Runceanu, Alina Sorescu, Silvia Dumitrescu, Miki( ex.K-pital), Ioana Sandu, Marian Stere,Simona Florescu,Ion Radu(de la „X-Factor”),Bogdan Ionita,Nicoleta Opait, Catalin Magdalinis, Francesca Suciu,Aurel Toma
si “Muguri noi” – tinere talente: Rodica Tudor, Camelia Stanciu, Denisa Trofin, Diana Doroftei, Adi Gutu,Cristina Stroe, etc
Cu participarea extraordinara a doamnei Stela Enache!
Spectacol prezentat de Bebe Astur si Mihai Bogatu.
Invitati surpriza!

Omagiu prin cantec adus Mihaelei Runceanu- 7 mai 2011

2011-05-11T12:34:00.000+03:00

Sambata 7 mai, la Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti a avut loc spectacolul "Pentru voi,muguri noi" dedicat memoriei Mihaelei Runceanu la aniversarea a 56 de ani de la nastere.
Pentru ca am primit o cronica sensibila si inspirata a acestui spectacol, ii dau cuvantul lui Mihai Stefan din Ploiesti cel care are si meritul de a-mi fi facut legatura cu doamna Stela Enache.
"Sambata 14 mai a avut loc la Casa de cultura a studentilor din Bucuresti spectacolul de muzica usoara intitulat “Pentru voi, muguri noi”, dedicat inegalabilei interprete a muzicii usoare romanesti Mihaela Runceanu, de la a carei nastere s-au implinit de curand 56 de ani.
Si-au dat concursul solisti consacrati precum Ioana Sandu, Catalin Magdalinis, Ion Radu sau Francisca Suciu. O mentiune aparte pentru tanara interpreta Nicoleta Opait, absolventa a Scolii populare de arta din Iasi la clasa maestrului Titel Popovici si laureata a festivalului “Crizantema de aur”, care a interpretat cu mult talent doua piese, dintre care mentionam cantecul “Nu te ascunde”(Cornel Fugaru/Dan v.Dumitriu) din repertoriul Mihaelei.
Au evoluat si tinere sperante ca Denisa Trofin, Camelia Stanciu sau Diana Doroftei, precum si un grup de dansatori de la Liceul “Gheorghe Lazar”.
Au fost prezente cu scurte recitaluri doua dintre elevele Mihaelei de la Scoala populara de arta, acum artiste consecrate, Marina Florea si Silvia Dumitrescu, ambele foarte apreciate de public, asa cum a fost si rostirea de suflet a actritei Doina Ghitescu de la Ansamblul “Ciocarlia” al M.A.I.
Un moment inedit si foarte gustat de public a fost duetul surpriza alcatuit de doamna Stela Enache impreuna cu textierul Marian Stere. Cei doi au interpretat potpuriul intitulat “Un miracol implinit”. In continuare d-na Stela a interpretat splendiul slagar “Balada pescarusilor albastri”, dedicat memoriei celor care au scris cu mult talent muzica si versurile acestui minunat cantec, maestrul Florin Bogardo si poeta Teodora Popa Mazilu.
Punctul culminant al spectacolului l-a constituit recitalul de exceptie sustinut de marea doamna a muzicii usoare romanesti Eva Kiss. Aceasta a ridicat publicul in picioare interpretand cu dragoste si patos slagare fara egal precum “Ave Maria” (dedicat Mihaelei), “Tacutele iubiri” (de Zsolt Kerestely), “A cazut o frunza-n calea ta” (de Constantin Draghici), “Prieten drag” (de Radu Serban) sau “Puterea dragostei” (din repertoriul artistei internationale Jennifer Rush). In incheiere Eva Kiss a dedicat spectatorilor prezenti in numar mare, in ton cu atmosfera de afara, cantecul “Sa alergam prin ploaie” de Cornel Fugaru, fiind aplaudata minute in sir.
Prezentarea a fost asigurata cu profesionalism de Mihai Bogatu (realizatorul spectacolului) impreuna cu muzicianul rock Bebe Astur.
Multumim tuturor celor implicati in reusita acestui eveniment musical si speram ca spiritul gingas al Mihaelei Runceanu sa ii inspire si in continuare in organizarea de noi intalniri dedicate acestei unice mesagere a frumosului."
MIHAI STEFAN

Rampa de lansare pe 5 aprilie la Casa Studentilor din Bucuresti

2011-04-02T13:16:00.001+03:00

Sper ca am pornit bine cu Rampa de lansare si va invit la cea de-a treia editie care va avea loc la Casa de Cultură a Studenţilor Bucureşti, Club Old School, etaj II, 5 aprilie 2011,ora 19,00.
Proiectul “Rampa de lansare” propune reînvierea unei tradiţii atât de familiare CCS, aceea de a ne aduce aproape muzica şi poezia, dar şi tinerii cu preocupările lor specifice , artişti care susţin ideea de cenaclu studentesc. Proiectul, aflat la a treia ediţie, are un obiectiv ambiţios, acela de a pune bazele unui nou cenaclu studenţesc care să se dezvolte pe modelul Cenaclului “Trei ceasuri bune” - exemplu de succes cu ani în urmă.
Proiectul va reprezenta cu adevărat o rampă de lansare pentru artiştii tineri, elevi şi studenţi.
Programul « Rampa de lansare »:
Vernisajul expozitiei personale de fotografie Doria Drăguşin, « Viaţa monahala »
Invitaţi: poeţii George Stanca si Ovidiu Mihailescu
Prezentare de carte: Crista Bilciu- « Poema desnuda » Premiul Uniunii Scriitorilor pe anul 2010 pentru debut in volum
Program muzical susţinut de tineri artişti, elevi si studenţi:
Andra Muresan - muzica folk si cover-uri, studentă la Filozofie
Mircea Lungu – muzica instrumentala ambientala, master in IT in Marea Britanie
Grupul folk « Rapsotree » – format din elevi de la Colegiul National Gheorghe Sincai
Recital folk: OVIDIU MIHAILESCU
ION MARINESCU « Tzurla » & Band
Va aştept cu drag !
Pentru a fi mereu la curent cu tot ce se organizeaza la Casa Studentilor din Bucuresti va recomand sa urmariti site-ul "www.ccs.ro".

Gabriel Stanciu, un artist al fotografiei descoperit de Rampa de lansare

2011-03-16T18:52:00.014+02:00

Cand am gandit proiectul "Rampa de lansare", nu stiam ca ProTV-ul va lansa in acelasi timp "Romanii au talent" si ca respectiva emisiune-concurs va polariza atentia publicului larg asupra unor necunoscuti extrem de talentati, care au sansa de a deveni instantaneu vedete.
Prin acest proiect am vrut doar sa aduc la zi vechea mea preocupare de a scoate la lumina tineri talentati, elevi si studenti, asa cum am facut prin Fan Clubul Mihaela Runceanu, acum 20-21 de ani, cu adolescenti precum Carmen Trandafir, Maria Radu,Miki-ex Kapital(Mihaela Marinache),Daniela Gyorfi,Cristina Manoliu sau ca jurnalist care a publicat primele interviuri cu viitoarele vedete Laurentiu Duta(lider ,3 SUD-EST),Loredana Groza, Catalin Crisan,Anca Turcasiu sau Daniel Iordachioaie.
Am pornit "Rampa de lansare" dupa un format clasic, dar iata ca la editia a doua am spart gheata, cu vernisajul expozitiei "Chip si stare" a artistului fotograf(si filozof!) Gabriel Stanciu. Nu stiu cum sa va povestesc ca sa fiu convingator, desi am scris pana acum nenumarate articole de presa, dar opinia tuturor celor care au vazut fotografiile a fost unanima: expozitia te cucereste instantaneu!
"Sunt cele mai frumoase si valoroase fotografii care au fost expuse aici", a declarat Petrisor Iordan, profesorul coordonator al Clubului de fotografie de la Casa Studentilor din Bucuresti.
"Am vazut din primul moment ca este un profesionist al fotografiei si il invit sa ni se alature la proiectele noastre traditionale,adevarate "brenduri" ale Casei Studentilor, "Fotogeografica"(concurs ajuns la a 15-a editie) si "Romania Student Tour",a sintetizat in cuvantul sau domnul Paul Bordas,directorul CCS Bucuresti si mentorul celor doua proiecte.
Desi discursul lui Aristotel Bunescu,jurnalistul si criticul de arta plastica si fotografie cu zeci de vernisaje la activ, a fost cel mai lung si argumentat,surprinzand sensibilitatea autorului prin cadrele expuse, dar si profunzimea cugetarilor din titlurile lucrarilor, punctul pe "i" a fost pus in ultima propozitie:"Gabriel Stanciu cand declanseaza aparatul de fotografiat are ochiul, inima si sufletul pe aceeasi linie".
La vernisaj au asistat multi iubitori de frumos si fotografie, elevi si studenti, tineri sau din generatia de mijloc, precum si cursantii de la Clubul de fotografie care si-au fixat un inalt "target" calitativ admirand fotografiile lui Gabriel Stanciu.
Desi este meritul absolut al lui Gabriel Stanciu, care s-a ingrijit de pregatirea expozitiei, cu aceeasi grija pe care o are pentru cei doi "puisori" ai lui, ma laud si eu cu succesul acestuia, chiar la vernisaj stabilindu-se ca dupa inchiderea expozitiei de la CCS Bucuresti, aceasta sa fie itinerata prin tara, in luna aprilie urmand sa fie deschisa la Casa de Cultura a Sindicatelor din Galati.
"Aceasta expozitie este o candidatura serioasa a lui Gabriel Stanciu la titlul de "Fotograful anului", a mai spus Aristotel Bunescu pentru a-l completa pe emotivul si sensibilul artist.
Publicul a continuat sa admire si sa comenteze fotografiile, sa rontaie alune si piscoturi la un pahar de suc,pana cand muzica i-a convins sa intre in club sa asiste la partea de spectacol a "Rampei de lansare".
Parca vrajiti de imaginile vizionate, spectatorii s-au lasat sedusi de sensibilitatea si calitatile vocale ale folkistei Anei Maria Dumitru si de ritmul si vivacitatea solistei pop Camelia Stanciu.
Segmentul poetic a fost asigurat de trei tineri poeti extrem de valorosi care au citit din creatia proprie: Aida Hancer din volumul "Eva nimanui", Adrian Dinis din volumul "Poezii odioase de dragoste", iar Teodor Duna s-a jucat cu noi "De-a viul", al treilea volum al sau, si putea sa se joace cu noi de-a orice, pentru ca verbul si versul sau "te fura" din prima, se vede ca are stofa de mare poet.
Recitalul grupului "Dac'art" a fost o adevarata revelatie,canta un folk elaborat, original, cu legaturi cu muzica precrestina si folclorica, iar sala a cerut indelung un bis.
Pentru a lasa fetele sa respire, subsemnatul a povestit intamplari adevarate, cu si fara umor, de la cenaclurile la care a participat, dupa care "Dac'art" a incheiat cu o "sarba", jocul folcloric foarte antrenant, prelucrat si interpretat intr-o maniera personala de Valentina Stafie si Elena Albu.
A urmat Aristotel Bunescu, care a citit din cartea pictorului si profesorului de arte plastice Ion Lazar un text despre cum vad studentii de la arte plastice modelele, barbati si femei, care stau nemiscate pentru a fi imortalizate pe panza.
Recitalul FOX STUDIS a ridicat din nou temperatura in atmosfera, stilul lor de a canta fiind greu de descris in cuvinte."Vocea Tatianei este cu totul deosebita, iar acompaniamentul lui Marius la chitara cu 12 corzi este stralucitor", l-am citat pe vernisatul serii Gabriel Stanciu.
Acum ca am dat lovitura cu aceasta editie (si expozitie!),ramane de vazut ce ne rezerva viitorul!
Echipa organizatorica incepe sa se contureze, de data aceasta avand sprijinul lui Bebe Astur, indrumatorul Cameliei Stanciu si al Dac'art,dar si al prietenilor Gabriel Stanciu si Aristotel Bunescu.
Ne revedem pe 5 aprilie cand vor canta studenta Andra Muresanu de la Filozofie, actorul Ion Marinescu "Turla", Calin Costache si Ovidiu Mihailescu(acesta fiind si un foarte bun poet).
Vor fi si alte surprize, dar cea mai mare este cea furnizata de regizoarea Crista Bilciu, cea care pe 16 martie a fost declarata castigatoarea concursului de poezie pentru debutanti organizat de Uniunea Scriitorilor pentru volumul "Poema desnuda".Pentru publicul Teatrului Podul, Crista Bilciu este regizoarea care a montat peste 10 piese in ultimii 5 ani, pentru ea "Podul" fiind o a doua casa.

Rampa de lansare, editia a II-a, 15 martie, la Casa de Cultura a Studentilor

2011-03-11T14:22:00.001+02:00

Locaţie: CLUB OLD SCHOOL
Casa de Cultură a Studenţilor Bucureşti (CCS)
Data desfăşurării: 15 martie 2011, ORA 19,00
Proiectul “Rampa de lansare” propune reînvierea unei tradiţii atât de familiare CCS, aceea de a ne aduce aproape muzica şi poezia, dar şi tinerii cu preocupări specifice lor, artişti care susţin ideea de cenaclu studenţa doua ediţie, are un obiectiv ambiţios, acela de a pune bazele unui nou cenaclu studenţesc care să se dezvolte pe modelul Cenaclului “Trei ceasuri bune” - exemplu de succes cu ani în urmă.
Proiectul va reprezenta cu adevărat o rampă de lansare pentru artiştii tineri, elevi şi studenţi.
Programul « Rampa de lansare »:
Vernisajul expozitiei personale Gabriel Stanciu, foto alb-negru « Chip si stare »
Invitaţi: poeţii :George Stanca si Teodor Duna
Prezentare de carte:
Editura Vinea - Adrian Dinis – « Poezii odioase de dragoste »
- Aida Hancer – « Eva nimanui »
Program muzical susţinut de artişti studenţi:
Ana Maria Dumitru - muzica folk, studentă la Matematică
Camelia Stanciu – muzica uşoară, studentă la ASE, Premiata la Mamaia 2010
Grupul folk DAC’art (fost Legende) – Premiul II la Festivalul “Baladele Dunării” 2010
In recital : Grupul « FOX STUDIS » folk alternativ, jazz, format din Tatiana si Marius Ojog
Vă aşteptăm cu drag !

"Tiptil" a facut show de "Dragolentin" la Casa Studentilor

2011-02-14T16:38:00.001+02:00

Tiptil, "TIPTIL", in "sprint" usor, spectacolul din 13 februarie de la Clubul Old School- Casa de Cultura a Studentilor Bucurest, a avut mare succes.
In primul rand, trupa "Sprint-Band" a reusit un spectaculos comeback dupa 20 de ani in care membrii acesteia au cantat in alte formule, dar practic si-au cladit cariere in profesii liberale. "Regasire" a fost mesajul lor pentru public, dar bisul a fost solicitat pentru "Doar inima" si "I can...", oricare dintre acestea avand sansa sa devina hituri.
Marea surpriza a fost "TIPTIL", care are valoare, are compozitii, are prezenta scenica si care face muzica de dans. Stilul nouvelle vague ii prinde de minune pe Bujor-chitara bas,Cretu-chitara, Ciprian-tobe, iar vocile fetelor, Adina si Raluca, sunt de cristal. De miscat se misca foarte bine, mai ramanea ca si Ciprian sa-si ia setul de tobe in brate si sa danseze alaturi de fani.
De profesionistii de la "Trupa no.13" ce-ar mai fi de zis ? Ca au ridicat publicul in picioare inca de la prima piesa si ca alaturi de ei s-a dansat de la inceput si pana la sfarsit.Vorbele sunt inexpresive pentru a putea descrie atmosfera ce s-a creat in jurul "Trupei 13", cea care reuseste sa cante unele piese, de multe ori, mai bine decat originalul.

Rampa de lansare pe 22 februarie la Casa Studentilor Bucuresti

2011-02-08T18:55:00.003+02:00

RAMPA DE LANSARE
CLUB OLD SCHOOL - 22 FEBRUARIE 2011 , ORA 19
Literatura
Invitati: poetii Lucian Avramescu si George Stanca
Prezentare de carte: Nicolae Tone, Editura Vinea
Poezie de dragoste: Stefan Ciobanu
Poezie si proza satirica : Sorin Teodoriu
Program muzical sustinut de artisti studenti:
Ana Maria Dumitru - muzica folk, studenta la Matematica
Rodica Tudor – muzica usoara, studenta la Limbi straine, Premiul II la Interpretare, Festivalul Mamaia 2010
Marius Matache – cadru universitar si doctor in chimie, partener al proiectului pentru descoperirea de tinere talente prin site-ul “foreverfolk”
Eugen Avram - folkist din generatia de mijloc, fost coleg cu mine la ASE,un descoperitor si promotor de tinere talente, organizatorul Galelor Remember "Vali Sterian"
Trio Constantin Mirea – vioara, masterand la Conservator, Premiul pentru cel mai bun instrumentist la Galele Studentesti de Jazz de la Sibiu 2010, unde a reprezentat CCS Bucuresti
“Proiectul Tivodar” - Marele premiu la Festivalul “Baladele Dunarii” 2010,unde a reprezentat CCS Bucuresti, Alex Nechita fiind elev ,iar Stefan Tivodar fost membru al Cenaclului “ Trei ceasuri bune”
Xxxxxxxxxxx
Spectacolul “Rampa de lansare” ,aflat la prima editie, isi propune sa readuca alaturi muzica si poezia, punand bazele unui nou cenaclu studentesc care sa continue traditia cenaclului “Trei ceasuri bune”.
Propunandu-si sa descopere noi talente si sa reprezinte efectiv rampa de lansare pentru artistii tineri, elevi si studenti, proiectul se bucura de sustinerea partenerilor “Pariu pe Prietenie”, a site-urilor “Bocanculliterar.ro” si “Foreverfolk”, a editurii “Vinea” care publica poeti debutanti si a organizatiilor studentesti.

Concert proValentinesDay - Daca e 13, e trupa 13, Tiptil si Sprint!

2011-02-08T18:51:00.000+02:00

Casa Studentilor din Bucuresti organizeaza duminica 13 februarie, la ora 19.30,
Un concert proVALENTINES DAY la Clubul Old School

Ritmuri noi, nemaiantalnite, in acest concert unic.

SPRINT-BAND se relanseaza cu rock alternativ, de dragoste si de ascultat. “Doar inima” si alte piese noi sau reorchestrate va vor incanta si va vor incalzi inimile.
TIPTIL ne va canta “Spune-mi tu iubirea mea, Spune-mi de ce te iubesc!”, “Cade luna” sau “Good or stupid live” in stilul “nouvelles vague” pe care l-au transplantat in Romania.
TRUPA 13 va invita la dans cu hituri celebre, interpretate cu profesionalism si pasiune, numai bune sa va aduca in atmosfera de ValentinesDay.

MAPA DE PRESA
Titluri piese:
SPRINT-BAND: Doar inima; Drum in viitor; Revenire; Speranta; In the night; I can…; Perfect World.
(Nota; piesa Perfect World a fost difuzata in ultimele luni la Radio Manchester,UK si poate fi audiata pe site-ul Sprint-Band)
xxxxxxxxx
TIPTIL: Spune-mi;Cade luna; Save fromHarm; Good or Stupid live;Expres yourself;etc
(A se vedea blogul Tiptil si aparitiile de pe youtube.)
xxxxxxxxxxx
TRUPA 13: Friday I am in love-The Cure; Faith-George Michael; A little les conversation- Elvis Presley; Enjoy the Silence –Depeche Mode;Angel Fill- Robie William; Super girl – Reaman;etc
(vezi site NO.13.ro)

Pariu pe Prietenie 30 ianuarie, orele 18.30

2011-01-26T18:05:00.003+02:00

Comunicat de presă pariu pe Prietenie, 30 ianuarie 2011, ora 18:30

Pariu pe Prietenie - duminică 30 ianuarie 2011, ora 18:30 - Mojo Music Club

Invitaţi: Teodora Ionescu şi grupul Cantos - spectacol de cântec şi poezie, Horia şi Ilie Stoian, Florin Caragiu, Octavian Perpelea, Eugen Avram;
Mihai Bogatu şi Paul Bordaş vor prezenta catalogul de fotografie Enigmele Buzăului realizat de catre Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti.
Moderatori: Sorin Teodoriu, Ştefan Ciobanu şi Ştefan Tivodar

Locaţia Mojo Music Club: Bucureşti, str. Gabroveni nr. 14
xxxxxxxx
P.S. Intrucat am si eu niste prieteni si as dori ca sa fie intotdeauna la actiunile mele, va invit pe toti sa descoperiti Mojo Club si Pariul pe Prietenie.
xxxxxxxxx
Intrarea liberă
Nu se fac rezervări telefonice.

Pentru detalii, accesaţi link: http://www.bocancul-literar.ro/Forms/CreatieLiterara/DetaliiCreatie.aspx?id=24570

Cristi Paturca, o viata pentru o idee !

2011-01-19T13:33:00.002+02:00

Mare pacat ca a disparut un simbol al libertatii de gandire, Cristi Paturca reprezentand omul care a trait doar pentru triumful ideilor sale.
Il stiam dinainte de revolutia din Decembrie 1989 ca membru al formatiei rock Rond, dar vocea sa a explodat, asa cum stie toata lumea, in primele zile ale Pietei Universitatii cu "Imnul golanilor".
Acolo, in Piata, au rasunat cantecele sale chemand la lupta si la alungarea de la putere a neo-comunistilor, ceea ce parea credibil pentru manifestanti, l-a facut indezirabil pentru multi oameni "de bine". Practic, desi nu a recunoscut-o nimeni pana azi, cantecele sale au fost hiturile anului 1990, iar discurile cu cantecele din Piata Universitatii au fost cele mai vandute in acel an.
Cristian a ramas devotat ideilor sale, a cantat pentru Alianta Civica si pentru campania electorala a lui Emil Constantinescu, dar dupa victoria Conventiei Democrate nu s-a lasat inregimentat. E celebra intamplarea cand a fost chemat de un consilier la Cotroceni si i s-au oferit doua spatii comerciale pe Magheru, pe care le-a refuzat fara sa clipeasca.
A continuat sa cante acelasi repertoriu pentru fanii sai si pentru ceilalti idealisti care au continuat sa creada in ideile lor si sa clameze ca in Piata, "Dreptate, ochii plansi vor sa te vada!"
Cristi, a fost un om bun la suflet, dar n-a stiut sa lupte pentru viata lui.A avut prieteni multi care l-au inconjurat cu drag pentru ca era idolul lor. A avut si "prieteni" care i-au fost aproape atunci cand avea bani si dadea de baut la toata lumea.
Din fericire pentru el i-a avut alaturi pe cei de la Asociatia 21 Decembrie care nu l-au lasat la greu, atunci cand a ramas pe drumuri sau atunci cand a fost grav bolnav. Desi nu s-a ingrijit si mai visa la un posibil transplant de ficat, poate ca viata i-ar fi fost mai lunga daca multi dintre cei care il vedeau nu i-ar fi facut viata amara.Avea un suflet prea cald, de copil as putea zice,care nu putea sa vibreze standardizat.
Cristian a fost un simbol al Casei Studentilor din Bucuresti unde a cantat incepand cu anii de liceu, unde a repetat ani si ani, iar intre ultimele sale aparitii sunt cele de la Seara Vali Sterian unde a avut o prestatie foarte aplaudata cu trupa lui, cea de la PariuPePrietenie(12 decembrie) si cea de la lansarea CD-ului de colinde "Tu esti iarna"(23 decembrie).
Azi, 19 ianuarie 2011, la orele 13.30, Cristi Paturca a venit pentru ultima oara la Casa Studentilor din Bucuresti.
Lacrimi, multe lacrimi, din partea prietenilor care l-au asteptat pentru un ultim omagiu.

"Pariu pe prietenie", la Casa Studentilor, pe 12 decembrie

2010-12-04T16:04:00.002+02:00

PARIU PE PRIETENIE
Site-ul www.bocancul-literar.ro şi partenerii săi organizează ultima ediţie a Pariului pe Prietenie din anul 2010, în data de 12 decembrie, de la ora 18:30.

Evenimentul va fi găzduit, de această dată, de Casa de Cultură a Studenţilor Bucureşti, Club Old School din Calea Plevnei nr. 61.

În cadrul segmentului literar, vor lectura Adrian Suciu, Leonard Ancuţa şi Daniel D. Marin. Vom organiza lansarea celei de-a doua cărţi semnate de Sorin Poclitaru, prezentată de Clara Mărgineanu.
Direct de la „Plasa de stele” - Antena 1, va veni Viorel Gaiţă.

Muzica va fi susţinută de Adrian Bezna, trupa Zări, Cătălin Ungureanu, Ovidiu Mihăilescu, Marius Matache (Make), Puiu Creţu, Fox Studis, Proiectul Tivodar, Cipriana şi Filip Şerbu.

Moderatorii ediţiei: Tatiana Ojog, Sorin Teodoriu, Ştefan Ciobanu şi Ştefan Tivodar.

Locaţia: Casa de Cultură a Studenţilor Bucureşti, Calea Plevnei nr. 61, Sector 1, Club Old School, etaj 2, punct de reper: în spatele Operei Române.

Intrarea liberă.
Nu se fac rezervări telefonice.
xxxxxxxxxxxxxxxxxxx
Am inceput direct cu anuntul pentru ca imi doresc sa fim cat mai multi la aceasta intalnire de gala cu muzica si literatura de calitate.
Am descoperit de cateva saptamani acest grup de prieteni (ca doar e "Pariu pe prietenie!") care reusesc sa creeze un eveniment artistic numai din iubire de frumos si dintr-un prea plin sufletesc.Inca de cand ne-am cunoscut, la Seara Vali Sterian, i-am invitat sa vina cu acest spectacol la Casa Studentilor, aici unde imi doresc sa regeneram gustul tinerilor si studentilor pentru muzica si poezie.
Cu ocazia acestui spectacol, multi dintre artisti se vor reintoarce in Casa Studentilor unde au mai cantat in acest an: Marius Matache,Ovidiu Mihailescu, Puiu Cretu si duo-ul de folkjazz "Fox Studis".
Pentru Stefan Tivodar va fi o ocazie sa demonstreze cat de sus a ajuns ca maiestrie, dupa ce si-a facut "ucenicia" tot aici la cenaclul "Trei ceasuri bune".
Desi va fi un program incarcat, la rubrica "Open Stage" vom avea si reprezentanti ai artistilor studenti, folkista Ana Maria Dumitru si Grupul de muzica medievala "Truverii".
Va astept pe toti cu drag !

Festival Mihaela Runceanu, la Sala Palatului, acum 20 de ani

2010-11-21T23:55:00.001+02:00

In zilele de 20-21-22 noiembrie 1990 am avut nebunia de a organiza de unul singur un festival de 3 zile la Sala Palatului, Festivalul Ziarului "Tineretul Liber".
A fost un an politic dificil, societatea era polarizata in pro si anti-Iliescu, iar eu, care lucram la Tineretul Liber am crezut ca o sa reusesc sa dau lovitura si sa umplu Sala Palatului la un festival de muzica usoara.
Am pornit de la doua premize: ziarele se citeau la disperare, Tineretul Liber avand un tiraj zilnic de un milion de exemplare,iar ideea de a face o copie a festivalului Mamaia la Sala Palatului parea a fi castigatoare.
Lansasem de jumatate de an Clubul fanilor Mihaelei Runceanu si in atmosfera aceea de efervescenta in care organizasem deja cateva zeci de spectacole in Bucuresti,dar si in cateva orase mari (Buzau, Pitesti,Ploiesti)aveam deja publicul asigurat.O alta miscare inspirata erau premiile anuntate pentru concurentii de la interpretare, respectiv trei burse anuale de pregatire ce promiteau sa lanseze trei noi stele, iar premiile de la creatie erau mai mari decat cele de la Mamaia.
Am reusit sa-mi conving colegii si sefii ca manifestarea sa poarte numele ziarului,am mers pe un parteneriat in trei -ziarul Tineretul Liber, Fan Clubul Mihaela Runceanu si Centrul de Conservare a Creatiei Populare- si desi nu s-au semnat documente, mecanismul financiar a functionat perfect. Am reusit sa gasesc si sponsori, care au echilibrat bugetul, iar de la simpla idee a unui concurs de muzica usoara pentru creatie si interpretare, am ajuns la un adevarat festival care a mai cuprins concursul studentesc "Miss Boboc Romania",concurs national de caricatura,concurs national de poezie si reportaj, simpozioane literare si economice,etc Din mers am facut parteneriat cu Programul 3,programul de tineret al Radioului National, care a transmis in direct evenimentul si am anuntat Festivalul la TVR, in emisiunea lui Mihai Tatulici si Marinei Almasan "Veniti cu noi pe Programul 2".
Pentru partea de concurs muzical am avut un juriu national din 11 membri,mai tare si mai corect ca la Mamaia:Titus Andrei,Ionel Tudor, Viorel Gavrila,George Natsis,Dan Dimitriu,Angela Ciochina, Paul Enigareascu,Romeo Vanica,precum si reprezentanti ai celor 3 coorganizatori.
Dintre concurentii de la creatie amintesc compozitorii:Virgil Popescu,Andrei Kerestely,Mihai Vanica,Mihai Elekes,Marius Micu, iar de la interpretare Daniela Giorfy, Carmen Trandafir,Maria Radu,Diana Spanu, Maria Botta sau Eduard Carcota(cunoscutul compozitor de azi).Piesele de la creatie au avut interpreti cunoscuti:Aurelian Temisan,Oana Sarbu,Daniel Iordachioaie,Laura Stoica,Mihaela Marinache(cunoscuta azi ca Miky de la K-pital).
Au sustinut dialoguri cu publicul actorii George Mihaita,Emilia Popescu,Florian Pittis si Horatiu Malaele.
Recitaluri muzicale au sustinut Nicu Alifantis,Silvia Dumitrescu,Marina Florea,Oana Sarbu,Gabriel Dorobantu,George Nicolescu,Ducu Bertzi, Catalin Crisan,Carmen Muresan(azi,prezicatoarea Carmen Harra)si multi alti tineri solisti.
Am avut pe post de cap de afis un american,foarte bun show-man, John Jewell, pe care l-a propus Nana Iaworsky(acum, sotia lui Vlady Cnejevici).
Am avut si concursuri pentru public, care a putut castiga diverse premii, inclusiv concurs pe teme sportive cu Cristian Topescu si Octavian Vintila.
Cateva consideratii finale:
- au fost 2000 de spectatori in fiecare seara ceea ce inseamna o prezenta mai mare decat la Mamaia
- au fost 17 ore de spectacol in cele 3 zile, lungimea fiecarui spectacol tinzand sa egaleze spectacolele Cenaclului Flacara care in acea vreme nu mai era ce fusese in epoca sa de glorie
- bugetul total al manifestarii a fost de 1 milion de lei cu care se puteau cumpara 1o autoturisme Dacia(ca alte masini nu erau!) sau 1o apartamente de trei camer.
Dupa incheierea manifestarii, redactorul sef al ziarului Stefan Mitroi m-a chemat la el in birou si m-a felicitat pentru reusita (desi el n-a crezut in acest proiect!) si pentru beneficiile de imagine pe care le-am adus ziarului. Mi-a relevat doua probleme: nu stie ce sa faca cu profitul de 80 de mii de lei, ramas dupa derularea manifestarii, si s-a scuzat ca trebuie sa dea prima la tot personalul daca eu am indraznit sa includ in buget scenariul si regia festivalului, adica exact ceea ce facusem pentru succesul actiunii.
P.S.
Stiti de ce a ramas in memoria multor artisti si a unor colegi de redactie acest festival?
1. Pentru ca au urcat si au cantat prima data pe aceasta scena la un Festival de mare calitate artistica.
2. Pentru ca protocolul a fost gratis,ca in bancul acela cu calitatile vinului bun care a fost alb,sec,rece, mult si gratis.

CARGO, dupa 20 de ani

2010-11-21T22:01:00.004+02:00

Un concert deosebit de antrenant a sustinut grupul timisorean CARGO la Casa Studentilor din Bucuresti, Clubul Old School fiind luat cu asalt de catre fanii formatiei.
Stiam trupa inca de la "Brigadierii"(1989) si pe vremuri tineam legatura cu Adi Barar si Dinel Tollea(din pacate,talentatul claviaturist a decedat in l997).
In 1990, am participat afectiv si efectiv la lansarea unui single al trupei inregistrat in Franta,care continea "Ana" si "Doi prieteni",eu scriind in ziarul "Tineretul Liber" unde aveam cea mai citita rubrica muzicala, ziarul fiind cel mai bun mijloc de popularizare a evenimentelor muzicale.
A fost atunci la Sala Palatului un concert cu sala plina,iar discul a fost distribuit gratuit prin lansarea de pe scena a sute de discuri care zburau prin aer asemenea bumerangului.
Trupa a lansat multe albume, a avut concerte si hituri memorabile,dar si o istorie zbuciumata, cu accidentele de motocicleta ale vocalistilor Kempes si -mai tarziu- Adrian Igrisan.
Stiam ca "Daca pleci" si "Ploaia" au intrat chiar si in repertoriul cluburilor de karaoke, dar acum,dupa 20 de ani, a fost o mare surpriza sa vad ca trupa are in continuare atat de multi fani.
Prima parte a concertului a inclus numai hituri, Adi Barar si compania declarand franc publicului "Nu pot trai fara tine", dar cantand si "Daca ploaia s-ar opri","Daca pleci","Doi pasi","Vrajitoarele","Bagati mintile-n cap","Batacanda", "Noapte de betie",etc
Pe masura ce concertul avansa,publicul a devenit tot mai numeros, spatiul devenind neincapator.Chiar daca trupa a cantat si alte piese, mai noi sau mai putin cunoscute, publicul a fost fidel, s-a simtit bine si a cantat alaturi de cei de pe scena.
Spectacolul a fost de mare succes, asa cum a spus Adi Barar mai tarziu la "Psihologul muzical", emisiunea lui Andrei Partos,certificand inspiratia lui Alex Libra si a domnului Paul Bordas, managerul Casei Studentilor de a organiza acest concert pentru adevaratii fani ai rock-ului.

SOUND & Valentin Radu la apogeu

2010-11-21T21:25:00.000+02:00

Un nou concert Sound & Valentin Radu a avut loc la Casa Studentilor din Bucuresti, spatiul Clubului Old School fiind neincapator pentru iubitorii de muzica buna.
Desi parea ca programul e acelasi ca la concertul anterior si fusesera facute doar doua repetitii, ceea ce a determinat un inceput timid al recitalului, datorita show-manului Valentin Radu concertul a devenit dintr-o data acaparant si stralucitor.
Practic e vorba de un diamant slefuit de dirijorul Voicu Popescu in mii de fatete si de maiestria bijutierului Valentin Radu de a-i crea o montura deosebita.
Corul Sound a castigat anul acesta Marele Premiu al Festivalului Coral de la Ohrid si Premiul pentru cea mai buna interpretare a unui cantec in limba macedoneana.
Programul de acum, "All that Sound" i-a dat prilejul muzicianului Valentin Radu sa-si expuna stralucitor pasiunea pentru muzica americana,de la negrospirituals la monumentalii creatori John Denver,Irvin Berlin,Manfred Mann,Billy Joel,Roger Emerson sau Andrew Lloyd Weber("Fantoma de la Opera" si "Memory"). Valentin e unic in tripla calitate de pianist, dirijor si aranjor.Si e patriot devotat tarii de adoptie,dar nu uita de unde a plecat si arata ca e roman oriunde concerteaza in lume. Nu voi face alte consideratii, dar concertul a fost o reusita pentru corul Sound si meritul ii apartine in egala masura dirijorului Voicu Popescu care munceste de 16 ani la slefuirea Soundului.
Proiectul SOUND & Valentin Radu este la apogeu, dupa debutul din 11 mai 2000 de la Ateneu cu "Bridge on the trouble water"(concertul si-a luat numele de la cantecul lui Paul Simon), an de an, in mai si noiembrie, concertele fiind sustinute cu precizie de metronom si cu un mare succes de public.
Finalul a fost un fel de prelungire a concertului cu Valentin Radu interpretand la pian "O,ce veste minunata" si "Gingle Bell", partea vocala fiind interpretata de catre spectatori.In plus, Sound-ul a cantat divin cantecul in limba macedoneana,cu acesta luandu-si la revedere de la public.
A fost atat de frumos ca am ramas....
fara cuvinte
fara cuvint
fara cuvin
fara cuvi
fara cuv
fara cu
fara c
fara litere
fara liter
fara lite
fara lit
fara li
fara l
fara glas

Pariu pe prietenie, un cenaclu literar-muzical ca in vremurile bune

2010-11-13T18:42:00.001+02:00

Acum vreo doua luni am aflat cu bucurie de existenta site-ului "bocancul literar.ro" si de spectacolele bilunare "Pariu pe prietenie", gazduite de Clubul Mojo.
Am descoperit o "lume" extrem de avida de literatura si muzica,iar organizatorii sunt tineri in spirit si entuziasti, facand din aceasta manifestare un crez si o mare pasiune.
"Chiar acuma cand scriu, ca si cand as urla," zicea Adrian Paunescu in "Ruga pentru parinti", imi dau seama ca cenaclul acesta liber aminteste de spectacolele de muzica si poezie realizate de Motu Pittis la Teatrul Bulandra sau de manifestarile de inceput ale Cenaclului Flacara.
Am participat ca spectator la ultimele doua reuniuni si am fost de-a dreptul cucerit de calitatea realizarii artistice si de diversitatea de genuri de exprimare.S-a citit poezie si proza, ba chiar si un gen de aforism, au avut loc lansari de carte,anuntate, dar si o intamplare de-a dreptul SF cum a fost cea a lansarii cartii "Povestile lui Sache" scrisa de Sorin Teodoriu. Cartea a fost tiparita fara stirea sa de un grup de complotisti pentru propasirea artei si literaturii, format din colegii sai Clara Margineanu, Stefan Tivodar si Emilia Danescu.
Am ascultat recitaluri de exceptie sustinute de artisti consacrati precum Zoia Alecu, dar si artisti mai putin cunoscuti, dar extrem de creativi si inovatori in arta interpretativa ca Jul Baldovin, Proiectul Tivodar, Cantos si Fox Studis. La ultima reuniune, cea din 31 octombrie, cred ca stacheta a fost ridicata la un nivel foarte inalt, recitalurile sustinute mentinand interesul publicului timp de 4 ore. Este meritul acestor cantautori de a imbraca muzical versurile marilor poeti romani, retinind aici doar pe Nichita Stanescu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi sau Ion Minulescu.
Ceea ce m-a frapat a fost ca grupul organizatorilor este destul de mare, dar foarte unit in jurul lui Sorin Teodoriu si Clarei Margineanu, cu totii avand pe rand rolul de moderatori, de recitatori, de prezentatori, de interpreti muzicali si chiar de fotografi sau cameramani. Mi-au placut Tatiana si Marius Ojog, Codruta si Mihai Lojewski, Stefan Tivodar si Stefan Ciobanu, atat in rol de recitatori,cat mai ales pentru daruirea lor muzicala.
E atat de frumos la acest cenaclu ca de acum incolo voi raspunde mereu prezent!
xxxxxxxxxxx
Si acum mai multe amintiri personale despre cenaclurile din care am facut parte de-a lungul timpului;toate au in ele o doza de lirism, dar si de ridicol si o sa vedeti de ce; in vremea liceului (1977-1981) am facut parte din cenaclul condus de poetul Nicolae Ioan Stanescu(pe numele real Cotârţă), care purta dupa el o geanta imensa cu productiile sale literare si dupa vreo 20 de ani de scris a debutat cu o placheta la Editura Litera, ba reusise sa aiba si o rubrica in revista "Saptamana" despre spectacolele de amatori prezentate la Festivalul "Cantarea Romaniei"; in perioada 1985-1988 am facut parte din cenaclul literar al orasului Drobeta Turnu Severin,iar intr-o seara am fost programat sa citesc poezie.Marturisesc ca mare mi-a fost mirarea ca dupa ce am citit un numar de "poeme", seful cenaclului sa prezinte un referat ditirambic in care poeziile mele erau declarate adevarate capodopere. De platit, am platit fara sa stiu, cand cenaclistul sef s-a autoinvitat sa doarma la mine pana a doua zi cand avea autobuz sa mearga la tara, iar in timpul noptii dupa ce am servit masa de seara si am deschis impreuna o sticla de visinata de un litru, a avut grija sa goleasca sticla singur.Dar cea mai urata intamplare de cenaclu am patit-o la maturitate. Aveam 29 de ani, mai publicasem cateva poezii in Suplimentul Literar Artistic al Scanteii Tineretului, cand am fost invitat de catre criticul literar Victor Atanasiu sa citesc la cenaclul pe care il conducea la Biblioteca Municipala Mihai Sadoveanu din Bucuresti.El mi-a dat tema "Mihai Eminescu si muzica" si mi-a dat si bibliografia, incepand cu "Viata lui Mihai Eminescu" scrisa de George Calinescu.Am muncit mult, am facut un referat foarte bun de vreo 10 pagini, care mi-a fost laudat de mentor si alti colegi si pe care maestrul l-a retinut pentru a fi publicat in suplimentul amintit mai sus, o revista literara renumita la acea data.Pana la publicare am mai tinut legatura cu maestrul, care m-a rugat intr-o buna zi (asa se zice, dar n-a fost deloc buna!)sa-l impumut cu o mie de lei pe care o sa mi-i restituie in ziua de salariu.Din iunie 1989 si pana azi n-am mai vazut nici un leuţ din suma imprumutata, ba mai mult, prin 1990-1991, i-am mai dat cateva cronici muzicale pe care le-a publicat intr-o revista proprie si pe care urma sa mi le plateasca la Sfântu Aşteaptă.
Si mai am o amintire deosebita:in 1983 am citit la Cenaclul ASE condus de regretatul critic literar Laurentiu Ulici o povestire "cenzurata"("EL si EA, poveste de dragoste cenzurata")si un fragment de roman care avea ca personaj principal un tip care isi cenzura gandurile de teama de a nu-i fi citite de Marele Supraveghetor ceea ce a provocat rumoare si indignare in randul celor prezenti care au recunoscut atmosfera romanului "1984" al lui George Orwell.Atunci, mai multi participanti s-au ridicat ca sa protesteze impotriva abaterii ideologice si sa critice vehement textul fiindu-le teama ca toti vom fi arestati.Lui Laurentiu Ulici si profesorului universitar de filosofie Toma Roman(azi, redactor sef al Revistei "Formula AS"!)nu le-a fost teama de arest, dar se intrebau si ei daca nu e vorba de o provocare deoarece foarte putina lume auzise de "1984", cu atat mai putina lume citise romanul in original.Sincer, nici eu nu-l citisem, dar imi povestise subiectul acestuia, la Costinesti, un asistent la filozofie de la Cluj.

Mare succes al spectacolului "Pentru voi,muguri noi"

2010-11-09T17:51:00.002+02:00

Spectacolul "Pentru voi,muguri noi" sustinut de AMADEUS si invitatii sai la Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti pe 4 noiembrie va ramane mult timp in memoria celor prezenti.
Au fost multe superlative:
"Cel mai frumos spectacol organizat in Romania dedicat memoriei unui artist!", a spus Andreea Runceanu;
"Un spectacol mai bun decat festivalul Mamaia din anul acesta", a spus chiar pe scena Mihai Bogatu.
"Un spectacol extraordinar;de mult n-am mai vazut sala asa de plina!" conform Andra Radu,organizator de evenimente.
Sa punctez:
- spectacolul a mers snur dupa scenariul facut de Andreea Runceanu, clipurile cu Mihaela Runceanu pe cele doua ecrane fiind integrate in spectacolul sustinut de artistii de pe scena.
- toti artistii de pe afis au onorat spectacolul intr-o forma de zile mari, Silvia Dumitrescu avand onoarea de a incheia spectacolul;
- o mare surpriza si pentru subsemnatul a fost prezenta la eveniment a compozitorului Ionel Bratu Voicescu, autorul muzicii hitului "Pentru voi,muguri noi"
- nu au existat scaderi, toti "mugurii noi" avand prestatii scenice extrem de aplaudate:Bianca Lixandru, Bianca Purcarea, Rodica Tudor, Alexandru Tudor si Denisa Trofin.
- sensibil, ca de fiecare data, Marian Stere a citit o poezie scrisa pentru Mihaela Runceanu si a cantat foarte bine;
- membrii clubului, solisti foarte buni, au dat culoare evenimentului:Ion Radu,Ioana Sandu si Catalin Magdalinis;
- doamnele Stela Enache (care doar a vorbit!) si Corina Chiriac au aparut pe scena,s-au integrat perfect evenimentului, iar Corina a entuziasmat sala
- au dansat cu mare maiestrie doi pusti de 10 ani, Gabi si Eric;
- o prezenta deosebita in spectacol Alina Sorescu,frumoasa si extrem de talentata;
- "fara talente", dar foarte temperamentala si in voce, a fost Minodora Dedis la momentul dedicat Madalinei Manole;
- Amadeus si Vlad Mirita au demonstrat "ca sunt din alt film", putand face fata cu succes in orice spectacol de nivel international;
- de mare efect momentul Irina Popa-Xenti Runceanu;
- la final, impreuna cu intreaga sala, a cantat un cor de solisti "Pentru voi,muguri noi" in care s-au remarcat Cristina Manoliu,Marian Stere si Aurel Toma;
- spectacolul a fost prezentat de catre Andreea Runceanu cu gratie si inspiratie si de Mihai Bogatu cu informatie si transpiratie.
- desi ne-am temut ca ne vom lungi si vom plictisi, am reusit sa tinem spectatorii in priza pana la sfarsit, peste 100 de persoane urmarind spectacolul in picioare;
- am avut o audienta deosebita, printre spectatori numarandu-se si solistii Ioana Nanasi, Aurel Moga si Bogdan Ionita;
-dintre membrii Fan Clubului au constribuit la desfasurarea evenimentului urmatorii: Mircea Nicolau, artizanul aducerii in spectacol a doamnei Corina Chiriac; Mihai Stefan, care a convins-o sa participe pe doamna Stela Enache;
Mirela Ramniceanu, care a tinut legatura cu Electrecordul si a participat la amenajarea standului cu CD-urile Mihaelei Runceanu;pe plan organizatoric au ajutat Sorin Stoleru, Steluta Purcaru,Nina Mocanasu, Iuliana (de la Brasov),Dan Popovici si Fane,etc.
- evenimentul a devenit vizibil pe internet datorita Manuelei Constantinescu care a filmat si a pus deja pe Facebook mai multe clipuri cu parti insemnate din spectacol;
- a contribuit cu prezenta pe scena, dar si cu filmarea profesionala a spectacolului, redactorul TV Sorin Lupascu, care doreste sa difuzeze integral manifestarea la TVRM in ziua de Craciun.
- spectacolul a avut si o scenografie de exceptie, cele doua bannere cu chipul Mihaelei Runceanu si cortina cu leduri avand un efect deosebit asupra spectatorilor.
- din punct de vedere tehnic, adica sonorizare,lumini, videoproiectoare,totul a functionat perfect.
Concluzia, comunicata de multi dintre cei prezenti si decantata timp de 5 zile, este ca a fost un spectacol exceptional si ca va trebui sa muncim mult pentru ca si la anul sa reusim sa impresionam publicul.
Dar totul, totul, i se datoreaza Andreei Runceanu, care a muncit enorm, care a facut turul tuturor emisiunilor si televiziunilor importante pentru a mediatiza evenimentul.
Ma inclin in fata ta, Andreea!

"Pentru voi, muguri noi" - spectacol dedicat Mihaelei Runceanu pe 4 noiembrie 2010

2010-10-20T13:46:00.007+03:00

Pe 4 noiembrie 2010, ora 19, la Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti va avea loc spectacolul "Pentru voi, muguri noi" dedicat Mihaelei Runceanu de la a carei tragica disparitie se vor implini 21 ani pe data de 1 noiembrie.
Spectacolul este organizat de catre Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti si Fan Clubul Mihaela Runceanu, initiatori fiind Andreea Runceanu, Xenti Runceanu si Mihai Bogatu.
Va fi un spectacol de inalta tinuta artistica sustinut de catre trupa Amadeus, care a invitat pe scena pe Alina Sorescu, Vlad Mirita, Irina Popa, Minodora Dedis si Xenti Runceanu.
Cu mare bucurie anunt participarea in spectacol a doamnelor Corina Chiriac si Stela Enache, care si-au dat acordul cu multa amabilitate.
Nu vor lipsi solistii care ne-au fost alaturi in toate spectacolele dedicate Mihaelei:Silvia Dumitrescu,Marina Florea,Miki-ex Kapital(Mihaela Marinache), Cristina Manoliu,Marian Stere si Catalin Magdalinis.
In spectacol vor canta si "muguri noi", copii si tineri solisti talentati,premiati la multe concursuri de gen: studenta Rodica Tudor( premiul II la Mamaia, anul acesta),Bianca Purcarea(Buzau,17 ani,finalista la Mamaia,membra a baking-vocal grup la finala Eurovision pentru Paula Seling si Ovi), Alexandru Tudor(15 ani,elevul Cristinei Manoliu),Denisa Trofin(13 ani,eleva lui Adrian Daminescu),Bianca Lixandru(10 ani, eleva lui Marius Teicu, recomandata de Aida Borovina).
Vor fi multe secvente video cu Mihaela Runceanu si multe alte momente interesante, in spectacol urmand sa apara si o trupa de dans.
Au fost lansate invitatii catre multi alti artisti, dar acestea sunt confirmarile din acest moment.
Saptamana viitoare va fi gata afisul spectacolului, iar Andreea Runceanu si colegele de la Amadeus vor populariza evenimentul la TV:luni 25 octombrie vor aparea la Antena 1, la "Razvan si Dani", iar mai aproape de data spectacolului la "Danut SRL"(TVR 1) si "Happy Hour"(PRO TV).
Am invitat in spectacol si doua soliste care s-au rodat la spectacolele Clubului Mihaela Runceanu si care in timp au confirmat: soprana Madlen Pascu(apropo, a doua zi dupa spectacolul nostru, pe 5 noiembrie va canta in premiera Operei Romane "Olandezul zburator") si Ioana Sandu, o talentata interpreta a melodiilor Mihaelei Runceanu, dar si cu un bogat repertoriu propriu, alcatuit din cele doua CD-uri, "Despartirile"(editat in 2007) si "Intalnirile"(proaspat, din 2010). Pe Ioana o puteti vedea pe Youtube si va puteti convinge si singuri, de vocea ei superba, de trairea sensibila si de versurile proprii de-a dreptul cutremuratoare.
PS1 Mai multi fani au solicitat Electrecordului si avem promisiunea doamnei directoare Florina Velicu ca va fi amenajat un stand de la care vor putea fi achizitionate CD-urile cu Mihaela Runceanu:"Vom fi mereu" la pretul de 15 lei si cel proaspat editat "Mihaela Runceanu - Roxana Popescu" la pretul de 20 lei.
PS2 Pentru fani, mai am un anunt: sambata 30 octombrie, dimineata,la ora 8.30, vom pleca la Buzau pentru depunerea unei coroane de flori la mormantul Mihaelei Runceanu. La cimitir, va avea loc o slujba religioasa la care vor participa parintii Mihaelei, rudele si fanii de la Buzau.
Pana azi,28.10, s-au inscris 10 persoane, asa ca ar mai fi loc in microbuz.

Eveniment muzical Seara Vali Sterian

2010-09-23T11:45:00.001+03:00

Spectacolul de deschidere a noii stagiuni artistice de la Casa Studentilor din Bucuresti a fost Folk Open Stage dedicat lui Vali Sterian si l-a avut ca amfitrion pe folkistul Eugen Avram.
A fost un spectacol extrem de reusit pe durata a aproape 8 ore care a adus pe scena 20 de solisti si grupuri folk ceea ce a creat, dupa opinia unui invitat," la cea mai mare densitate de artisti pe metrul patrat". Atmosfera a fost extraordinara, clubul Old School fiind populat la intreaga sa capacitate de public si de artisti precum Mircea Vintila, Doru Stanculescu, Adrian Manolovici, Dan Iliescu("Timpuri Noi"), Doru "M.S." Istudor, Make,Ovidiu Scridon,Daniel Fat, fapt remarcat si de realizatorul emisiunii muzicale de folk "Omul cu chitara", distinsul Mihai Cosmin Popescu.
Pe scena au urcat foarte multi prieteni de-ai lui Vali Sterian care au vrut sa-l omagieze prin cantec: Zoia Alecu, Maria Gheorghiu,Cristi Paturca, Horia Stoicanu,Ovidiu Mihailescu, grupurile Cantos si Fortele de munca, Tic Petrosel si Marta Hristea, etc.
Un recital deosebit de reusit au realizat Tatiana si Marius Ojog, adica duo "Fox Studis" care canta folk cu influente de jazz si care au fost remarcati si de "Psihologul muzical" Andrei Partos.
Surpriza a fost constituita de recitalul grupului Denvar, Stefan Geraksiev si prietenii sai venind pe cont propriu de la Plovdiv din Bulgaria pentru a-l omagia pe Vali Sterian. Au cantat si "Doamne, vino Doamne" si alte cantece in romana si bulgara, alaturi de ei cantand si Sorin Minghiat cu flautul sau fermecat. O alta surpriza a fost prezenta pe scena a lui Andrei Paunescu care s-a alaturat discret prietenilor lui Vali Sterian si care a cantat frumos si dedicat. Andrei a avut un schimb de replici cu Vali Ionescu("Prunus" de la Voltaj)care ii cerea sa cante piese din repertoriul lui Vali, punandu-l la punct cu faptul ca Adrian Paunescu a ajutat Voltaj-ul sa se afirme pe vremea cand Prunus inca nu facea parte din grup.
Ar mai fi de spus ca pe tot timpul manifestarii s-au constituit grupuri adhoc de acompaniament pe langa Compania de Sunet animata de Cristi Luca, mai avand grup Cristi Paturca, dar si cu alti instrumentisti, precum Codruta la flaut, Vlad Gratian la clape, Deni la bass, etc.In diverse momente, pe scena au fost solisti Eugen Avram,Ioana Mardare, Bebe Astur si multi altii.
Poate ca spectacolul a fost o salata ca in cantecul lui Horia Stoicanu, "Dragostea e o salata", care a sustinut ultimul recital al noptii, dar e sigur ca a avut in el toate ingredientele necesare unei salate de buna calitate.
Pe parcursul manifestarii, toti cei prezenti au apreciat reusita spectacolului gandit de Eugen Avram, dar si conditiile deosebite asigurate de CCS la Clubul Old School si calitatea sonorizarii.

Remember Vali Sterian pe 21 septembrie la Casa Studentilor

2010-09-17T14:54:00.003+03:00

Sunt unul dintre fanii adevarati ai lui Vali Sterian, inca din 1975 cand l-am vazut prima data la Cenaclul Flacara,intr-unul dintre spectacolele memorabile de la Teatrul National din Bucuresti.
Il mai auzisem la radio, stiam deja duetul "Vali si Carmen", dar atunci m-a marcat cu "Doamne,vino Doamne, sa vezi cea mai ramas din oameni", cantec protestatar ce amintea de grozaviile razboiului civil din Irlanda de Nord.
Dupa aceea si-a facut trupa si aparea cu numele "Vali Sterian si Compania de Sunet" cantand "Amintire cu haiduci" si alte piese dulci si vesele, in care mai baga si niste solouri de tobe sau chitara. A activat foarte multi ani la Clubul Universitas de pe Schitu Magureanu(clubul Universitatii din Bucuresti), dar era la el acasa si la "Preoteasa" sau la Club A din strada Blanari, care era Clubul "liber" al studentilor de la arhitectura.
In anii 80 a cantat la manifestarile studentesti de la Costinesti, iar in vacantele de iarna la Slanic Moldova a sustinut concerte pentru studenti urmate de mini turnee la Brasov, Bacau, Onesti sau Ploiesti alaturi de artistii studenti, de Divertis, de George Nicolescu, Gil Dobrica si altii.
Atunci am facut primele interviuri cu el, mi s-a parut cam aspru si cam repezit, dar asa era el, nestapanit, nemultumit,liber in gandire si oricand gata de actiune. Era un "neinteles", dar un neinteles care stia sa exploateze tarele sistemului, care stia sa se faca frate cu dracu ca sa treaca puntea.Stiu ca nu a facut compromisuri, dar a stiut sa-si salveze corabia si cariera, fara ca sa se plece in fata lui Adrian Paunescu si a politrucilor.Chiar a stiut sa tina aproape de atmosfera respirabila din mediul cultural studentesc si adaptandu-si repertoriul si genul muzical spre folk-rock a reusit sa supravietuiasca pana in 1990.
La Revolutie (eu continui sa-i spun asa, desi am si eu destule dubii !) a dat lovitura cu "Doamne, vino Doamne", adaptand putin textul si captand atentia milioanelor de romani, reusind sa castige de partea lui o noua categorie de public, cea a adolescentilor care nu cunosteau piesa deoarece aceasta nu se mai difuzase de vreo 10 ani.
A fost foarte difuzat in primele luni din 1990 la TVR Libera, dupa care s-a alaturat Pietei Universitatii si -practic- a ales tabara politica a lui Emil Constantinescu, alaturi de Cristi Paturca si alti cativa artisti mai putin cunoscuti. Intr-un fel i-a daunat carierei muzicale, dar asa a simtit el ca o constiinta treaza ce era.
In acea perioada am reluat colaborarea cu el, de data aceasta din alta perspectiva, el editand prin "Compania de Sunet SRL" albumul "Vino Doamne", iar eu comercializandu-l printr-o retea proprie de difuzare. Atunci am fost la el acasa de mai multe ori si chiar daca puritanul din mine a fost surprins de atmosfera fierbinte creata de sticlele de votca la 10 dimineata, am inteles ca asta era starea propice lucrului pentru el si colegii sai de trupa.Atunci am prins un tren bun, discul sau vanzandu-se ca piinea calda alaturi de cel care continea cantecele din Piata Universitatii care l-a avut ca artist principal pe Cristi Paturca.
Au urmat cativa ani infloritori pentru Vali in care a mai scos discuri, si-a facut propriul studio de inregistrari, a facut emisiunea TV "Vanare de vant" alaturi de Victor Socaciu, si a cantat la intrunirile Conventiei Democrate fiind un sustinator al regimului Emil Constantinescu.
Au trecut 10 ani de cand Vali a disparut dintre noi, dar ii aud si acum vocea in telefon cand m-a sunat sa-mi propuna sa ma ocup de comercializarea ultimului sau album, "Ruga", stiind ca altadata am colaborat cu mare succes. "Mihai, as vrea sa facem iar o afacere. Nu vreau nici un ban inainte, nu vreau banii la termen, vreau sa lucram impreuna". I-am spus ca lucrurile nu mai merg ca inainte, dar a ramas ca ne vedem la o votca cu fanta.
Din pacate, timpul n-a mai avut rabdare, si acum 10 ani Vali a plecat dintre noi in saptamana in care ar fi facut 48 de ani.
N-am stiut sa pretuim,/ timpul ce-a ramas,/N-am stiut sa mai iubim/Pe Vali cu al sau glas !
Pentru cei care au fost aproape de cantecele si spiritul lui Vali Sterian, vom organiza marti 21 septembrie la Casa Studentilor din Bucuresti un "Remember Vali Sterian".
Va astept pe toti sa-i ascultam cantecele si sa cantam cu totii in amintirea lui.

Plata drepturilor de autor sau aruncatul pisicii

2010-08-30T15:00:00.001+03:00

In sfarsit am inteles de ce s-a creat acest scandal al persoanelor platite pe drepturi de autor sau cu venituri din activitati independente.
In primul rand e vorba de ceea ce stie toata lumea si anume ca era mare nevoie de mai multi bani la bugetele de asigurari sociale, sanatate si somaj.
In al doilea rand e vorba de descoperirea unei pietre filosofale de catre cei de la finante: mai usor scoti banii de la fiecare persoana in parte, decat de la trusturi de presa, companii sau cluburi de fotbal.
Concluzia: specialistii au gandit bine, dar punerea in practica si comunicarea cu marele public interesat au lasat de dorit si asta pentru ca nimeni din executiv, nici macar fiorosii Seitan sau Vladescu, nu au avut curajul sa iasa in fata.
De ce zic ca e bine cum s-a procedat: pentru ca e usor sa te lupti cu cei slabi si orice persoana fizica e slaba cand e vorba sa se lupte cu fiscul si cu celelalte guri nesatule ale statului.
Imi amintesc ca acum cativa ani discutam cu un patron de presa care imi spunea ca avea cateva milioane de dolari datorie la fisc, dar ca nici nu avea de gand sa o plateasca si daca o sa vada ca treaba se impute va merge la prietenul sau presedintele pentru a-l ruga sa i se stearga datoria. Dupa cum il stiu pe respectivul, alunecos si foarte serviabil cu marii oameni de stat, sunt sigur ca nici pana in ziua de azi nu a platit vreun leu.
De asemenea, stiu ca am lucrat vreo patru ani la un ziar unde toti ziaristii aveau salariul minim pe cartea de munca, iar grosul li se platea pe drepturi de autor, cu dezavantajul ca statul primea mai putini bani din contributii, iar ziaristii desi luau in mana destui bani, nu faceau punctaj pentru pensie.
In al doilea rand tocmai am citit un material din care am aflat ca fotbalistii si arbitrii vor fi PFA-uri, iar federatia, liga si cluburile nu vor mai avea nici o obligatie de plata catre fisc, in afara impozitului de 16%.Vom asista la paradoxuri de-a dreptul bizare: pana acum fotbalistii se imprumutau de la prieteni pentru plata chiriei, acum vor face presiuni la patroni ca sa le dea unele sume in avans pentru ca sa-si poata plati contributiile.
S-ar putea pana la urma ca sistemul sa dea rezultatele asteptate, mai ales ca Romania este una dintre putinele tari care are un sistem de impozitare tip "svaiter", prin care numai cine nu vrea nu se poate ascunde de la plata impozitului.
Din pacate s-a actionat prosteste si politieneste, in loc sa se faca o popularizare a modificarilor Codului Fiscal si sa se dea un termen de conformare de minimum trei luni, s-a intrat in forta cu sanctiuni, amenzi si penalitati pentru nedeclarare sau pentru intarzierile de plata.
Personal am vrut sa ma informez cum se aplica noile reguli si am contactat o sefa de serviciu de la o Trezorerie de Sector din Bucuresti, platita de ANAF pentru a-i sfatui pe contribuabili. Atat in data de 20 iulie, cat si in data de 27 iulie, doamna respectiva mi-a spus ca nu a inteles nimic din aceste reglementari, ca practic prevederile Ordonantei 58 se bat cap in cap cu Normele Metodologice de aplicare a acesteia, si ca nici nu a mai interesat-o subiectul dupa ce Directoarea respectivei Trezorerii i-a spus textual "nu te mai baga, e bine ca au dat-o ca obligatie de declarare si plata pe persoanele fizice platite pe drepturi de autor sau PFA, pe noi nu ne mai intereseaza".
Poate ca e bine si pentru contabili sau pentru cei cu profesii liberale deoarece va fi nevoie de crearea unui corp de consultanti fiscali priceputi in a-si sfatui clientii si dispusi sa efectueze toate aceste servicii "umilitoare" de depunere a declaratiilor sau de efectuare a platilor in cele trei conturi ale bugetelor speciale.Cu timpul va trebui ca intreaga societate sa inteleaga ca respectarea legii este obligatorie si ca atunci cand nu te pricepi la ceva sau nu ai timp sa rezolvi o problema de acest gen este usor sa gasesti un specialist care sa te serveasca prompt la un tarif decent.
Si pentru ca problema tot nu e rezolvata definitiv mai raman de impozitat spaga manelistilor, a arbitrilor de fotbal si a martorilor mincinosi angajati in procesele penale si civile. Iar ca semn al neputintei absolute a sistemului, cati profesori declara banii incasati din meditatii, cati medici fara cabinet banii incasati din consultatii si cati camatari banii incasati din imprumuturile cu dobanda ...fara numar dati la tot felul de amarati !

Ansamblul DOINITA la Aberdeen - Youth International Festival 2010

2010-08-04T02:58:00.006+03:00

In ciuda aparentelor si a faptului ca Scotia ne-a primit cu o vreme extrem de friguroasa, am descoperit ca scotienii nu sunt deloc zgarciti cand e vorba de aplauze pentru artisti si de organizarea unui festival artistic international aflat acum la a 33-a editie.
Au venit tineri artisti din 2o de tari si patru continente, Europa, Africa, Asia si cele doua Americi: dansatori, balerini,coruri, trupe folk si avangardiste, ansambluri folclorice diverse,etc
Spectacolele se tin lant, atat cele programate din timp in mai multe sali de concert din oras si imprejurimi(Aberdeenshire), cat si cele nocturne din campusul studentesc unde totul se desfasoara firesc si din prietenie, fiecare grup concertand pentru toti ceilalti participanti la festival.
Chiar acum se aud pe fereastra uralele celor care urmaresc show-ul de tobe si dansuri in ritmuri africane redescoperite de grupul canadian "Miyanda" compus din 9 fete de culoare si conduse de Fana, un vrajitor al tobelor din Cote D'Ivoire. E o atmosfera tipica de club care i-a captat pe tinerii prezenti si desi nu se difuzeaza muzica inregistrata sau piese de ultima ora, se danseaza de cateva ore bune pe ritmuri africane. L-am cunoscut personal pe Fana, un adept al libertatii artistice de exprimare si comunicare intre oameni. M-a surprins asemanarea intre "Miyanda" si Proiectul "Drum caffe", sustinut si desfasurat in ultimele saptamani acasa la noi, adica la Casa Studentilor din Bucuresti,prin care spectatorii invata sa bata la tobe si sa simta ritmul.
Scotienii au descoperit cu uimire cantecele si dansurile populare romanesti, maiestria interpretarii "Ciocarliei" , varietatea costumelor si a jocurilor populare din toate regiunile,obiceiurile si traditiile populare reprezentate de dansul calutilor, caprei si ursului.
A fost un tur de forta cu trei zile pline pentru tinerii artisti romani.
Dupa oboseala drumului cu autocarul prin jumatate de continent, au urmat mai multe repetitii si emotiile "vizionarii" organizate de producatorii festivalului, duminica,1 august 2010. Ansamblul Doinita a sustinut un spectacol complet cu prezentarea intregului repertoriu, toate momentele propuse fiind validate pentru a fi prezentate publicului in cele 7 zile de festival.
La acest festival Ansamblul Doina este invitat pentru a treia oara, acum intr-o o formula inedita, cu orchestra Doina( profesorul Gheorghe Leasa, dirijor si acordeonist, Patricia - vioara,Tibi-contrabas si Daniel Predusel - fluier si instrumente populare traditionale) si ansamblul de dansuri populare Doinita,care impleteste experienta vechilor membri ai ansamblului ( Adrian,Simona, Daniela)cu tineretea si exuberanta tinerelor talente cu varste intre 12-18 ani.
Luni,2 august, la Fraserburgh Arts Centre,atmosfera a fost incendiara, artistii romani facand o figura frumoasa la concurenta cu dinamicele dansatoare canadiene si cu trupa de violoniste profesioniste din Rusia.Au surprins placut melodiile interpretate la instrumente populare traditionale, talv, ocarina, fluier, tinerii solisti fiind acompaniati de Orchestra Doina condusa de profesorul Gheorghe Leasa.Sunetul talvului, desi foarte putin cunoscut, a adus in prim plan acorduri similare cimpoiului scotian, iar cantecul "Northern Lights of Aberdeen", interpretat in engleza de Simona Leasa a sensibilizat audienta. Cantecele si dansurile specifice zonelor folclorice reprezentative Dobrogea, Bihor, Banat si Moldova au adus in fata publicului ritmul, voiosia si entuziasmul tinerilor dansatori romani, dar si traditia reprezentata de dansul cu masti("Dobrogea") si povestea spusa de caluti, capra si urs.
Desi celelalte trupe au prezentat momente artistice de muzica clasica sau dansuri pline de ritm si vigoare care ar fi putut sa atraga mai mult atentia , artistii romani au fost aplaudati la scena deschisa si au convins publicul,spectacolul incheindu-se cu o hora a prieteniei la care s-au alaturat o mare parte dintre cei prezenti.
Dupa dans, joc si voie buna, gazdele si-au exprimat speranta ca grupul de artisti romani va reveni la o viitoare editie a festivalului.
Marti, 3 august, artistii romani au sustinut un spectacol de folclor alaturi de ansamblul "Cheremush" la Beach Ballroom din Aberdeen.Au repetat prestatia foarte buna din ziua precedenta, de data aceasta convingand prin autenticitatea respectarii traditiei si acompaniamentul de exceptie;programul prezentat a inclus dansurile specifice din Oltenia si Moldova, precum si o consistenta reprezentatie instrumentala sustinuta de Orchestra Doina si solistii Daniel Predusel, Cristina si Simona Leasa. Concurentii canadieni au prezentat folclor ucrainean in genul spectacolelor de pe Brodway exceland prin gimnastica acrobatica si miscarile artistice excesiv stilizate executate pe un fond muzical inregistrat si redat strident.Finalul a fost foarte reusit, atat romanii, cat si ucrainienii nord-americani prinzandu-se intr-o "Brasoveanca", alaturi de multi dintre spectatorii prezenti. Am castigat si o fana pentru grup si folclorul romanesc, doamna Ruth, care a fost foarte incantata si ne-a spus ca nu va pierde nici o reprezentatie a ansamblului nostru din cadrul Festivalului.
Azi,4 august, artistii romani au prezentat un nou spectacol la Art Centre din "buza targului" Aberdeen, unde cu o seara inainte si-au urmarit si sustinut colegii. Au performat artisti din Turcia-un impresionant grup de tinere balerine si Ungaria-o excelenta trupa de dansatori cu un deosebit simt al ritmului si executii impecabile, amintind de celebra trupa de dansuri irlandeze a lui Michael Flatley.
A fost un spectacol extrem de reusit alaturi de vivacii dansatori ucrainieni, dar si de imaginativii balerini "The Dancewave" din New York, SUA. Partea leului au luat-o tot ai nostri, cu suitele din Dobrogea, Banat si Moldova si cu o prestatie deosebita a orchestrei si solistilor instrumentisti Daniel Predusel (talv, fluier si doua fluiere), Cristina Leasa- nai si Patricia Predusel- vioara.Momentul superemotionant a fost reprezentat de interpretarea in limba engleza de catre Simona Leasa a melodiei locale "The Northern Lights of Aberdeen" la care sala a reactionat instantaneu, cantand impreuna refrenul.Final de vis cu cele trei trupe pe scena si orchestra asigurand fondul muzical, cu felicitari din partea organizatorilor ("Brilliant"), a doamnei Ruth ("Excelent!"), a lui Viorel din Pitesti, bucatar la Peterhead, pe care l-am intalnit intamplator intr-un magazin si care a venit la spectacol platind biletul de 10 £("Imi pare bine ca am venit, a fost extraordinar, asta i-am spus-o si domnului Leasa si am sa vin si maine ca am tura libera").
(articol scris in noaptea de 4-5 august 2010)

Triumf deplin si meritat la Aberdeen

Festivalul a fost un triumf pentru artistii romani care au avut ultimele reprezentatii la cele doua gale organizate la "His Majesty`s Theatre", pe 5 si 7 august.
Pe 5 august a fost o seara reusita, ai nostri prezentand suitele Muntenia si "Sucitoarele" si intr-o concurenta fantastica cu trupe de mare valoare si foarte creative -americane, canadiene, israeliene, africane,unguresti, samd- au reusit sa fie aplaudati la scena deschisa pentru maiestrie si ca desavarsiti ambasadori ai traditiei populare ancestrale,de care toti ceilalti artisti (modernisti sau nestiutori)s-au departat simtitor.
Dupa party-ul de adio care s-a tinut vineri seara la "Beach Ballroom" si unde toti participantii au dansat si au interactionat, sambata 7 august a fost spectacolul de inchidere cu participarea tuturor celor 22 de trupe invitate. A fost un spectacol de vis cu o prima parte axata pe muzica celtica( irlandeza, zicem noi romanii)si clasica in care au excelat gazdele cu ansamblul North Shore Celtic si care impreuna cu violonistele din Rusia ("Vivalini") si "Coast String Fiddlers" au ridicat sala in picioare si au multumit sponsorii care au avut parte si de un spectacol de gala si de un cocteil pe masura. In partea a doua au fost prezentate momentele specifice diferitelor tari participante, Ansamblul Doinita prezentand suita Dobrogea, precum si un program de muzica instrumentala, la nai exceland Cristina Leasa de numai 13 ani. In fata unei sali arhipline, 15oo de spectatori intr-un teatru tipic victorian si de o frumusete cutremuratoare, artistii romani au fost aplaudati indelung, iar finalul a fost apoteotic cu peste 3oo de artisti pe scena, cu spectatorii in picioare care apaudau sacadat pe ritmul unui cantec celtic.
Bravo pentru artistii romani condusi de profesorul Gheorghe Leasa, majoritatea dansatorilor fiind adolescenti cu varsta intre 12 si 18 ani.
Duminica dimineata, autocarul cu tinerii artisti va pleca spre tara, dar pe drumul de intoarcere vor mai urma cateva vizite intre care Londra, Paris, Milano, Venetia, samd
Copii nostrii si-au facut datoria cu brio asa ca stiu sigur ca la Bucuresti vor fi asteptati cu multa caldura mai ales ca aici au avut parte de temperaturi de maximum 15 grade si de mai multe reprize de ploaie in fiecare zi.
Am vrut sa vi-i prezint pe micii nostrii eroi, dar modestia i-a impiedicat sa se prezinte cu numele complet, cu totii vrand sa apara ca un grup compact asa cum se prezinta pe scena.
Au spus doar atat:
"Noi suntem membrii ansambluluiDOINITA":Adriana,Adrian,Alexandra,Alex,Andreea,
Ana,Ana-Maria,Cris,Cristina,Didi,Dana,Daniel,Daniela,Gabi,Gigi,Irina,Ioana, Ionut,Mihai,Mihaela,Patricia,Ramona,Ruxi,Simo,Simona si Tibi.

Taberele studentesti, intre vis si realitate - 6 milioane de lei in Turcia

2010-07-15T18:46:00.001+03:00

De anul trecut am reluat legatura cu activitatea studenteasca, mai putin cea profesionala si mai mult legata de petrecerea intr-un mod placut si util a timpului liber.
In cursul anului universitar la Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti oferim studentilor o gama foarte diversa de activitati organizand peste 20 de manifestari pe luna. Avem o colaborare stransa cu cele trei federatii studentesti nationale, sprijinindu-ne reciproc si deruland impreuna o multitudine de activitati.
Dar sa trecem la chestiune!
In vara aceasta taberele studentesti au fost organizate cu mare intarziere deoarece licitatia pentru locatiile de tabara la munte si la mare a fost blocata de o contestatie. Cu toate acestea Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti si Complexul Cultural Studentesc Tei au asigurat incepand cu 7 august distribuirea locurilor in taberele de la Costinesti, Bran si Paraul Rece pentru studentii de la facultatile din Bucuresti.
Ca intotdeauna cand ceva nu merge la stat intreprinzatorii privati reactioneaza instantaneu.
Am aflat de oferta unei agentii de turism care te trimite in Turcia cu autocarul propriu, 7 zile de cazare cu demipensiune,cu drum cu tot 10 zile pentru numai 6(sase!) milioane de lei. Anul acesta e de proba pentru cine se va trezi la timp, dar intentia operatorului de turism este ca la anul sa se organizeze totul din vreme si sa faca serii numai de tabere studentesti.
Tuturor vacanta placuta !

Madalina Manole, o stea cazatoare

2010-07-14T19:53:00.000+03:00

Madalina Manole nu mai este printre noi.
Din pacate, firea ei nehotarata,introvertita si expansiva in acelasi timp, i-a determinat si o iesire din scena demna de o mare artista.Chiar de ziua ei.
Pe undeva pare ca a lasat un gol la fel de mare ca al Mihaelei Runceanu; era la fel de adulata de catre marele public si daca discutam doar dupa cifra de albume vandute, Madalina ar fi ultimul mare artist lansat in Romania de dupa revolutie.
Sunt multe presupuneri legate de adevaratul motiv care a impins-o la sinucidere. Se pare ca Madalina, asa zbuciumata cum am cunoscut-o in anii 90, cu o cumplita relatie de cuplu alaturi de Serban Georgescu(iarta-ma, Serbane!, dar mi-ai spus-o chiar tu si am vazut cu ochii si urechile mele cateva scene de "caznicie" cu Serban si "Mielu'"), devenise si ipohondra. Acum n-a fost la prima tentativa de sinucidere si e posibil sa fi dezvoltat si psihoza ca are cancer. Desi in iesirile publice isi lauda sotul, care e si tatal copilului ei, l-a pus si pe acesta de multe ori in dificultate pentru ca la ea devenise o regula de a nu-si tine promisiunile si de a nu se prezenta la concerte.Ultima dovada e chiar CD-ul inregistrat anul acesta pe care nu a mai apucat sa-l lanseze, dupa ce a anuntat acest lucru de mai multe ori, cu data si ora fixata.
"Suflet de artist" zice toata lumea acum, dar Madalina a avut multe iesiri necontrolate: cand era in culmea gloriei, era geloasa pe o prietena de-a ei, care-i facea si "book"-ul foto, dar nu pentru ca aceea ar fi atentat la Serban, ci pentru ca amandoua iubeau acelasi barbat; pe Serban il adusese in culmea disperarii cu comportamentul ei necenzurat, dar si cu aventurile de la mare, pe care nici nu se mai obosea sa le ascunda;
A rezistat langa Serban atata timp cat melodiile lui i-au adus glorie si bani, doar dintr-un calcul meschin, ca fara piesele si relatiile lui din show-bizz si din radio, mitul "fetei cu parul de foc" s-ar fi stins. Cand a vazut ca melodiile sale nu mai umplu salile si buzunarele, si-a adus aminte ca si-a sacrificat tineretea si frumusetea pe altarul conjugal, si atunci a plecat in cautarea dragostei.
Sincer, intre ei doi, i-am tinut partea lui Serban, pe care comportamentul ei bizar, de papusa rasfatata, l-a bagat in pamant inainte de vreme. Din pacate, ea l-a subjugat cu farmecul si cu acel vin-o-ncoa si -desi treceau prin niste crize groaznice-, el nu a mai avut curajul sa renunte a doua oara la un artist creat de el, cum a facut cu Carmen Radulescu, cand aceasta l-a parasit pentru fiul dirijorului Paraschiv Oprea.
Imi pare rau pentru disparitia Madalinei, la fel cum am regretat si moartea timpurie a lui Serban Georgescu. Imi pare rau pentru copilasul pe care fiecare l-a lasat orfan, desi daca Madalina si-ar fi putut tine nervii in frau, astazi ar mai trai amandoi, ar mai crea, si-ar tine fiecare copilul de manuta.
Oameni buni,nu va suparati pe mine, ca va intinez idolul, dar pe cat de mare a fost Madalina ca artist, pe atat de tare l-a ranit si la ciopartit sufleteste pe Serban care n-a mai avut viata dupa EA si fara EA. Pentru el, Eniko a aparut prea tarziu, cand viata lui sentimentala se ruinase de focul Madalinei.
Serbane!, de acolo de unde esti, daca mai poti sa citesti, aduti aminte ca ai venit la Club, in Piata Lahovary, ca sa cauti o adolescenta cu voce care sa o inlocuiasca pe Madalina care iti facea numai zile fripte!
Cu totii traim o singura viata si nu prea apucam sa invatam din greseli.Madalina a pus punct si nu mai poate indrepta nimic.Varsam o lacrima pentru ea si lasam vocea ei sa cante mai departe...

New School of Jazz la Casa Studentilor

2010-06-08T10:05:00.000+03:00

Joi, 3 iunie 2010, a fost redeschis Clubul de Jazz de la Casa Studentilor din Bucuresti avandu-i ca protagonisti pe Mircea Tiberian si Maria Raducanu.
A fost o redeschidere pentru ca aici a functionat un club de jazz inca din anii saizeci, care a avut mai multe perioade reusite(anii 60, anii 80 si perioada de dupa revolutie) si unde a cantat toata floarea cea vestita a jazz-ului romanesc.
Au fost si emotii pentru ca la concertul anterior (din decembrie 2009) au cantat Mircea Tiberian si Johnny Raducanu, iar sala a fost arhiplina.
Acum spectacolul venea dupa o jumatate de an de pauza, studentii sunt in sesiune si nici nu a fost anuntat cu prea mult timp inainte.
Dar totul a iesit foarte bine...
A fost o seara de vis pentru publicul prezent, cei doi muzicieni sustinand un recital in doua parti, una mai reusita decat cealalta, indiferent ca s-a cantat in romana sau engleza..
"Mana birjar", "Hai sa ne-ntalnim sambata seara", "Un tigan avea o casa" si alte cantece deja traditionale au fost slefuite si transformate in adevarate bijuterii de acompaniamentul filigranat al lui Mircea si de trilurile vocale ale Mariei. Am asistat parca la o dedublare, Mircea devenind Raducanu(Johnny, nu Maria), iar Maria amintind si de Tanase, si de Aura Urziceanu, dar fiind ea insasi.
Vorbele mele sunt fade si prea putine pentru a putea descrie acest superb recital.
Nu ne ramane decat sa revenim pe 17 iunie cand Mircea Tiberian si Andra Radu(autoarea proiectului!) ne invita sa-i urmarim pe studentii laureati luna trecuta la Festivalurile de Jazz de la Targu Mures si Sibiu.

Vernisaj Fotogeografica, pe 4 iunie, la Muzeul Sutzu

2010-06-04T12:54:00.002+03:00

Vineri, 4 iunie 2010, ora 18:00, la Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti, a avut loc vernisajul expoziţiei-concurs Fotogeografica editia a XIV-a.

Cu aceeaşi ocazie a fost lansat şi catalogul Fotogeografica care conţine pe lângă galeria foto şi mesajul Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Daniel Funeriu, aprecierile redactorului-şef National Geographic România, Cristian Lascu şi ale fotografului Dinu Lazăr.

Expoziţia va ramane deschisă la Palatul Şuţu în perioada 4 – 17 iunie 2010 in intervalul orar 10:00 – 18:00.
******
Impresii de la vernisaj

Vineri dupamasa, cu mic, cu mare, fiecare cu DSLR-ul si obiectivele la el, au venit "pozarii" la vernisaj, sa vada cine a venit sa-i vada si sa se laude cu premiile castigate.
Intr-o atmosfera destinsa, ca intre artisti, doamna Iuliana Dobre in rol de gazda a evenimentului a deschis sirul vorbitorilor.
A urmat domnul Cristian Lascu care a spus ca in anii trecuti a remarcat democratizarea concursului ca urmare a faptului ca majoritatea concurentilor si-au achizitionat aparate de marca si cu posibilitati tehnice superioare ce au avut ca rezultat inmultirea fotografiilor de buna calitate. Ceea ce i s-a parut de remarcat pentru actuala editie, este faptul ca fotografii s-au apropiat cu adevarat de mediul natural al vietuitoarelor si ca s-au obtinut fotografii inedite si neasteptate privind biodiversitatea.
Domnul Alex Axon a vorbit din partea Zitec/Alpinet despre site-ul Fotogeografica si a oferit vouchere pentru castigatori, iar doamna Anca Iordan a vorbit putin, dar a adus premii de la Nikon.
Domnul Romeo Mosoiu, senior al Ligii Studentilor,un adevarat domn, presedinte al Euro>26, a vorbit despre cum a fost demarat acest concurs de catre studentii de la Geografie si ca desi a fost alaturi de initiatori timp de atatia ani, este demn de lauda faptul ca s-a ajuns la a-14-a editie.
A vorbit foarte la obiect domnul Paul Bordas, directorul Casei de Cultura a Studentilor Bucuresti, cel care si-a dedicat 14 ani din viata acestui proiect alaturi de alti mari fotografi si iubitori de natura, inclusiv profesorul universitar Dumitru Balta care a incheiat seria cuvantarilor.
Din pacate, domnul profesor nu a fost ascultat cu toata atentia deoarece deja concurentii ardeau de nerabdare sa afle castigatorii.
Gata, gata... ca am aflat si premiile: la Reportaj a castigat Despinel Dragomir din Vrancea("Branza de munte") urmat de sensibila Cristina Tinta-Vass ( "Lumea desertului" marocan),iar la sectiunea artistica Silviu Matei("Ochi salbatici"), bucurestean get-beget care s-a infratit cu ursii, rasii si care a venit insotit de o gazela. Premiul al doilea a revenit lui Dorin Bofan("Sarut de ramas bun").
Remarcabila performanta resiteanului Silviu Petrovan care a luat premiul al treilea atat la fotoreportaj("Fluturele Monarch in migratie de iarna"), cat si la sectiunea artistica("Zimbrul Salbatic").Mentiuni:Arta-Mircea Costina("Portret de pescarus")si Reportaj- Alexandru Guta("Cu Dumnezeu")

*****
In perioada 7-10 iunie 2010 la Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti (Calea Plevnei 61) au loc “Serile Fotogeografica” după următorul program:
7 iunie ora 18:30 – Peisajul Fotogeografica- prezintă Petrişor Iordan
8 iunie , ora 18:30 – Proiectul Alpinet – prezintă Alexandru Lăpuşan
9 iunie, ora 18:30 – Roza Vânturilor – prezintă Toni Ioniţă
10 iunie ora 18:30 – Expediţia Internaţională de Explorare Speologică si Subacvatică “Laos 2010”
Intrarea este libera.

Va asteptam cu drag,iar pentru cei prea ocupati sau care locuiesc prea departe, lucrarile cele mai bune trimise de catre concurenti pot fi vizionate si votate pe site.
www.fotogeografica.ro

Muzicianul american Valentin Radu si corul Sound - De 10 ani impreuna

2010-06-02T16:49:00.001+03:00

TEN YEARS AFTER – SOUND & Valentin Radu

Corul SOUND al Casei de Cultura a Studentilor Bucuresti impreuna cu pianistul american de origine romana Valentin Radu, au prezentat luni 31 mai evenimentul jubiliar al unei frumoase colaborari muzical-artistice: TEN YEARS AFTER.
Intrarea a fost libera, ca si spiritul muzicii americane.

De 10 ani, concertele din seria SOUND & VR aduc in atentia publicului parfumul anilor de glorie ai muzicii americane in viziunea lui Valentin Radu, repertoriu pe care nicio formatie din Romania nu il acopera.

De aceasta data, Broadway-ul a venit la Bucuresti cu prime auditii ca ...extraordionarele The Phantom of the Opera, Memory si Go Go Go Joseph ale lui Andrew Lloyd Webber, ...seducatorul Steppin' out with my baby de Irvin Berlin si multe altele, pe care publicul a avut ocazia sa le audieze in ultimii 10 ani:

There's No Business Like Show Business
42nd Street
Puttin On The Ritz
It Don't Mean a Thing If It Ain't Got That Swing
Back To The Fifties
American Dance Party
Amazing Grace - Kum Ba Yah
Lullabye
Bridge Over Troubled Water
Blowin’ in the Wind
Joshua fit the battle
Do Wah Diddy Diddy
And all that Jazz
Forever Doo Wap

A fost un concert extraordinar, marcat de multiple semnificatii.
Valentin Radu, organist de talie mondiala, vine de 10 ani in tara de origine pentru a concerta impreuna cu Corul Sound dirijat si pregatit admirabil de Voicu Popescu.
Valentin Radu are un stil inimitabil, plin de umor, printr-o poveste introducand spectatorul in atmosfera specifica fiecarei piese si facand din mers un curs de istorie si estetica a muzicii americane.
Ne-a dezvaluit cu aceat prilej ca legatura sa cu Sound-ul i se datoreaza maestrului Johnny Raducanu, dar mai apoi la introducerea unui potpuriu de piese compuse de John Denver(Ion Denverescu traduce in gluma Valentin pentru romanii melomani)am recunoscut acelasi stil improvizatoric cu al maestrului Johnny.
Am aflat, de asemenea, ca Valentin Radu a fost coleg la Conservatorul Juliard din New York cu Billy Joel, ca locuiesc amandoi la Philadelphia si cum a compus acesta cantecul de leagan "Lulabye", ca o ultima incercare de a -si adormi fetita dupa ce ii daduse ca somnifer chiar si putin whisky.
Am avut si o "Vanare de vant" a celebrului Bob Dylan, care tocmai a cantat la Bucuresti.
Si am avut cateva momente de neuitat!
In primul rand am vazut cat de prietenos si de apropiat de public poate fi Valentin Radu, care in timpul prezentarii melodiilor mai facea si pe plasatorul cand observa cate un scaun gol si invita cate o persoana sa ia loc dintre cei care stateau in picioare.
In al doilea rand a fost o mica gafa: fiind deosebit de spiritual, la un moment dat s-a dus la o doamna din primul rand, i-a luat gentuta, i-a sarutat mana si a incercat sa o ia la plimbare, asta ca o introducere la piesa "Steppin' out with my baby" de Irvin Berlin. Din nefericire, a dat gres: era un cuplu de americani cam obtuzi, doamna n-a inteles nimic, iar domnul s-a inrosit de indignare dupa un asemenea afront.
In al treilea rand, a cantat de doua ori "Memory": odata pentru aniversarea celor 10 ani de concerte cu Sound si a doua oara la final, cand a socat publicul cu marturisirea ca dedica acesta piesa fiului sau Mattei, decedat pe 7 mai in urma unui stop cardiac survenit la varsta de 29 de ani.Sound-ul a cantat cu lacrimi in ochi, lui Valentin ii plangea fata si se cutremura tot, iar publicul a pastrat un minut de reculegere in semn de respect pentru tragedia din familia lui Valentin Radu.
Am avut placerea sa asist a doua oara la acest gen de concert, unic in felul sau, si va marturisesc ca este un spectacol de mare traire spirituala, complet si complex, care iti merge direct la inima.
Maestrul Valentin Radu a sustinut ieri, 1 iunie, un concert de orga la Ateneul Roman numai cu muzica de Bach, concert dedicat disparitiei lui Mattei Radu.
Personal, abia astept luna noiembrie cand acesta va reveni in Romania pentru un nou concert alaturi de minunatii muzicieni ai Corului Sound.

Paul Anka sau timpul regasirii sperantelor

2010-06-02T14:24:00.001+03:00

Paul Anka a cantat la Sala Palatului din Bucuresti. Chiar daca a facut-o cu o intarziere de vreo 40 de ani, a fost tare bine ca a venit ca sa vedem si noi ce inseamna un artist american adevarat.
Am ajuns intamplator la acest spectacol in baza unor invitatii distribuite cu mare generozitate.
Vazusem afisul, stiam de acest concert, dar promovarea evenimentului a lasat mult de dorit. Cand e vorba de un astfel de artist, ar fi fost necesara difuzarea unor hituri ale sale in programele de radio si tv, macar "Diana", daca pe celelalte s-a mai asezat praful.
Concertul m-a incantat, dar n-am sa intru in corul laudatorilor care spun ca in sala au fost 4000 de spectatori.Au fost 2000, dar din fericire 2000 de oameni fericiti.
Artistul si-a inceput recitalul din public, cu hit-ul Diana si a fost extrem de amabil si popular pe tot parcursul concertului sau. Poate ca ii uitasem piesele, dar vocea sa inconfundabila, de multe ori cantat-vorbita, n-aveam cum sa nu o recunosc.
Norocul a fost ca pe ecran au aparut si fotografii din perioada sa de glorie alaturi de Beatles, Elvis Presley, Frank Sinatra sau mai proaspete alaturi de Celine Dion. Pe undeva, acele fotografii respectau proportiile valorice, Paul aparand in ele mult mai mic decat Elvis sau Frank Sinatra. De asemenea,Paul ne-a spus multe povesti despre prietenii sai din lumea muzicii, printre altele ca a lucrat impreuna cu Michael Jackson la ultima sa piesa si a cantat la pian "This Is It".
Este un artist complet, cu o mare stiinta a show-ului si foarte stapan pe voce, reusind acum sa cante in dialog piese cantate pe ecran de Frank Sinatra(celebrul My Way) sau Samy Davis Jr.
A cantat si a dansat cu o spectatoare blonda Put Your Hands On My Shoulder sau a cantat la solicitarea altei doamne o piesa in limba italiana.
Desi publicul a cantat si a dansat tot timpul, Paul facand nenumarate incursiuni printre spectatori, marele success a fost repurtat cu New York, New York, Johnny B. Goode sau Rollin' on the river.
Publicul a fost entuziasmat de Paul si Paul a fost cucerit de publicul bucurestean, promitand ca va reveni in Romania. Oricum, indifferent ce am gandit apriori, Paul Anka s-a dovedit un adevarat showman, cantand, dansand, lasandu-se fotografiat si facand chiar el fotografii, strangand maini si batand cuba cu zeci, poate chiar sute de spectatori.
Pentru finalul concertului a scos la rampa orchestra de 13 instrumenti, dandu-i fiecaruia prilejul sa iasa in fata cu cate un solo, cel de percutie radicand definitiv publicul in picioare. A mai cantat cateva piese, a revenit cu “Diana”,a dirijat orchestra si a parasit scena in ritm sustinut de jazz.
Ca o concluzie a popularitatii pe care Paul a castigat-o in numai doua ore, la concertul la care a asistat si Stefan Banica Jr, ar fi opinia a trei spectatori: “e haios, aduce cu Basescu, dar are mai mult par pe cap!; “e vesel si pus pe gagicareala ca Silvio Berlusconi!; “a imbatranit la fel de frumos ca Ivan Patzaichin!

Nationala de rock la Silver Church

2010-06-02T12:38:00.002+03:00

Putini artisti au determinarea lui Adrian Manolovici de a lupta pentru triumful unei idei.
Avand si menirea de indrumator, de profesor de chitara, Adrian s-a gandit sa le ofere tinerilor chitaristi prilejul de a canta pe scena, in fata unui public indragostit de rock si de a concura pentru a afla fiecare la ce nivel se situeaza.
Concursul "Nationala de rock", editia a V-a, organizat de Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti s-a desfasurat duminica trecuta in atmosfera propice a Clubului Silver Church si a adus in fata publicului 12 concurenti.
Impreuna cu recitalurile prezentate de Mircea Vintila & comp; Syndikate,Solaris(cu adevarat stralucitor cu Bebe Astur si vocalista Florina Soare) si trupa M.S.(Doru Istudor & comp) au fost sase ore de muzica rock de cea mai buna calitate.
In concurs fiecare concurent a prezentat cate doua piese, juriul apreciind acuratetea in executie,feelingul interpretarii, ritmul si prezenta scenica.Nu stiu daca cineva ar putea pune la indoiala priceperea membrilor juriului, atata timp cat Mircea Vintila , Bebe Astur si Adi Manolovici aduna impreuna vreo zece decenii de prezenta pe scena.
Concurentii au venit, cu mic, cu mare, cu parintii, colegii si prietenii, au aratat tot ce stiu si s-au ales si cu premii importante: premiul I - o chitara de 1500 de Euro pe piata vestica(1000 pentru piata noastra), model Adi Manolovici,premiul II- o chitara de 1000 Euro(6oo, la Bucuresti) , confectionate manual de firma Grosman, pedale si efecte de chitara, precum si manualul de chitara editat de Adi Manolovici.
O mare surpriza a fost pentru toti cei prezenti Alin Moise(17 ani) din Vulcan, Hunedoara, castigatorul Premiului I si al Premiului de virtuozitate, care a prezentat doua compozitii proprii, are personalitate si o buna prezenta scenica. Este deja o certitudine pentru rock si e sigur ca merge pe drumul cel bun.Exemplul lui Alin va face ca la editiile urmatoare sa li se solicite concurentilor prezentarea si de creatii proprii. Foarte bun este si Andrei Dena(14 ani, din Campina), premiul al II-lea, care mai are timp sa studieze, mai ales ca a primit ca premiu o chitara de marca.La egalitate, pe locul trei s-au situat George Ristici si Valentin Musat, ultimul avand o mare acuratete in executie, probabil ca in timp va dori sa-si depaseasca maestrul.
Pentru incurajare au primit mentiuni Andrei Tiu, Petre Osman si Liviu Dobrinescu, cu totii avand doar 16 ani, pasiune si dorinta de a se perfectiona.
Un caz aparte l-a constituit Iustin Petrescu(din Busteni) , castigatorul Premiului de Popularitate, foarte entuziast, dar care mai are mult de studiat, eventual cu un profesor ca Adi Manolovici, deoarece fiind autodidact, are si destule scapari. Altfel e castigat pentru rock si sigur va merge mai departe.
Ca la orice concurs, nu toti concurentii au fost multumiti de clasamentul final, dar cred ca la editiile viitoare acestia se pot revansa aratand ca au atins un nivel mai inalt de pregatire.

Un regal muzical dedicat Mihaelei Runceanu

2010-05-12T18:00:00.003+03:00

Duminica 9 mai, Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti si Asociatia Culturala Fan Club Mihaela Runceanu au organizat concertul de muzica usoara romaneasca "Noi nu te-am uitat" dedicat zilei de nastere a Mihaelei Runceanu.
A fost un regal muzical onorat de mari interpreti precum Gabriel Cotabita, George Nicolescu, Silvia Dumitrescu, Marina Florea, Maria Radu si Carmen Trandafir.
Deplasarea de sambata de la Buzau si concertul de pe 9 mai au marcat si implinirea a 20 de ani de la primele concerte organizate de catre Asociatia Culturala Fan Club Mihaela Runceanu.
Pe 4 mai 1990 a avut loc adunarea de constituire a Fan Clubului care s-a tinut in micuta sala a Centrului de Conservare a Creatiei Populare din Piata Lahovary nr.7(pe vremea aceea si sediu al Scolii Populare de Arta,unde activase Mihaela), iar pe 5 mai 1990, la Buzau, s-a facut un parastas de pomenire la 6 luni de la deces si un mare concert la Casa de Cultura a Sindicatelor din Buzau.
Elementele de legatura intre aceste manifestari au fost organizatorul Mihai Bogatu, interpreta Silvia Dumitrescu, precum si domnul Nicolae Runceanu, care au participat si acum, dar si in 1990.
Timp de 20 de ani s-au intamplat foarte multe.
La inceput, dupa cum spunea si Marian Stere, redactor la Radio Romania International, plecarea Mihaelei a lasat un mare gol, iar constituirea Clubului a fost o sansa de a-i aduce impreuna pe "puisorii" Mihaelei, fostii sai elevi. Multi dintre cei de atunci aveau intre 14-17 ani, iar acum au devenit nume cunoscute: Maria Radu, Carmen Trandafir, Miki(ex-Kapital; adica Mihaela Marinache), Maria Bota, Constantin Bruj, Paula Mitrache si Alexandra Vargatu(care traiesc in Italia), Costel Gafincu(in SUA), etc.
Anul 1990 a adus aproape foarte multi oameni care o admirasera pe Mihaela si care i-au deplans tragica disparitie. S-a inceput cu entuziasm, s-au organizat spectacole memoriale la Buzau, Pitesti, Mioveni, Ploiesti, iar in Bucuresti la Sala Polivalenta si la Sala Floreasca(acestea din urma impreuna cu Clubul tricolorilor si ziarul Tineretul liber).A fost organizat festivalul de creatie si interpretare Mihaela Runceanu care a avut loc la Sala Palatului in perioada 21-23 noiembrie 1990 si care a scos la rampa pe solistele Daniela Giorfy, Diana Spanu, Carmen Trandafir, pe solistul Mircea Zamfirescu si care i-a adus primul mare premiu pentru creatie compozitorului Andrei Kerestely. A mai fost o editie de festival organizat la Sala Casei Centrale a Armatei care s-a bucurat de foarte mult succes si au urmat spectacole memoriale anuale. Cu timpul s-au afirmat Cristina Manoliu (solista, compozitoare, profesoara de canto si mentor al corului "Sunetul muzicii"), iar de soarta clubului s-au ocupat Sorin Stoleru, iar in ultimii 10 ani Aurel Toma, care a gasit gazduire la Centrul Cultural al Sectorului 4 din strada 11 iunie.
Din toamna anului trecut, Mihai Bogatu si Aurel Toma, impreuna cu Ana Maria Gombos si Mircea Nicolau, au revigorat activitatea clubului organizand doua spectacole memoriale si editand brosura "Autograf Mihaela Runceanu", care cuprinde si biografia si inventarul tuturor pieselor interpretate de Mihaela Runceanu.
La ambele spectacole am dat o sansa si tinerilor interpreti.
La spectacolul din 1 noiembrie au cantat si buzoianca Bianca Purcarea (cu premii la festivaluri din Tenerife si Malta!), recent cooptata in grupul de acompaniament vocal al Paulei Seling pentru finala Eurovision si studenta Rodica Tudor.
La spectacolul din 9 mai surpriza a reprezentat-o Bianca Rosu de numai 12 ani, o voce sensibila si placuta, eleva a profesoarei Viorela Filip, care are deja foarte multi elevi lansati si care nu a uitat nici azi ca Mihaela i-a deschis portile Scolii Populare de Arta, cedandu-i jumatate de catedra.
Au mai participat ca solisti ,actuali si fosti membri ai clubului: Aurel Toma, Catalin Magdalinis, Ion Radu, Camelia Radu-Branzan si Marian Stere care a cantat "A doua zi", dar a scris si o poezie pentru Mihaela.
Ne-am bucurat foarte tare ca i-am avut pe scena pe nepotii Mihaelei, adica Andreea si Xenti Runceanu, intr-un duo de virtuozitate vioara-pian electric, Andreea "furand" din stilul vesel si impetuos pe care-l avea Mihaela Runceanu.
O surpriza placuta a reprezentat-o si prezenta redactorului muzical Florin Silviu Ursulescu.
Speram sa ducem mai departe activitatea Clubului si ca vom reusi prin diverse actiuni individuale sa editam o carte, un CD (e deja anuntata aparitia la Electrecord!) si sa organizam si alte spectacole memoriale.Desi am reusit de doua ori, pentru toamna ne dorim o reuniune mai intima, doar pentru adevaratii fani, care va avea loc tot la Casa Studentilor din Bucuresti.

P.S. Fotografiile apartin Anei Maria Gombos.

Mihaela Runceanu este in sufletele noastre

2010-05-12T15:41:00.002+03:00

Sambata, 8 mai, am fost la Buzau la mormantul Mihaelei Runceanu.
Grupul nostru a depus o coroana de flori cu mesajul "Noi nu te-am uitat"si semnat Fan Club Mihaela Runceanu.
Am fost putini, dar buni: Iuliana Cordunianu de la Brasov, Mircea Nicolau de la Constanta, Mirela Ramniceanu, Sorin Stoleru( fost presedinte al clubului, vreme de vreo 6 ani),subsemnatul, Ana Maria Gombos, Mihai Stefan de la Ploiesti, Vali Basturea si Marcela Ion de la Buzau. Alaturi de noi au fost parintii Mihaelei, dar si unchiul si matusa, adica parintii Andreei si ai lui Xenti Runceanu.
Am aprins lumanari si candele, am spus o rugaciune si am pastrat un moment de reculegere.
Am facut fotografii ale grupului si am depanat amintiri.
Am mers si la casa bunicilor Mihaelei din cartierul Simileasca.
Ne-a furat privirea un covor de lalele galbene, dar si multe alte flori. O bolta de vita de vie cu trunchiuri vechi de 40 de ani si pomi fructiferi la umbra carora a stat si Mihaela cand mergea la casa bunicii. Multe rasaduri proaspete de flori din care doamna Runceanu culege in fiecare zi si duce buchete de flori la mormantul Mihaelei.Am vazut si biserica ridicata pe pamantul donat de familia Runceanu, biserica unde Mihaela este pomenita alaturi de parintii sai in calitate de ctitori.
In casa batraneasca, renovata, au amenajat parintii camera Mihaelei cu toate lucrurile care i-au apartinut si pe care le-a folosit in timpul vietii in garsoniera din Mihai Bravu.Am vizionat filmarile Mihaelei, iar doamna Runceanu ne-a povestit ca Mihaela era atat de vesela si de entuziasta la concertele cu public pentru ca se putea manifesta liber, dar aproape statica la filmarile din platourile TVR deoarece i se interzicea sa danseze si sa se miste. La o alta filmare Mihaela era foarte marcata ca trebuia sa inregistreze chiar in dupaamiaza in care a fost inmormantat Aurelian Andreescu. Domnul Runceanu ne-a povestit ca autoritatile locale de atunci nu au chemat-o pe Mihaela la spectacolele de la Buzau, nici cele de acum nu doresc sa faca ceva pentru numele ei si ca Mihaela este o valoare nationala, care nu era si nu este recunoscuta pe plan local.
Desi au fost si multe lacrimi si emotii, toti cei prezenti s-au bucurat ca s-au adunat impreuna pentru a-si aminti de Mihaela. Si la fel cum am simtit cu totii, spiritul Mihaelei a fost acolo langa noi.

P.S. Fotografiile apartin Anei Maria Gombos.

"Noi nu te-am uitat", spectacol dedicat memoriei Mihaelei Runceanu

2010-04-27T14:57:00.002+03:00

Noutati privind organizarea spectacolului "Noi nu te-am uitat", dedicat aniversarii zilei de nastere a Mihaelei Runceanu (pe 4 mai Mihaela ar fi implinit 55 de ani !) si a 20 de ani de la infiintarea Asociatiei Culturale Fan Club Mihaela Runceanu.
Pe data de 9 mai, la orele 17, fanii Mihaelei sunt invitati la sala de spectacole a Casei de Cultura a Studentilor din Bucuresti pentru un spectacol eveniment dedicat Mihaelei Runceanu.
Speram ca tot atunci sa putem distribui si primele exemplare din CD-ul cu alte piese ale Mihaelei, aflat in curs de aparitie la Electrecord.
Au fost invitati sa participe la spectacol: Gabriel Cotabita, George Nicolescu, Andreea si Xenti Runceanu, Silvia Dumitrescu, Marina Florea, Maria Radu, Miki, Carmen Trandafir, Maria Bota, Dana Dorian, Cristina Manoliu, Viorela Filip,soprana Madeleine Pascu (de la Opera Romana, un fan adevarat!), Francesca Nistor-Suciu, Catalin Magdalinis, etc.
Sambata, 8 mai, va avea loc deplasarea fanilor la Buzau pentru depunerea unei coroane de flori la mormantul Mihaelei.

CD Mihaela Runceanu/Roxana Popescu

2010-04-10T17:46:00.000+03:00

In luna mai va aparea pe piata un nou album Mihaela Runceanu / Roxana Popescu prin bunavointa casei de discuri Electrecord. Materialul discografic va fi o premiera pentru muzica usoara romaneasca, fiind incluse piese emblematice ale regretatei artiste Mihaela Runceanu si cateva piese intrepretate de redutabila textiera si artista Roxana Popescu. Un element inedit il constituie melodia "Am nevoie de tine/Vreau sa fi langa mine", in interpretarea doamnei Roxana Popescu!
Conditiile de difuzare si promovare a CD-ului vor fi anuntate ulterior.

Scoala de afaceri- La Timpuri noi, tot noi

2010-04-10T16:17:00.000+03:00

Acum doi ani am trimis un CV pe E-Job la solicitarea confidentiala a unei companii.
Peste ceva timp, cand si uitasem de povestea respectiva, am fost sunat de catre o doamna secretara cu care am stabilit ziua interviului cu PDG-ul. Abia atunci am aflat ca era vorba de fosta fabrica Timpuri Noi din Bucuresti.
In ziua respectiva m-am intalnit cu PDG-ul si am purtat o discutie indelungata si foarte relaxata.Voia domnul respectiv sa rentabilizeze platforma prin relansarea productiei in sectia mecanica, mai ales ca fabrica e pe pierdere de cativa ani, avand venituri micute si de platit niste rate babane la credite.Pe scurt, directorul general executiv mi-a spus ca lucra de 29 de ani la Timpuri Noi, unde a venit ca inginer stagiar si unde a promovat pana la functia de inginer sef, iar acum e PDG pentru ca are o mare parte din actiuni, bineinteles cumparate dubios prin Asociatia Salariatilor (metoda MEBO, adica o actiune fiecare muncitor si 1000 fiecare stab).
Printre cuvintele alunecoase am inteles esentialul: fabrica trebuie sa-si pastreze profilul, altfel se incalca conditiile privatizarii.Pe de alta parte in Bucuresti s-a dus buhul ca la Timpuri Noi se gasesc hale de inchiriat pe orice termen si fara preturi prea mari. Productia a stagnat de mult si nu sunt sanse sa fie reluata, piete nu mai sunt, utilajele sunt tot cele de acum 20 de ani, iar personalul a fost in cea mai mare parte disponibilizat si fara sa i se plateasca contributiile sociale la pensii si la sanatate.
Boss-ul a actionat in acord cu membrii Consiliului de Administratie (Gheorghe Ionescu, tatal lui Syda, probabilul ginere basescian, doi "straini" si reprezentantul SIF Muntenia) pentru cumpararea unui alt teren la marginea orasului unde ar urma sa fie mutata fabrica nu pentru ca sa i se piarda urma, ci pentru ca sa poata fi vandut terenul de aproape 6 hectare din inima Bucurestiului.Afacerea cu vanzarea se va face, dar nu la pretul de 100de milioane de euro cu cat s-ar fi vandut acum 2-3 ani (oferta a existat!},ci doar cu vreo 30 de milioane, suma trebuincioasa pentru plata creditelor si mutarea fabricii.
Probabil ca veti zice ca vorbeam de un interviu si ca acum bat campii. Ei bine, n-am uitat de unde am plecat.
Dupa ce mi-a studiat bine CV-ul (il stia deja pe de rost!) si mi-a pus cateva intrebari tintite despre prezenta in niste Consilii de Administratie si ca reprezentant al FPS, mi-a spus verde-n fata ca il deranjeaza ca am lucrat in prea multe locuri. Mai bine faceam ca dansul, care are acum peste 30 de ani de lucru in aceeasi firma.
Recentele informatii de pe piata financiara mi-au dovedit ca dl Adrian Breazu, chiar daca si-a conservat postul la Timpul Noi, si a facut avere pe spatele unei fabrici falimentare nu e un bun manager.De la discutia noastra si pana azi, pretul terenului a tot scazut, a fost si o oferta de 60 de milioane de euro, dar dansul si ceilalti dinozauri tot n-au vandut.
Probabil ca au gandit ca un tip foarte conservator, care in 1990 a reusit sa castige o suma importanta dintr-o afacere, dar in loc sa cumpere o casa si o masina, a tinut banii la saltea vreo cativa ani pana a mai putut cumpara cu ei doar un frigider.
Asa ca la Timpuri Noi, tot ei, care acum plang dupa castigul pierdut.
Dar cand au trebuit sa gandeasca si sa actioneze n-au putut sa renunte la orgolii, la principii invechite si la gandirea batraneasca. Asta e cu atat mai de mirare cand celalalt actionar important, dl Ionescu, are firma de brokeraj si stie ca la bursa trebuie sa actionezi rapid, iar la forja trebuie sa bati fierul cat e cald.

Dor de verde - concurs de cantece de drumetie

2010-04-09T17:22:00.000+03:00

Dor de codru verde si de drumetie

Mergi pe munte si iti place sa stai in jurul focului cu prietenii?

Poti sa ma crezi sau nu, dar asta am facut si eu in tinerete.

La un moment dat m-am alaturat unor indragostiti de drumetii montane, de fotografie, dar si de explorarea pesterilor, care activau in Clubul "Speoalpin MH" din Drobeta Turnu Severin.

Au fost cei mai frumosi si mai liberi ani din viata mea.Am invatat atunci sa duc cortul in spate, sa reusesc sa intind cortul in cateva minute si sa supravietuiesc o saptamana in cort in conditii de ploaie mocaneasca. Am mancat supa la plic, conserve de peste si costita cu fasole, cate o friptura in mijlocul naturii, dar am si ramas fara provizii cand a venit ursul si a papat tot.Era pe vremea cand montaniarzii bateau traseele in lung si-n lat, nu ca acuma cand "gipanele" urca pana la Piatra Arsa si cand cu "4x4" ajungi sa fotografiezi ursul in barlog. Pana acum 7-8 ani faceam plaja si innoptam in cort la Cota 1400, acum turistii cu frica in san pozeaza ursoaica cu puii iesiti la plimbare pe drumul ce urca la Cota.

Am participat la concursuri montane de drumetie si orientare, dar si la festivaluri montane de poezie,cantece si bancuri. La Izvorul Muresului am fost intrebati "de la ce casa de copii sunteti?" deoarece toti eram imbracati la fel, cu treninguri si fesuri albastre si cu sigla SA-MH. La Baile Herculane l-am ascultat "noaptea pe la trei" spunand bancuri pe Radu Pietreanu, celebrul "Costel" de la Grupul Vacanta Mare.La fel s-a intamplat cu Csaba, un baiat fain-roman verde de la Cluj, de la care am auzit, interpretat si cantat, cel mai tare banc din viata mea, fost scenarist la "Stirile de sambata asta" ale lui Trofin si Uscat. Tot asa pot sa va zic ca am facut un revelion la Cabana Pietrele din Retezat,iar dupa o noapte alba de cantat la chitara, voce, percutie si destupat sticle a urmat o zi de drumetie cu zapada de jumatate de metru, pericol de avalansa si ascensiune cu asigurare in coarda pe un traseu cu dificultate de gradul 3.

Acum, adevaratii montaniarzi s-au imputinat, multi preferand urcatul cu masina "4x4" sau ascensiunile temerare pe trasee periculoase si neumblate, de multe ori chiar in strainatate.

Dar spiritul adevaratilor montaniarzi nu a disparut ...

Pana cand vom reusi sa organizam un festival chiar in cadru montan, va invitam, concurenti sau sustinatori, la Festivalul "Dor de verde" organizat la Casa Studentilor din Bucuresti.

Crezi ca esti „cel mai tare din parcare”, fiindca stii sa canti si cunosti destule cantece de drumetie?

Inscrie-te la concurs pana pe 13 aprilie 2010 si apoi vino cu prietenii joi 15 aprilie ora 19:00 la CCS Bucuresti sa te auzim!

Cei mai buni vor fi premiati de juriu si de aplauzele publicului si vor castiga premii in obiecte, nu doar experienta.

Concursul este urmat de recitalul lui Marius Matache.

Regulamentul concursului de cantece de drumetie „Dor de verde”

Pot participa in concurs tineri cu varste cuprinse intre 16 si 35 de ani.
Fiecare concurent va interpreta 2 piese din care una obligatoriu are ca subiect drumetia.
Continutul cantecelor trebuie sa se incadreze in standardele legale si morale de decenta.
Piesele pot fi vocale si /sau instrumentale si se pot interpreta la orice tip de instrument acustic.
Inscrierile pentru concurs se fac la adresa cultural@ccs.ro pana pe 13 aprilie 2010 trimitand un email care sa contina datele de contact ale concurentului. (nume , prenume, telefon, adresa de email).
Inscrierile vor fi confirmate pe email de organizatori iar preselectia va avea loc miercuri 14 aprilie 2010

Vineri 16 aprilie 2010 ora 20:00 te invitam la o seara speciala cu Daniel Fat.

Castigatorii concursului din ziua precedenta vor sustine in deschidere minirecitaluri.

Urmareste site-ul www.ccs.ro si pagina noastra de facebook!

Intrarea este libera.

Organizator: Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti

Sponsor: Grosmann.ro

Parteneri: Clubul Roza Vanturilor, ANOSR

Parteneri media: www.radiobucuresti.ro, www.24fun.ro, www.port.ro, www.ForeverFolk.com, www.alpinet.org

Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti (CCS Bucuresti)

Calea Plevnei 61

cultural@ccs.ro

T: 021 315 40 55; 021 315 25 42

www.ccs.ro

Fotogeografica -concurs de fotografie pentru indragostitii de natura

2010-03-14T17:16:00.001+02:00

Personal, ma incanta fotografiile publicate in revista National Geographic si il admir pe domnul Cristian Lascu, redactorul sef al editiei in limba romana pentru tot ceea ce face pentru popularizarea minunatiilor naturale din lumea larga.Ma bucura de asemenea faptul ca sprijina proiectul Fotogeografica.Se stie ca National Geographic este o marca cu o mare putere financiara care acorda granturi pentru cercetarea unor zone sau fenomene ale naturii de pe intreaga planeta.
Dar ceea ce ma surprinde pe mine este devotamentul lui Paul Bordas care a ajuns cu Fotogeografica la editia a 14-a. E greu de gasit in Romania contemporana un alt exemplu de sacrificiu pentru triumful unei idei. Acest proiect a fost demarat in primii ani de studentie, fara sponsori si fara cine stie ce ajutor financiar. In timp, initiatorul a avut de infruntat multe furtuni, de cele mai multe ori investindu-si putinii bani pentru reusita proiectului, pentru organizare, corespondenta, telefoane si depozitand sute de rame foto (nu multe, cam un metru cub !) in garsoniera proprie. Este doctor in geografie, dar e pasionat de fotografia de mediu.Impreuna cu "Clubul Pro Natura" a editat adevarate enciclopedii de arta fotografica de mediu, cea mai recenta realizare "Maramuresul subacvatic" lasandu-ma efectiv masca.In aceste zile pregateste o expeditie foto pentru realizarea de capturi fotografice intr-o rezervatie naturala de munte si actioneaza organizat ca un sef de stat major.Sunt sigur ca dupa atata minutiozitate in pregatirea acestui campus fotogeografic si rezultatele vor fi pe masura.
Iar pentru cei pasionati de fotografie, repet invitatia la concurs.
*
In perioada 1 martie – 15 mai 2010 au loc inscrieri la Concursul Naţional de Fotografie pentru Tineret Fotogeografica editia a XIV-a.

Proiectul este derulat de Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti şi UNESCO ProNatura, în parteneriat cu Alpinet, ZITEC, National Geographic Romania şi Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti, sub egida Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Autorităţii Nationale pentru Sport şi Tineret

„Aflat la a XIV-a ediţie, Concursul Naţional de Fotografie pentru Tineret „Fotogeografica” a fost iniţiat în anul 1997 de către un grup de studenţi din Universitatea Bucureşti, având ca temă iniţială peisajul natural. Interesul deosebit al tinerilor pentru fotografie şi crearea de parteneriate durabile cu diferite instituţii au reprezentat motorul principal al continuităţii ediţiilor anuale ale Fotogeografica.

Un aport complementar l-au avut seriile de dezbateri susţinute pe baza prezentărilor de imagini sau filme realizate de diverşi cercetători, alpinişti şi fotografi care au oferit exemplul performanţei.”, a declarat Paul Bordaş, directorul Casei de Cultură a Studenţilor Bucureşti

In cele XIII ediţii derulate până în prezent, Fotogeografica se bucură de un palmares bogat. A adunat circa 3000 de participanţi din toată ţara cu un număr de 10000 de fotografii şi cca 80 000 de vizitatori, peste 100 de premianţi şi mai mult de 100 de prezentari si dezbateri, de mare actualitate, cu aproximativ 100 000 de participanti în cadrul Serilor "Fotogeografica” Au fost editate până la această dată 4 cataloage şi un CD - prezentare multimedia. Acordarea premiilor s-a facut în fiecare an de către un juriu format din personalităţi ale domeniului. Dintre câşigătorii concursului care au debutat şi s-au lansat la Fotogeografica pot fi amintiţi Dragoş Lumpan, Petrişor Iordan, Egyed Ufo Zoltan, Alex Axon, Dragos Savu, Anca Sandu, Peter Kerkes, Alin Popescu, fotografi care işi desfăşoară activitatea la prestigioase publicaţii, ateliere, cluburi foto, etc.
Conditiile de participare precum si alte detalii gasiti pe www.fotogeografica.ro.

email: pr@fotogeografica.ro

Concert pentru Mihaela Runceanu, pe 9 mai, la Casa Studentilor din Bucuresti

2010-03-14T09:42:00.003+02:00

Anul acesta, in ziua de 4 mai, Mihaela Runceanu ar fi implinit 55 de ani.
In memoria artistei Mihaela Runceanu si cu ocazia implinirii a 20 de ani de la lansarea Asociatiei Fan Club Mihaela Runceanu, la Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti va avea loc un concert si o intalnire comemorativa.
Sunt invitati sa participe toti artistii, membrii de club si simpatizantii care au participat la manifestarile din 4-5 mai 1990, toti cei care au participat la manifestirile organizate ulterior, inclusiv pe 31.10-1.11.2010, ca si toti cei care au dorit, dar n-au putut sa fie alaturi de noi in toamna trecuta.
Imi doresc foarte mult,daca va fi posibil, sa ne intalnim si la Buzau pe 8 mai.
Va astept cu drag!
Mihai Bogatu, initiator si organizator, tel.0740.114.709, email:"mihaimar60@yahoo.com

Truverii la Teatrul PODUL

2010-03-14T09:33:00.000+02:00

Am avut ocazia sa asist la concertul de muzica medievala sustinut de catre Grupul "Truverii" in sala Teatrului PODUL pe data de 19 februarie.
A fost o adevarata revelatie.Nu m-am putut satura de muzica lor antrenanta, de voia buna si de comicariile pe care le face Misu Todor in timpul concertului.
Toti sunt adorabili: canta,zambeste si danseaza Carmen, Gabi bate sa rupa tamburinele, canta de-ti iau ochii Irina Macovei la vioara, Alexandra Stoenescu la chitara si Sandra Gaitan, voce.
Principalele proiecte ale Truverilor se vor desfasura la vara: Festivalul Curtea Comediantilor de la Rasnov(17-18 iulie) si Festivalul de la Sighisoara (23-25 iulie).
Tot in acest an repertoriul grupului se va imbogati cu cantece din colectia lui Anton Pann si se va aduna material pentru editarea unui nou CD.
Desi stiu ca Misu Todor si Carmen Maruntelu lucreaza la un proiect a carui concretizare va duce la mai multe turneee in stainatate, eu mi-as dori sa vad un concert al lor la Bucuresti care sa aiba o audienta mai mare chiar decat la Sighisoara.
Acolo este locul unde grupul Truverii se simte ca la el acasa, nu de alta dar Misu este adevaratul deschizator de drumuri al celor care azi organizeaza Festivalului Medieval cu alura comerciala de la Sighisoara.

VH 2 - Mi-am implinit dorul de muzica buna !

2010-03-14T08:39:00.001+02:00

14 februarie 2010, adica de Sfantul Valentin, am lansat festivalul "Dragolentin"(De la Sf. Valentin la Dragobete) cu concertul "Despre iubire" al supergrupului VH 2.
Fara a exagera acesta reunesti mari muzicieni:
Mihai Pocorschi, compozitorul si chitaristul solo,fondatorul VH2,(dar si al Grupului Holograf!), care de peste 30 de ani activeaza la Casa Studentilor din Bucuresti;
Gabriel Cotabita, solistul atat de talentat si cunoscut (trecut si el pe la Holograf!);
Razvan Lupu "Lapi", un tobosar cu cu mare experienta, fost component al grupurilor Kripton si Vama Veche;
Catalin Catoiu zis "Teava",percutionist, dar mai cunoscut ca actor de telenovele si iubit de vedete (printre "fostele" sale se numara Jojo si Lori, pe care a crescut-o de la 16 ani !),
dar si basistul Make si chitaristul solo Vladimir Pocorschi junior.
Atmosfera a fost deosebit de calda, cuplurile de indragostiti au venit in numar mare si au cantat hiturile VH2 alaturi de cei de pe scena. Au fost reluate toate piesele cunoscute si foarte indragite de public, dar si doua piese noi, una deja foarte ascultata in aceasta perioada, cea cu refrenul "Nu mai pot (sa te uit...), dar as vrea...", cu toate adevarate poeme dedicate dragostei si nostalgiei lasate de plecarea iubitei.
Cele trei bisuri care au dus la epuizarea puterilor membrilor trupei si faptul ca spectatorii nu se mai dadeau dusi din sala de spectacol au confirmat faptul ca Festivalul a debutat cu bine, Concertul VH2 deschizand poarta spre cele zece zile dedicate dragostei si studentilor la Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti.

Lansare de album Victor Socaciu - artist, organizator si politician

2010-02-18T08:20:00.003+02:00

Azi, orele 18, la Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti va avea loc concertul de lansare a CD-ului "Iedera", realizat integral de care artistul Victor Socaciu. Va fi un spectacol complet in care Victor va canta alaturi de trupa sa "Biroul Executiv", dar ii va avea alaturi si pe fostii sai colegi din Cenaclul Flacara, la randul lor artisti de marca, Mircea Vintila si George Nicolescu, precum si pe actrita Maria Ploaie.
Cred ca Victor nu mai are nevoie de nici o prezentare. Este un artist complet, dar si o personalitate complexa. Pe vremea Cenaclului Flacara, era si cantautor, dar si ziarist la Flacara, scriind si publicand cronicile spectacolelor. Dupa revolutie a inventat si organizat Festivalul "Om bun", practic resuscitand miscarea folk si interesul publicului pentru acest gen muzical.
S-a remarcat de asemenea ca initiator al unui sindicat al artistilor, dar si pentru luarile de pozitie in diverse actiuni publice.
De la inceputul actualului ciclu parlamentar Victor Socaciu este deputat si are o activitate sustinuta in cadrul Comisiei de Cultura, ultima interventie avand-o chiar ieri la dezbaterea rapoartelor de activitate ale Consiliilor de Administratie ale Radioului public si ale TVR.
Tot ieri Victor si-a inceput turneul national de lansare al albumului "Iedera", cu un concert la Ploiesti.
In calitate de gazda al spectacolului din aceasta zi si datorita faptului ca repetitiile pentru inregistrari s-au facut tot la Preoteasa, impreuna cu baietii de la Bandidos, va invit sa veniti la locul facerii acestui nou produs cultural, marca Victor Socaciu.
Si din cate stiu,Victor va mai asteapta cu o surpriza : va da autografe pe mapa CD-ului sau care va fi insotit de o sticla de vin oferita cadou de Domeniile Ostrov.

Gyuris Pub, Grupul "Truverii" sau o altfel de muzica

2010-02-18T08:03:00.001+02:00

Saptamana trecuta am asistat la un concert de muzica medievala prezentat de grupul Truverii la clubul Gyuris Pub.
Atmosfera a fost excelenta, patronul Ioan Gyuri Pascu facand de toate, de la primirea invitatilor, coordonarea personalului si pana la sonorizarea si prezentarea spectacolului.
Micutul amfitrion, dar marele artist, a spus ca garanteaza pentru calitatea muzicii cantate de Truverii, iar reactia celor prezenti i-a confirmat spusele. Chiar daca publicul era absolut virgin la acest tip de muzica, aplauzele ritmate, chiotele, fluieraturile, uitatul ciorbitei in farfurie sau incercarile timide de a se ridica la dans au aratat ca aceasta muzica prinde si ca pe Truveri ii prinde acest gen muzical.
Au fost prezentate majoritatea pieselor de pe albumul "Basilicum" cantate in franceza, italiana, provensala,latina, englezo-irlandeza si romana.
Fondatorii grupului sunt Mihai Serghei Todor, regizor, muzician si unul dintre initiatorii festivalului de la Sighisoara si Carmen Maruntelu, cei care dau si linia muzicala a grupului, vocile si mintile limpezi ale grupului. Acestia canta pe parcursul concertului la nenumarate instrumente, Misu danseaza printre spectatori si interpreteaza actoriceste temele pieselor, iar Carmen este o artista completa care subjuga publicul.. Alaturi de ei sunt doua voci si instrumentiste de exceptie: Alexandra Stoenescu la chitara si Irina Macovei la vioara, unde mai pui ca sunt si frumoase de pica. L-am lasat la urma pe pictorul Gabi Balasa, un vrajitor al instrumentelor de percutie, dar si al penelului.
Va recomand sa urmariti acest grup la concertul " De dragoste si cele sfinte" de la Casa Studentilor din Bucuresti, pe 19 februarie, ora 19.30, mai ales ca acest concert va marca despartirea de una dintre membrele grupului Sandra Gaitan, care se muta definitiv la Sibiu.
Concertul are loc in cadrul festivalului Dragolentin in spatiul intim al Teatrului Podul, care a mai gazduit in aceasta saptamana doua evenimente: spectacolul Anti America Na! si seara de muzica, poezie si povesti la care a fost invitat actorul Gheorghe Visu, Domnul State de Romania cantand cu aceasta ocazie si la chitara.

Concert VH2 de Dragolentin la Casa Studentilor Bucuresti

2010-02-14T08:50:00.000+02:00

    Azi, 14 februarie, la orele 20, va avea loc concertul VH2 la Casa Studentilor din Bucuresti.
    Va astept cu drag la concertul "Despre iubire" sustinut de Gabriel Cotabita, Mihai Pocorschi si trupa VH2, concert ce marcheaza Valentin Day si care deschide Festivalul Dragolentin, 14-24 februarie, de la Valentin la Dragobete. Intrarea este libera la toate spectacolele.
   Festivalul include concertele VH2, lansarea discului "Iedera" realizat integral de Victor Socaciu si in care vor canta si Mircea Vintila si George Nicolescu(pe 18 februarie), concertul "De dragoste si cele sfinte" sustinut de grupul Truverii(19 februarie) si manifestarea folclorica prezentata de ansamblurile Doina si Doinita chiar de Dragobete (24 februarie). De asemenea vor fi 5 spectacole teatrale sustinute de Teatrul Podul, Compania Arca lui Noe si alte trupe invitate(15, 16, 17, 20 si 22 februarie).
Programul festivalului si alte amanunte gasiti pe www.ccs.ro.

Rugati-va la Sfantul Valentin in Bucuresti !

2010-02-14T08:32:00.001+02:00

14 februarie - zi in care indragostitii sarbatoresc Valentines Day, o sarbatoare comerciala si fara traditie la romani.
Cei cu adevarat indragostiti, curati la suflet si dornici sa obtina o binecuvantare pot sa mearga in Bucuresti sa se roage la Biserica Delea Noua chiar la racla cu moastele Sfantului Valentin.
Aceasta este singura biserica din Romania care a primit particele din moastele Sf. Valentin, iar preotul paroh poarta chiar numele de Valentin. Accesul e foarte usor: de la statia de metrou Piata Muncii se merge pe jos cinci minute sau se ia tramvaiul o statie in directia Hala Traian.
Important de stiut! Puteti primi sfatul cel bun de la cei trei preoti, Valentin, Claudiu si Sorin, oameni tineri, cucernici si foarte dedicati tuturor celor care trec pragul acestei biserici.

22 decembrie 2009 la Casa Studentilor din Bucuresti - A venit Mos Craciun !

2010-01-13T12:19:00.003+02:00

Niciodata n-am stiut ca 22 decembrie 2009 va fi cea mai frumoasa zi din viata mea.
Poate pentru ca au trecut cei 20 de ani profetiti de nenea Brucan si incepem si noi sa vedem lumina care vine dinspre Europa civilizata. Suntem in Uniunea Europeana, dar parca inca nu ne simtim acasa.
Cu toate acestea la Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti lucrurile au repornit pe drumul normal.
Nu ne-am propus prea multe actiuni, dar am reusit sa le facem.
Mai intai a fost expozitia deschisa in memoria lui Bogdan Gatlan, student mort la revolutie si un prieten al Casei in ultima perioada a anilor 80.
A urmat concertul de colinde si folclor sustinut de Orchestra de muzica populara Doina Studenteasca si nou infiintatul Ansamblu vocal si de dansuri Doinita, conduse de maestrul Gheorghe Leasa.
Seara a fost cu adevarat magnifica.
Concert de colinde cu Academia de rock, cu Andreea si Adrian Manolovici, iar in loc de cireasa de pe tort, o portie sanatoasa de "Sarmalele reci" care au umpul sala mare de fani, de muzica si voie buna. Exact ca in refrenul lui Zoltan Andras, "La Preoteasa ne-ati vazut, la Preoteasa ne-ati placut, la Preoteasa ati fi vrut, la Preoteasa … s-o luati de la-nceput!"
Poate ca baietii s-au incalzit mai greu, dar pofta vine mancand si numai bisurile au tinut aproape o ora. Chiar daca n-a mai scos nimic nou, trupa suna ca in vremurile bune, iar chitaristul Emil Viciu (fostul meu coleg de la ziarul Tineretul liber!) este fenomenal intr-un solo de 10 minute in care se joaca cu chitara mai ceva ca si cum ar canta la vioara.
Ei ! si dupa atata muzica am avut parte si de sosirea Mosului, incarcat cu daruri multe, venit la noi sa ne-asculte, de am fost cuminti sau nu, de l-am suparat pe Mosu, de-om merita o nuia sau bomboane sau ceva !
Chiar atunci sosit in tara, fara reni si sanie, cu o cursa de linie, Paris-Bucuresti, Mosule (Misule) sa ne traiesti, a venit cu tolba plina, filme-foto, impresii din Orasul- Lumina, unde au cantat Truverii aducand caldura verii !
Lasand rima la o parte, Truverii au fost in turneu la Paris si la Luxemburg, unde au concertat la sediul ambasadei si la Centrul Cultural.
In incheierea unui an fructuos, cu multe concerte in tara si strainatate, cu reeditarea CD-ului "Basilicum", cu reusita proiectului international "Curtea Comediantilor" desfasurat in Cetatea Rasnov si la care au participat artisti din Estonia, Turcia, Spania si Romania, Mosu si asistenta sa, Misu si Carmen, au avut placerea sa premieze pe cei mai buni prieteni si artisti din Truverii si trupa de teatru Studio 24.
La chemarea Mosului, fiecare artist a venit sfios, a raspuns cat mai artistic la intrebarile insistente ale Mosului,dar a spus si o poezie, o snoava sau a cantat o colinda.Pentru isprava fiecaruia Mosul a daruit cadouri, dar hazul si haiul a fost intregit de surpriza fiecaruia in momentul in care desfacea pachetul si vedea ce i-a adus Mosul.
Antrenul fiind general, toti Truverii si copiii mari au cantat impreuna intregind o seara memorabila,
seara in care a venit Mos Craciun la Casa Studentilor din Bucuresti.

In memoriam Anca Parghel - Club nou de jazz la Casa Studentilor Bucuresti

2009-12-06T00:25:00.004+02:00

    Pe 5 decembrie s-a implinit un an de la tragica disparitie a Ancai Parghel pentru care toti cei care am admirat-o suntem datori macar cu o lacrima.Am dorit foarte tare sa realizez un spectacol in memoriam, dar multi oameni de muzica au vrut sa profite de acest eveniment si atunci am renuntat.    Dar nu de tot.
    Impreuna cu Andra Radu, o adevarata cunoscatoare a genului si cu Mircea Tiberian, un profesor, un pianist si un organizator dedicat, miercuri, 9 decembrie, la orele 20, am deschis New School of Jazz, noul club de jazz de la Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti.
    Pastorit, ca si in perioda 1989-1999, de catre muzicianul Mircea Tiberian, acesta si-a luat doua ajutoare de nadejde, pe vocalista Luiza Zan si pe saxofonistul Eddie Neumann.
Invitat in recital a fost maestrul Johnny Raducanu, protagonistul Student Jazz Club care a adunat mii si mii de studenti la Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti acum 40 de ani.
In ciuda anilor si a problemelor de sanatate, maestrul continua sa se bucure de atentia publicului, practic sala fiind arhiplina la acest spectacol de deschidere. Si chiar daca a trebuit ca sa fie provocat la dialog de catre Mircea Tiberian pentru a povesti cu savoarea sa inconfundabila si cu aura sa de bunic poznas, nea Gionica s-a simtit foarte bine intre studenti.
    Pentru ca acesta este adevarul, publicul a fost eminamente de varsta studenteasca.
    Din povestirile maestrului a rezultat ca la Student Jazz Club se faceau rezervari cu mult timp inainte, ca se apela la pile, ca veneau strainii de la ambasade si ca securitatea misuna printre studenti in aceasta oaza de libertate si de muzica tipic capitalista.
     Inceputul clubului e legat de cumpararea unui pian Steinway cu 25000 de lei de la compozitorul Aurel Giroveanu cu aprobarea tanarului politruc Ion Iliescu, sef al UTC-ului. In plus si artistii au fost recompensati cu o mie de lei pentru un spectacol, ceea ce insemna un salariu bun in anii 60.
     Cea mai interesanta poveste a fost cea legata de concertul din ajunul Craciunului 1969. Atmosfera a fost deosebita, studentii cantand colinde si plecand in mars la caminele de la Drept( fostul 6 Martie) de unde au ajuns la Universitate, Romana, de-a lungul traseului grupul devenind tot mai numeros.A fost efectiv o manifestatie studenteasca ad-hoc care avea ca destinatie finala Ambasada URSS de pe Kiseleff. Vazand ca gluma se ingroasa, studentii au fost opriti de militie si intrebati de ce vor sa ajunga la ambasada Rusiei, iar acestia au raspuns ca vor sa serbeze sarbatoarea Craciunului alaturi de familii.Pana sa ajunga in Piata Victoriei li s-a transmis ca a fost aprobata vacanta studentesca de Craciun. O mare victorie pentru studentimea romana, dar care a avut ca efect imediat inchiderea clubului.
Dupa o poveste lunga si frumoasa a urmat un mic recital cu Johnny la clape si Mircea la butoane.        De fapt maestrului nu-i place sa cante decat la pianul clasic si crede ca va reusi sa obtina de la fosta Bibloteca Americana( alt loc unde pe vremuri se putea respira liber!, acum biblioteca on-line), donarea unui pian foarte bun care acum zace nefolosit. Alt moment important pe care l-a povestit maestrul a fost cel legat de un concert al Qvintet-ului de Jazz Bucuresti la Sibiu unde le-a spus organizatorilor ca nu canta decat daca apare pe scena si o tanara speranta locala, elevul de liceu cam rebel Mircea Tiberian... coleg de idei liberale cu (actualul jurnalist!) Emil Hurezeanu.
    Dupa ce a mai cantat putin, maestrul s-a retras spre imensa dezamagire a publicului.
    Intr-o scurta reprezentatie Luiza Zan a aratat ca e o vocalista dotata, punandu-i in umbra pe Mircea Tiberian si pe saxofonistul Eddie Neumann.
   Manifestarea s-a incheiat cu bine si cu promisiunea ca ne vom revedea la anul.

Cunoaste-te ca sa poti cunoaste !

2009-12-06T00:14:00.001+02:00

Sambata 5 decembrie 2009 a debutat la Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti seria de intalniri cu elevi si studenti cu tema Cunoaste-te ca sa poti cunoaste !
Moderatorul manifestarilor, doamna lector universitar doctor Nina Mocanasu a propus celor prezenti mai multe capete de discutie astfel incat toti sa se simta antrenati si sa poata participa cu interes.S-a vorbit despre temperament, despre analiza si autoanaliza, despre liderul formal si informal, despre cum predau si cum interactioneaza profesorii cu elevii si studentii, despre directiile de interes cultural ale tinerilor din ziua de azi.
Antonia a aratat cu o luciditate fantastica pentru cei 17 ani ai sai ca profesorii nu interactioneaza cu elevii si ca pana si la liceele cele mai reputate din Bucuresti elevii nu au curajul sa le spuna dascalilor ca propun modele desuete, care nu se adapteaza momentului si care fac ca scoala sa fie un calvar in loc sa fie laboratorul care modeleaza constiinte si faureste valori potentiale.
Anda, studenta in anul I, a aratat ca nici la universitate nu sunt decat cativa profesori care stiu sa atraga studentii, care vor sa-i ajute sa capete cunostinte pentru viata si viitoarea profesie, in rest sunt formalisti si nu comunica cu masa de studenti.
Mihai a propus grupului o scurta reflectie despre liderul formal si informal, iar Daniela a povestit incantata cum isi joaca rolul de lider informal fiind recunoscuta de colegii de an ca cea care uneste grupul.
S-a vorbit si despre lipsa de implicare sociala a elevilor si studentilor, despre dependenta de calculator si internet, despre lipsa apetentei tinerilor pentru iesiri in grup si pentru petrecerea in grup a timpului liber.
Doamna Nina Mocanasu a aratat ca spera ca la temele urmatoare vor participa si mai multi studenti care vor propune singuri subiectele de discutie, dansa rezervandu-si rolul de a puncta cat mai rar doar din punctul de vedere al psihologului social.

Corul Madrigal la concurenta cu Doru Stanculescu

2009-12-05T22:46:00.000+02:00

Vineri 4 decembrie, Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti a gazduit doua evenimente culturale de exceptie.
La sala mare Corul National de Camera „MADRIGAL” dirijat de Bogdan Stefan Andronache a sustinut concertul „Traditie si Craciun in Romania”

fondator- dirijor Marin Constantin

solist: Dan-Claudiu Vornicelu

la pian: Ariana Iris Terzi

Programul special pregatit pentru acest concert a inclus muzica traditionala veche romaneasca, prelucrari folclorice din diferite regiuni ale tarii, muzica romaneasca contemporana, muzica bizantin-ortodoxa, colinde traditionale romanesti.

Din program:

„Suita din Bihor” – Francisc Hubic

„Am umblat padurile”- Dumitru Kiriac

„Rasunetul Ardealului” – Ion Vidu

„Flacari si roti” – Corneliu Cezar

„Chindia” – Alexandru Pascanu

„Nunta”- Constantin Arvinte

„Imnul eroilor” – Ionel G. Bratianu

„Tatal nostru” – Antonn Pann/Dan Mihai Goia

„Colind pentru tara mea” – Marin Constantin

„Natalis Domini” – Serban Nichifor

„Floricica” - Francisc Hubic

„Colo-n susu” – Sabin Dragoi

„Dupa datini colindam” – Alexandru Pascanu

„Florile dalbe”- Costica Andrei

„Sus la poarta raiului „ si „Colindita” – Emil Montia

„Vine Craciunul pe sara” – Nicolae Ursu

„Marire-ntru cele-nalte” – Nicolae Lungu

„Noi umblam si colindam” – Mihail Barca

Ca de obicei prestatia corului Madrigal a fost exceptionala, publicul fiind impresionat de interpretarea filigranata, dar si de aplombul tanarului dirijor Bogdan Andronache.La final, au fost trei bisuri, din care ultimul -Fluiere si buciume- a ridicat sala in picioare.

La Clubul folk am avut parte de o seara de exceptie.

In primul recital am avut placerea sa-l ascultam pe tanarul folkist Adi Lupu, o surpriza pregatita de Diana Scarlat de la Jurnalul National impreuna cu Andra Radu, director al CCSB. E un nume proaspat acest Adi Lupu, are compozitii interesante si am aflat despre el ca a cantat cu mare succes in aceasta vara la Vama Veche, inclusiv coveruri de la trupa CARGO.

A urmat recitalul sustinut de Doru Stanculescu & Sorin Minghiat.

Pentru mine a fost primul recital al Clubului de folk de la CCSB pe care l-am ascultat cu rasuflarea oprita, dar care a reusit sa emotioneze pe toti cei aflati in sala. Ma uitam in timpul concertului la Eugen Avram si vedeam cu cata atentie ii soarbe lui Doru cantecele soptite si rupte cu adevarat din suflet. Mircea Bodolan, Sandu Dimitrescu si alte persoane din sala au intretinut un cald si inspirat dialog cu Doru si Sorin, iar flautul lui Sorin Minghiat i-a incantat pe toti cei prezenti. Doru s-a simtit ca intre prieteni sau si mai bine spus ca acasa si a rugat publicul sa nu aplaude deoarece atunci cand asculti singur muzica in intimitate niciodata nu aplauzi. Asa cum ne-a obisnuit deja, Eva Radu, artist plastic, masterand la Academia de Arte Frumoase Bucuresti a pictat portretul lui Doru Stanculescu in timpul concertului.

La final si in loc de concluzie, concertul a fost foarte reusit, atmosfera a fost fantastica, mai ramanand doar ca organizatorul Mircea Bodolan sa intocmeasca un program de perspectiva astfel incat un recital sa fie anuntat cu o mai mare marja de timp pentru ca doritorii sa poata afla si sa-si poata rezerva locurile la clubul folk de vineri seara intre orele 20-24.

PS Calde multumiri pentru Andrei Partos care in emisiunea Psihologul Muzical din noaptea de 5 decembrie, in dialogul purtat cu solistul Leo Iorga a mentionat clubul de folk de la Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti, continuator al Clubului Eliad si condus tot de Mircea Bodolan.

Romania absurda sau actualitatea lui Eugen Ionescu - Festivalul studentesc de teatru

2009-12-05T21:38:00.000+02:00

Unu plus unu fac doi. Cine este pentru _
Am creat aceasta butada acum 25 de ani cand mi se parea ca absurdul domina politica regimului ceausist si ca nu mai aveam voie sa gandim decat in termeni politici.
Iata ca realitatea a batut imaginatia mea.
Instaurarea democratiei in Romania ne-a fortat sa facem alegeri intre diferite variante politice, din pacate proaste, vorba proverbului cu ardeleanul care in loc sa aleaga frumusetea si tineretea, a ales prostia, cu motivatia ca oricum cele dinainte sunt trecatoare.Am ajuns astfel sa cadem din lac in put si dupa trecerea celor 20 de ani din profetia lui Silviu Brucan, noi, romanii tot nu stim cine suntem, care ne e locul in lume si cum sa ne alegem conducatorii.
Festivalul de teatru studentesc Eugen Ionescu organizat la Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti ne-a reamintit textele lui Ionescu, texte la fel de actuale ca si cele ale lui Caragiale. Dupa 100 de ani de democratie parlamentara in Romania - 80 pana la venirea comunistilor si 20 dupa 1989 - , romanul tot se mai intreaba - Eu cu cine votez !
La vremea lui -pentru Franta si pentru tot restul lumii- Eugen Ionescu a promovat teatrul absurdului, dar absurdul e la el acasa la Slatina(locul de nastere al dramaturgului) care nu are o cladire pentru teatru, dar si in Romania in care plutonierii majori ajung generali, fostii activisti si tablagii ajung rectori, parlamentari si doctori in drept.
La colocviul care a incheiat Festivalul studentesc Eugen Ionescu, aflat la a 15-a editie, dedicat centenarului dramaturgului, s-a vorbit de actualitatea textelor lui Ionescu si (datorita jocului trupei de teatru de la Chisinau) s-a facut paralela dintre Caragiale si Ionescu, ambii extrem de actuali si de romani. Despre spectacolele prezentate in festival au facut aprecieri critice regizorul Catalin Naum, Rinocerul sacru al Teatrului Podul si regizorul Mihai Lungeanu, Rinocerul reprezentant al Societatii Culturale Eugen Ionescu din Slatina, fondata in 1990 cu avizul scris (olograf) al dramaturgului.Au primit trofee toate teatrele studentesti participante din Timisoara, Iasi, Cluj, Chisinau si Bucuresti (Podul, Studio 24 si Hyperion).Toate spectacolele s-au jucat in sala arhiplina a Teatrului Studentesc Podul si au fost aplaudate minute in sir. Pentru editia de anul viitor Anda Avramut,coordonatoarea evenimentului organizat de catre Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti, ar dori ca toate spectacolele prezentate in Festival sa fie jucate si la Slatina cu ocazia Zilelor Eugen Ionescu.
In loc de incheiere o poveste de Eugen Ionescu
Un celebru academician francez este atacat de o gazeta de scandal fiind acuzat ca in urma cu 50 de ani nu a promovat una din probele examenului de bacalaureat si ca astfel intreaga sa cariera de universitar si literat s-a bazat pe un fals. Deoarece autorul articolului a cerut excluderea sa din Academia Franceza, savantul s-a gandit sa apeleze la Presedintele Republicii, prietenul sau de o viata.
L-a sunat pe acesta la Presedentie, iar secretarul care i-a raspuns i-a cerut sa astepte pana cand va putea face legatura cu Presedintele. Asteptand cu telefonul la ureche, academicianul se gandea cum prietenul sau Presedintele va convoca o conferinta de presa la care se vor prezenta impreuna, vor povesti amintiri de la examenul de bacalaureat in care chiar el il ajutase pe Luceafarul vietii politice franceze si cum acesta din urma ii va cere jurnalistului sa-si ceara scuze pentru crima de lezmajestate.
Era sigur ca prietenul sau va reactiona foarte ferm in numele prieteniei lor si a faptului ca de mai multe decenii academicianul era numele cel mai cunoscut al vietii literare franceze. Si pe cand gandea atat de adanc si de linistitor, de la celalalt capat al firului acelasi secretar i-a transmis ca Domnul Presedinte are o agenda foarte incarcata, dar si ca a transmis textual ca nu are ce sa vorbeasca cu prostii !

Club folk cu Maria Gheorghiu la Casa Studentilor din Bucuresti

2009-11-21T16:42:00.001+02:00

         Vineri 20 noiembrie 2009 a cantat Maria Gheorghiu la Clubul Folk de la Casa Studentilor din Bucuresti.
   Clubul a debutat interesant cu Daniel Iancu, pe 23 octombrie a.c., la sala Old School, dar practic abia acum incepe sa se creeze atmosfera de club. Desi am dorit sa-l ajut pe Mircea Bodolan, ca sa poata lansa clubul printr-o manifestare folk de amploare, artistul a dorit sa managerieze singur noul produs cultural. A propus nume cunoscute precum Mircea Vintila si Zoe Alecu, dar si Maria Gheorghiu, Raul Carstea si Tic Petrosel cu pianista Marlene Janet Hristea.
De la inceput atmosfera a fost excelenta, toti cei prezenti cantand, aplaudand si participand activ alaturi de vedeta serii. Maria a dezlantuit trilurile sale caracteristice, cantand atat compozitiile care au facut-o cunoscuta marelui public, dar si piese din tezaurul mondial al genului.
    Au fost si mai multe surprize: Cristian Paturca a cantat trei cantece si a anuntat ca isi va lansa noul album chiar la acest club pe 21 decembrie, Alexandru Zarnescu a cantat si el putin (pentru cei care nu-l cunosc, e vorba de fostul membru al cenaclului Flacara, cu celebrul sau hit " Eminesc...uuu") si o studenta la arte frumoase - Eva Radu- care a pictat in timpul spectacolului un portret (de un metru patrat!) al Mariei Gheorghiu. Daca va spun ca in sala au fost regizorul Ioan Carmazan, reporteri radio-tv, din presa scrisa si editori de blog, ma credeti cand spun ca aceasta a fost prima seara cu adevarat reusita a noului Club Folk de la Casa Studentilor din Bucuresti ?
Vinerea viitoare va astept si pe voi la spectacolul in care va canta Eugen Avram. Ora de incepere va fi 21, deoarece pana atunci va juca Teatrul PODUL, in prima zi a Festivalului de Teatru "Eugen Ionescu".
Pentru a va informa la timp si corect, consultati site-ul Casei de Cultura a Studentilor din Bucuresti, adica http://www.ccs.ro/ .

Concertul pentru Mihaela Runceanu la Casa Studentilor din Bucuresti

2009-11-03T15:11:00.013+02:00

               Duminica 1 noiembrie 2009, cu ocazia spectacolului "Eu nu te-am uitat" organizat in memoria Mihaelei Runceanu, Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti s-a transformat in Casa Muzicii.
Audienta a fost foarte buna (peste 500 de spectatori si realizatori), operatorii de televiziune s-au calcat pe bombeuri, iar spectacolul a fost foarte reusit.
              Pe scurt va spun ce-ati pierdut daca n-ati putut fi prezenti :
- toti spectatorii au putut sa scrie in cartea de onoare a Fan Clubului Mihaela Runceanu si au putut sa-si lase datele personale pentru baza de date a clubului pentru a putea fi invitati la viitoarele actiuni ale clubului.
- toti spectatorii au primit invitatia si afisul spectacolului, un CD cu Mihaela Runceanu si Brosura cu titlul "Autograf Mihaela Runceanu"
- cei care au dorit au putut dialoga cu domnul Nicolae Runceanu, tatal Mihaelei si cu domnul Nicolae Penes, autorul cartii "Mihaela Runceanu - Un cantec ucis"si au putut achizitiona cartea cu autograful scriitorului
- fanii unor vedete s-au putut intalni cu acestea, au discutat si s-au bucurat de aceasta posibilitate si enumar aici fanii lui Adrian Enache sau pe cei interesati sa-l cunoasca pe George Nicolescu.
Spectacolul in sine a fost un omagiu adus Mihaelei de nume cunoscute ale scenei muzicale si de fosti elevi ai ei, precum Amadeus, Silvia Dumitrescu, Marina Florea, Adrian Enache, Daniel Iordachioaie, Viorela Filip, Carmen Trandafir, Miki, Maria Botta, Andreea Runceanu, Xenti Runceanu, George Nicolescu, dar si de solisti care s-au format in cadrul Fan Clubului precum Francesca Nistor, Catalin Magdalinis, Ioana Nanasi, Corina Teodorescu si Aurel Toma.
                 Un moment omagial a fost dedicat si compozitorului Dinu Giurgiu, prea repede disparut dintre noi, cel care i-a oferit Mihaelei slagarele "Sa fim copii" si " A doua zi", moment la care au contribuit Bogdan Ionita, Noni Razvan si George Nicolescu.
                 Spectacolul a inceput cu videoclipul Mihaelei Runceanu la melodia "Iarta", dupa care aceeasi tema muzicala a fost preluata surprinzator de "Amadeus", care a incantat publicul cu un mic recital. La incheierea acestuia, Andreea Runceanu si Xenti Runceanu m-au invitat pe scena ca presedinte fondator al Fan Clubului Mihaela Runceanu impreuna cu Diana Bianca Borsan.
                Subsemnatul, Mihai Bogatu, am rugat sa tinem un moment de reculegere in memoria Mihaelei, am prezentat pe scurt informatii despre constituirea Clubului in 1990, precum si despre imprejurarile organizarii acestui spectacol care au incununat eforturile depuse individual de catre mine, Diana Borsan si Aurel Toma.
                Au urmat recitalurile, Silvia Dumitrescu, Marina Florea, Adrian Enache,Carmen Trandafir si ceilalti, adresand cuvinte de recunostinta Mihaelei Runceanu si pareri de rau legate de aceasta tragica disparitie. Daniel Iordachioaie a fost si mai transant cerand reintroducerea pedepsei cu moartea ca pedeapsa penala pentru crima.
      In cuvantul sau, scriitorul Nicolae Penes a tinut sa reliefeze personalitatea artistica a Mihaelei Runceanu, dar a si pus lucrurile la punct citand-o pe doamna Runceanu: "Dumnezeu a dat viata, numai Dumnezeu poate sa o ia", aratand ca dansa a putut sa ierte si ca numai o mama indurerata poate sa inteleaga drama si zbuciumul din sufletul mamei criminalului. Totodata domnul Nicolae Penes a laudat initiativa Dianei Borsan care a sponsorizat achizitionarea CD-urilor ce au fost daruite spectatorilor, dar si conducerea Casei de Cultura  a Studentilor Bucuresti care a asigurat integral organizarea in bune conditii a acestei manifestari, prin oferirea gratuita a tuturor serviciilor necesare ( sala de spectacol, salile pentru intalniri, aparatura muzicala, materialele promotionale, brosura, afisul, fluturasii, invitatiile, decorul, filmarea integrala a spectacolului, mediatizare, deplasarea la Buzau, etc ).
                 La aceasta comemorare au venit fani si fosti elevi din toate colturile tarii si chiar de mai departe, pe langa Diana Borsan din Germania, venind si Alexandra Vargatu din Italia, iar in cazul Corinei Teodorescu a fost vorba de o revenire pe scena dupa foarte multi ani.
                 Surprizele placute au fost constituite de Bianca Purcarea, o fata de 16 din Buzau care se pregateste cu compozitorul Viorel Gavrila, detinatoare a mai multor premii, inclusiv a unui trofeu obtinut anul acesta in Tenerife( a cantat "Haide, spune!")  si Rodica Tudor, l9 ani, studenta din Bucuresti, cu premii la diverse concursuri nationale( a cantat "Pentru voi, muguri noi"), cu aparitii si voci deosebite. De asemenea si doamna Viorela Filip si Noni Razvan au propus cate o noua voce care au intregit spectacolul nostru.
Finalul, care a venit dupa 4 ore neintrerupte de cantec si evocari, l-a gasit pe scena pe Xenti Runceanu si pe Maria Botta, alaturi de care au venit Andreea Runceanu si multi alti interpreti care au cantat impreuna "De cate ori iti spun la revedere"cu publicul din sala aplaudand in picioare si urmarind video acelasi cantec interpretat de Mihaela Runceanu.
   Multi invitati au subliniat la final ca spectacolul a fost o reusita, pentru o seara si pentru mult timp de acum incolo Casa Studentilor devenind Casa Muzicii.
               Stiu ca multa lume a aflat de acest spectacol de la TV, de data aceasta Antena 1 si 2, Pro TV, TVR, TVR International, TVR Cultural, TVRM, Kanal D si altele facand o reala mediatizare evenimentului. Alaturi de acestia, OTV, a facut chiar mai mult, filmand si difuzand spectacolul fara a cere permisiunea normala organizatorilor.
   Pe partea de radio am avut doar doi prieteni, Andrei Partos la "Psihologul muzical"(vineri noaptea in direct pe 31.10.2009 la Radio Romania Actualitati) si Teodora Ionescu(Radio Bucuresti), desi multa lume din redactia de muzica usoara a stiut de eveniment, dar n-a miscat nici un deget.
            Cu toate acestea va asteptam cu drag pe toti la viitoarele evenimente organizate in Casa Muzicii pentru Studenti.
            P.S. Am reusit sa pun la punct linkul pentru ca sa puteti vedea continutul brosurii "Autograf Mihaela Runceanu" ce a fost editata cu aceasta ocazie.

Brosura poate fi downloadata de aici

Amadeus si No Comment vin la spectacolul dedicat Mihaelei Runceanu

2009-10-22T19:52:00.001+03:00

Senzational!
Casa de Cultura a Studentilor pregateste un mare spectacol dedicat Mihaelei Runceanu.
Andreea Runceanu, delicata fata cu vioara, a reusit sa aduca trei momente distincte in Spectacolul "Eu nu te-am uitat" dedicat comemorarii a 20 de ani de la disparitia Mihaelei Runceanu.
Vor evolua Amadeus, Andreea si Xenti Runceanu si intr-un come back special "No Comment", adica Xenti Runceanu si Razvan Trandafir.
Maine voi publica noi amanunte din culisele organizarii acestui spectacol.

Mare succes al Galelor Studentesti la Bucuresti

2009-10-17T10:35:00.002+03:00

In vara am deplans faptul ca nu s-au mai organizat Galele Studentesti la Costinesti si credeam ca aceasta traditie va fi intrerupta de vicisitudinile crizei economice. Din fericire, a aparut ideea ca acestea sa se tina intr-o forma condensata pe 14-15 octombrie in organizarea caselor studentesti.
La Bucuresti a fost ceva special, practic cu aceste manifestari ridicandu-se valul de ceata care acoperea de ceva timp Casa de Cultura a Studentilor. Au fost manifestari organizate in paralel, in diverse spatii, de la orele 11 la orele 22, precum si concerte maraton la Casa Studentilor (Preoteasa) care au debutat la 17.30 si s-au incheiat la 1.30 dupa miezul noptii. A fost plin de la inceput si pana la sfarsit. Poate ca a contat ca intrarea s-a facut doar pe baza unui zambet studentesc, dar dincolo de acest slogan, oricum intrarea este libera la spectacolele organizate pentru studenti.
Programul a inclus o multime de manifestari din genuri foarte diferite - spectacole de teatru clasic- Podul, teatru de improvizatie- Obligo, teatru de marionete- doua reprezentatii de vis ale studentilor de la UNATC, corul SOUND, concert Truverii -muzica veche, folclor cu Ansamblul Doina, etc.
Au cantat trupe studentesti foarte bune, au fost spectacole cu lasere si aruncatoare de flacari cum n-am mai vazut si care i-au cucerit pe toti tinerii prezenti. Au fost premiati castigatorii competitiilor sportive studentesti, premiile fiind inmanate cu eleganta, sarm si prietenie de catre doamna Doina Melinte, secretar de stat pentru sport si de catre domnul Daniel Serbanescu, secretar general al Ministerului Tineretului si Sportului.
Publicul a vibrat la unison cu artistii si tensiunea a crescut gradat de la Adi Manolovici si Academia de Rock, pana la Taxi si Mircea Vintila. Urma Timpuri Noi si ar fi fost de ajuns pentru o seara reusita, dar ambitia Andrei Radu a fost sa aduca Pheonix pe scena Casei Studentilor. Si L-a adus pe Nicu Covaci si ai lui haiduci. A fost o lupta grea pentru ca trupa s-a reunit doar pentru acest concert, Nicu venind din Spania, iar Volker Vaessen din Germania. Calitatea tehnica a sunetului a fost exceptionala, existand un standard de calitate specific acestei formatii. Si au cantat exceptional - Nicu Covaci, Ovidiu Lipan Tandarica, Volker Vaessen, Cristi Gram, Ionut Contras si Bogdan Bradu. Fiecare dintre ei are ceva special, de la monstrii sacri Covaci si Tandarica, la enervant de exactul basist Volker , la chitaristul solo Cristi Gram si la vocea de diamant a lui Bogdan Bradu. Despre Ionut Contras nu mai zic nimic, o fi si el artist, dar e diabolic ca manager ! Publicul de peste o mie de oameni a cantat, a facut valuri, a urlat si s-a extaziat, iar Covaci a dirijat exceptional concertul. Au fost bisuri si artistii s-au retras de pe scena in triumf. Dupa acest varf, era normala o cadere de cortina. Dar... a urmat Timpuri noi care au facut un concert "Perfect" de la 12 noaptea si care -vorba unui invidios, "astia canta de parca ar fi ultimul lor concert !"- au innebunit publicul.
Al doilea concert parea ca nu mai are nimic de oferit, dar dupa incalzirea cu lasere si aruncatoare de flacari, cu trupe de cover-uri ca Friends sau Z' Band, au cantat Bandidos, Kumm si Parlament, fiecare trupa fiind acompaniata de catre proprii fani. Dupa asta Mircea Bodolan a indraznit sa cante folk, a facut-o bine si publicul l-a ascultat. Cred ca a fost un act de curaj sa intre in groapa cu lei si sa reuseasca sa-i imblanzeasca, dar era bine daca ar fi anuntat chiar de pe scena lansarea FolkClubului care va debuta pe 23 octombrie, tot la Casa de Cultura a Studentilor cu Daniel Iancu invitat in concert. Era 12 noaptea si parea ca lumea s-a oprit in loc. A urmat Pacifica cu un sound extraterestru si cu exceptionalul solist Leo Iorga. Au cucerit publicul instantaneu, au aratat ca au fani care canta si traiesc toate piesele (mai ales, Marian si Loredana ), sala transformandu-se dintr-o data intr-o scena in care toti oamenii cantau si dansau. Au cantat marile hituri ale Compact B si au incheiat metaforic, in acord cu sloganul Galelor, -"cat de frumoasa esti, atunci cand imi zambesti" ! Ar fi fost de ajuns, dar a aparut balcanicul, vrajitorul, artistul Mircea Baniciu. Am ajuns in Bizant, nu a contat ca bicicleta n-are lanţ, am fost vara la ţara, plini de praf si parliti ingrozitor (de soare), dar am avut parte si de Mugur de fluier si de altele. Nu mai stiu ce pentru ca am cantat si am dansat. Au fost bisuri si publicul a refuzat sa lase artistii sa iasa de pe scena. A iesit Bebe Astur, omniprezentul comper, a reamintit tuturor ca suntem la Casa Studentilor si a lansat invitatia la urmatoarele spectacole organizate pentru studenti.
Cu tropait in loc de tobe si raze laser in loc de trompeti, s-au incheiat in triumf Galele Studentesti la Bucuresti.

Veniti la Galele Studentesti !

2009-10-12T16:21:00.000+03:00

Scumpii mei prieteni,
studenti sau fosti studenti, sunteti invitati pe 14 si 15 octombrie la Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti la GALELE STUDENTESTI 2009.
Intrarea se face doar pe baza unui zambet !
Veniti sa vedeti tot ce avem mai bun la Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti.
Pe 14 octombrie, la ora 18, in holul central va canta corul Sound, urmat de reprezentatia de folclor a ansamblului Doina. La concurenta, in POD vor canta TRUVERII, iar la parter va evolua teatrul de improvizatie Obligo al studentilor de la UNATC.
In acelasi timp in Silver Church vor canta Taxi, Timpuri noi, Adi Manolovici, Mircea Vintila si Phoenix..
Pe 15 octombrie vor canta Bandidos, Kumm, Parlament, Mircea Bodolan si Mircea Baniciu.
Si Podul va avea un spectacol la el acasa.
In rest Casa va vui de freamatul efervescentei studentesti specific targului ONGS, de concursurile, seminariile(vai ce cuvant urat!), workshop-urile(asa mai merge,nu ?), spectacolele de marionete, academia de folk si rock, simultanul de sah si mat.
Trupele mari le cunosc si imi va face placere sa le reaud, dar voi merge de curiozitate ca sa ascult Friends, Solaris si Z`Band, adica niste prieteni.
Cred ca Galele Studentesti au venit mai aproape de studenti si tare mi-as dori sa ma pierd printre studenti si sa nu ma mai regasesc.
Zambiti studenteste! Poate va iese !

Ce ne tine aproape de Mihaela Runceanu ?

2009-10-04T21:54:00.000+03:00

Am descoperit cu surpriza ca sunt foarte multi oameni care si-au dedicat sensibilitatea si memoria afectiva Mihaelei Runceanu.
Ce-i tine pe acesti oameni aproape de Mihaela ?
Tot ce a avut Mihaela mai bun, un suflet de artist si o credinta nemasurata in Dumnezeu.
Am descoperit la Bucuresti, Buzau, Constanta, Baia Mare, Ploiesti, Frankfurt sau Montreal ca sunt oameni care traiesc cu icoana Mihaelei in suflet.
Sunt multi altii care nu recunosc, dar faptul ca au cunoscut-o le-a determinat, intr-un fel sau altul, cariera in mod pozitiv.
Am gasit ca toti acesti oameni si-au condus vietile si carierele sub imboldul moral transmis de Mihaela.
Daca n-ar fi cunoscut-o pe Mihaela, acesti oameni ar fi avut o existenta liniara si probabil ca nu si-ar fi propus nici un tel in viata.
Acesta era secretul ei de interpreta si profesoara.
Stia sa descatuseze energii, stia sa descopere frumosul din fiecare, stia sa lase personalitatea fiecaruia sa se afirme!
Credea cu tot sufletul ca vocea si harul ii vin de la Dumnezeu. Iubea oamenii si isi iubea elevii.
La vremea aceea scriam in Scanteia Tineretului si aveam o constrangere ideologica evidenta. Datorita Mihaelei am reinceput sa cred, sa spun rugaciuni si sa ma inchin.
Poate parea ciudat, dar dupa disparitia ei si odata cu schimbarea regimului din Romania, am prins un curaj nebun care m-a impins sa public o brosura si sa constitui un fan club in amintirea Mihaelei Runceanu.
Au fost peste 100 de spectacole la sediul Clubului din Piata Lahovary, plus cele de la Buzau, Pitesti, Ploiesti, Sala Palatului si Casa Centrala a Armatei. Au fost nenumarate spectacole cu Clubul Tricolorilor in perioada l99l-l992, la Sala Polivalenta sau la Sala Floreasca, in care am promovat tineri solisti, multi dintre acestia la momentul debutului.
Am facut multe lucruri bune, dar au fost si nereusite.
Am crezut ca se poate face totul din prietenie, dar adevarul e ca am putut tine clubul activ doar atat cat am luptat cu toata fiinta mea, cu banii si relatiile mele. M-am impiedicat pentru ca am tinut cont de sfaturile binevoitoare ale unor apropiati, dar singura posibilitate in jungla economiei de piata era sa asociez Clubului o activitate economica.Si atunci, si acum, este nevoie de bani pentru a pune in opera orice idee.
Ne-am inhamat cativa oameni sa realizam intalnirea comemorativa din 1 noiembrie si stiu ca vom reusi.
Spiritul de invingator al Mihaelei ne va mobiliza inca o data !

Spectacol comemorativ dedicat Mihaelei Runceanu

2009-09-24T18:18:00.007+03:00

Pe 1 noiembrie 2009 se vor implini 2o de ani de la tragica disparitie a inegalabilei interprete si profesoare Mihaela Runceanu. Cei care au iubit-o si admirat-o se vor putea intalni pentru a o comemora la Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti.
Iata o propunere de program pentru aceasta manifestare
- distribuirea brosurii ce va fi editata cu aceasta ocazie
- vizionarea celor mai frumoase filmari ale Mihaelei Runceanu
- posibilitatea schimbului de CD-uri si DVD-uri cu melodiile interpretate de Mihaela Runceanu
- moment dedicat compozitorilor care i-au oferit piese Mihaelei si care nu mai sunt printre noi - Ion Cristinoiu, Dinu Giurgiu, Laurentiu Profeta, George Grigoriu etc
- amintiri despre Mihaela Runceanu povestite de Adrian Daminescu, George Nicolescu, Ionel Tudor, Marcel Dragomir, Roxana Popescu,Adrian Enache, Viorela Filip, Eugen Mihaescu, Angela Ciochina, Alexandru Wilmany, Ionel Bratu Voicescu etc
- concert sustinut de vedete ale muzicii usoare romanesti, inclusiv fostele eleve Carmen Trandafir, Miki ( adica Mihaela Marinache), Maria Radu, Maria Botta, Cristina Manoliu etc
- aparitii inedite ale fostilor elevi Adian Enache,Bogdan Ionita(va canta Sa fim copii) si Aurel Toma
- vom incerca sa-i avem alaturi de noi pe primii castigatori ai bursei Mihaela Runceanu - Diana Spanu, Daniela Gyorfi si Mircea Zamfirescu
Pana acum au fost invitati sa participe Monica Anghel, Adrian Daminescu, George Nicolescu,Carmen Trandafir, Miki, Silvia Dumitrescu, Marina Florea,Viorela Filip, Adrian Enache etc. Unii dintre acestia au spus DA fara rezerve, altii depind de confirmarea plecarii intr-un turneu in strainatate.
ATENTIE ! Aceste nume nu au fost publicate pentru a atrage public.
Organizarea spectacolului este inca in desfasurare, iar afisul va fi definitivat cam pe 26 octombrie.
Pana atunci se vor face eforturi pentru a pune la punct toate detaliile manifestarii.
RUGAMINTE ! Cei care doresc sa participe sau sa imbunatateasca continutul manifestarii pot veni cu orice propunere ! Este nevoie de asemenea sa anuntati pe toti cei pe care ii stiti ca fiind fani ai Mihaelei Runceanu.
Pana acum am reusit sa iau legatura cu Xenti si Andreea Runceanu, precum si cu Diana Chis de la Baia Mare,care au activat timp indelungat pentru pastrarea memoriei Mihaelei Runceanu.
Oricine doreste sa ajute cu ceva este binevenit !
Colectiv organizatoric Mihai Bogatu, Aurel Toma, Andreea Runceanu, Cristina Manoliu, Diana Borsan si Mircea Nicolau din Constanta.

Programul manifestarii:
* 15:00 – 15:30 – Intalnire in foaierul Casei de Cultura a Studentilor cu membri ai familiei Runceanu, membri ai asociatiei, simpatizanti și admiratori pentru a face schimb de impresii, fotografii, materiale video si audio, etc;
Pe toata durata intalnirii se vor difuza videoclipuri cu “Mihaela Runceanu“.
* 15:30 – 17:00 – Intalnirea in foaierul Casei de Cultura a Studentilor cu membri ai familiei Runceanu și invitați din randul: compozitorilor, Ionel Tudor, Ion Bratu Voicescu, Corneliu Meraru, Jolt Keresteli, textierilor, Roxana Popescu, Andreea Andrei, Viorela Filip, redactorilor muzicali, Florin Silviu Ursulescu, Andrei Partos, Teodora Ionescu, prezentatorilor, Octavian Ursulescu, solistilor, George Nicolescu, Laurentiu Cazan, Adrian Daminescu, Monica Anghel, fostilor elevi, Silvia Dumitrescu, Marina Florea, Carmen Trandafir, Adrian Enache, Mihaela Marinache-Miki-, Maria Bota, Aurel Toma, Catalin Magdalinis, Francesca Nistor, membrilor ai asociatiei din Bucuresti, Cornelia Duta, Cristina Manoliu, Radu Ghencea, Constantin Zamfirescu, Bogdan Ionita si altii, pentru a tine scurte alocatiuni despre solista si profesoara de canto muzica usoara “Mihaela Runceanu“.
Pe toata durata intalnirii se vor difuza videoclipuri cu “Mihaela Runceanu“.
* 17:00 – 19:30 – Intalnirea in sala mare a Casei de Cultura a Studentilor pentru a urmari spectacolul comemorativ “EU NU TE-AM UITAT“, sustinut de recitalurile interpretilor: Xenti Runceanu, Andreea Runceanu, Aida Borovina, Monica Anghel, Viorela Filip, George Nicolescu, Laurentiu Cazan, Adrian Daminescu, Silvia Dumitrescu, Marina Florea, Carmen Trandafir, Adrian Enache, Mihaela Marinache-Miki-, Maria Bota, Aurel Toma, Catalin Magdalinis, Francesca Nistor, Cornelia Duta, Cristina Manoliu, Radu Ghencea, Constantin Zamfirescu, Bogdan Ionita si altii. Capacitate sala: 500 locuri;

Adresa: Calea Plevnei nr.61, 010223 Bucuresti, sector 1

INTRARE LIBERA

PS Trimite-ti mail la adresa - mihaimar60@yahoo.com- sau sunati la 0740.ll4.709

Ala-Bala Portocala, Cine-mi duce mie oala ?

2009-09-01T15:47:00.009+03:00

Ca autor de "reflectii" am incercat sa aflu care sunt subiectele cele mai interesante pentru cititori, dar m-am lamurit ca nu exista un public dedicat si ca cele mai mari audiente le fac blogurile care scriu chestii foarte usurele.

Am gasit ca a avut mii de vizionari un comentariu la textul jocului copilaresc "Am pierdut o batistuta, Ma bate mamica. Cine are sa mi-o dea, Ii sarut gurita !" Dincolo de profunzimea abisala a ideilor textului acestui cantecel, imi este clar ca publicul este cu mintea in vacanta, ca agreeaza doar texte usurele sau pornousurele. Asta pentru ca am gasit si posturi cu mii de vizionari in care organele sexuale sunt denumite direct (am scris neaos, dar cine mai intelege cuvantul !?), repetate de foarte multe ori si asezate ca nuca in perete,ca sa nu zic fara pic(z) de logica.
Pana la urma e vorba de copiii nostri care asa vorbesc si gandesc, mai ales cand stau cu orele pe mess, ba au mai si inventat un limbaj prescurtat, ca mi-a trebuit o luna sa inteleg ca "k" este OK. Nu credeam ca si generatia mea va fi declarata incuiata si neintelegatoare cum pareau pe vremuri "babacii" nostri, dar la noi chiar ca este o adevarata prapastie intre generatii. Cand eram adolescent era criza in Romania de sapun, sampon si deodorant, iar prezervativele erau interzise. Acum desi se dau o groaza de bani pe produse de igiena personala si pe cosmetice, copii nostri n-au timp sa se spele, sar direct de la mess in adidasi, arunca ceva pe ei la repezeala, tricoul sau pantalonii pe care ii imbraca de o saptamana, de au ajuns precum copii asistati care poarta lucrurile noi pana se plictisesc dupa care,in loc sa le spele, le arunca. De mancat nu prefera decat sandvisurile, cat mai elaborate, dar cel mai mult kebab sau saorma. Bine ca au mai renuntat la Mecdonald, dar din pacate Coca si tigara au ramas.Si Redds de lamaie, ultima gaselnita de bere.
Ma doare faptul ca nici noi parintii, dar nici educatorii sau psihologii, n-au gasit solutii pentru problemele reale sau inchipuite ale adolescentilor de azi, cu varste cuprinse intre 10 si 25 de ani. Am zis bine 10-25, pentru ca sunt mult mai precoci la rele si mult mai indaratnici cand e vorba de asumarea unui rol social activ.
Prima problema: dependenta de telefonul mobil, care e de necontrolat, la fel ca si dependenta de internet.
Copii care nu mai dorm si care butoneaza incontinuu, inclusiv in timp ce vizioneaza un film la mall. Copii care nu se ridica de pe scaun nici ca sa manance, nici ca sa se spele, nici pentru a merge la toaleta. Cunosc cazul unor copii care locuiau la casa si aveau wc-ul in curte. Stateau toata ziua cu olitele pline alaturi de pc, dar nu aveau timp sa le goleasca.
Ce solutie au gasit parintii ca sa le mai reduca acccesul la calculator? Nici una! Dupa ce le-au luat cablul de alimentare, mousul sau tastatura, ei si-au luat altele de rezerva, dupa ce le-au dus monitorul de-acasa s-au conectat la TV, dupa ce n-au mai platit internetul.... au devastat locuinta. Asa am vazut de curand la o casa recent renovata, dar care avea usile din lemn masiv sparte de copilul infuriat ca nu merge netul.
S-a ajuns chiar ca parintii sa-si dea tot salariul si sa mai faca si credit la banca ca sa plateasca factura de mobil a copilului. Si cand vine vorba de inchis mobilul pentru neplata sau de schimbarea in jos a abonamentului, adolescentii se simt jigniti, discriminati, terorizati de ideile absurde ale parintilor neintelegatori.
Asta ca sa nu mai zic de copiii care isi rateaza viata numai ca sa le dea parintilor peste nas ca n-au fost in stare sa le dea cadou o masina tare la implinirea varstei de 18 ani !

Elena Cârstea, fii bărbată !

2009-08-06T16:19:00.003+03:00

O veste îngrozitoare a venit tocmai din America: Elena Cârstea poate să moară în orice clipă !
Faptul că i s-a descoperit acel anevrism cerebral plasat în spatele ochilor e foarte îngrijorător, dar amânarea operaţiei până la stabilizarea nivelului tiroidei poate reprezenta lovitura fatală.
Am auzit-o la Pro TV cum îşi făcea singură curaj, dar tare mult i-aş dori să-şi poată păstra optimismul până ce va trece cu bine de această încercare.
Ca toţi cei care am cunoscut-o aici în ţară, credeam că după mutarea în America Elena şi-a găsit echilibrul şi că trăieşte o viaţă fericită. Atât cît ar fi putut datorită temperamentului ei vulcanic şi a faptului că a dat o lume pe care o avea la picioare pentru a ajunge la picioarele Statuii Libertăţii.
Adevărul e că după plecarea Elenei, nici Eurovisionul, nici viaţa mondenă a micului Paris n-au mai avut tot atâta culoare şi n-au mai stârnit prea mult interes. Elena se simţea permanent nedreptaţită şi avea mereu ceva de impărţit cu cei din branşă sau cu păcătoşii de ziarişti.
Avea dreptate dintr-un singur punct de vedere: are cea mai buna voce feminină de la Mihaela Runceanu încoace, dar nu i s-au scris piese pe măsura vocii ei.
Dincolo de frazele care se spun în asemenea cazuri şi anume că toţi suntem alături de ea în aceste momente grele, vreau să o îmbărbătez pe Elena chiar cu versurile celui mai mare succes al ei:"Ochii tăi", compozitor Şoni Wilmany, interpretat în duet cu Cornel Vârban.
"Dacă ochii tăi vreodată vor mai plânge, Dacă paşii azi ţi se întorc din drum, Aminteşte-ţi tu,prietene,şi spune, Un început nu e,nu-i un sfârşit de drum!".
Multă sănătate Elena !

Bravo Timişoara - Lucescu pierde pe mâna lui

2009-08-05T23:32:00.003+03:00

După două remize, Timişoara s-a calificat în dauna echipei antrenate de Mircea Lucescu.
Deşi ar putea avea scuza că nu a putut pregati echipa datorita recentelor probleme avute cu inima, Mircea Lucescu a pierdut aceasta calificare pe mâna lui.
Este cunoscut pentru tactica sa italiană pe care o aplică înca din tinereţe şi pe care a perfecţionat-o în cele mai mici amănunte. Nici măcar la Şahtior, unde a avut cel mai mare buget din viaţa sa de antrenor şi unde a adus cei mai mulţi brazilieni, nu a reuşit să imprime echipei un stil ofensiv care să spulbere în serie echipele întâlnite. Până şi în campionatul Ucrainei a ajuns să stea la coadă după Dinamo Kiev, care a luat campionatul şi care joacă mult mai ofensiv.
Fiul său Răzvan s-a afirmat ca antrenor imprimând echipelor pe care le-a antrenat un stil foarte prudent şi deloc spectaculos. Aşa că n-ar trebui să ne mai facem atâtea speranţe pentru echipa naţională unde Răzvan a fost adus ca un antrenor providenţial după ce a obţinut o groază de remize cu echipa Braşovului.
Cine l-a învins pe Mircea Lucescu:fostul său elev de la Dinamo şi Brescia, Ioan Ovidiu Sabău. "Moţul" a luat-o de jos în antrenorat arând timp de un an de zile terenurile desfundate ale ligii a treia cu "U" Cluj, a făcut apostolat şi la Gloria Bistriţa, iar acum a făcut pasul către o echipă de elită. Cu toate astea, chiar dacă are şi jucători de explozie precum Bucur sau Park, fostul închizător al naţionalei de la World Cup 1994 a învăţat tot lecţia apărării pe tot terenul.Asta a jucat la Brescia şi apoi la Rapid cu Mircea Lucescu pe bancă, iar acum a ajuns să joace şah cu mentorul său. Deşi Politehnica a marcat de două ori la Doneţk şi a condus de fiecare dată, Mircea Lucescu l-a acuzat pe "moţ" că a jucat închis ridicând baricade în calea năvălitorilor brazilieni.
Acum la meciul retur, prioritatea calificării a determinat alegerea tacticii de a juca la zero-zero. Datorită dăruirii tuturor jucătorilor, lui Sabău i-a ieşit pasienţa.Cu toate acestea cred că echipa Timişoarei va începe să joace tot mai puţin spectaculos încercând sa dea lovitura doar prin exploatarea erorilor adversarelor.
Cu toate acestea acum e momentul să ne bucurăm pentru reuşita unei echipe româneşti şi să-i dorim succes la tragerea la sorţi.
P.S. Era de aşteptat ca sosirea lui Mircea Lucescu la Timişoara să redeschidă rănile vechi ale culiselor care au determinat retrogradarea Politehnicii acum 21 de ani după un meci cu Dinamo.Publicul a fost mult mai motivat să susţină echipa locală, iar lui Lucescu i-a picat foarte rău revenirea în ţară. Ţinând cont de starea precară a sănătăţii şi coroborat şi cu ratarea calificării, pentru seniorul Lucescu viitorul arată în culori sumbre.

Michael Jackson - Singurătatea lui Michael Jackson

2009-08-05T21:37:00.004+03:00

"Succesul atrage mai totdeauna după el singurătatea", mărturisea Michael Jackson în cartea sa autobiografica "Moonwalk" publicată în anul 1988. "Oamenii îşi închipuie că ţi-a pus Dumnezeu mâna în cap, că ai totul la dispoziţie. Ei cred că poţi merge oriunde, că poţi face orice,dar nu este adevărat".
N-avea de unde să ştie că îi va călca foarte apăsat pe urme altui geniu neînţeles al muzicii: Elvis Presley.
Iată ce spunea despre acesta:"Oricât de important a fost Elvis Presley pentru muzică, neagră sau albă, pe mine nu m-a influienţat deloc. Am cântat o melodie - This Place Hotel- cu titlu schimbat pentru a nu se crede că m-a influienţat cu Heartbreak Hotel. Cred că această melodie a venit la timpul potrivit. La apariţia ei, oamenii au crezut că, dacă voi continua să trăiesc izolat, s-ar putea să mor ca şi el. Comparaţia nu-şi are rostul, iar eu n-am dat nicicând atenţie unor asemenea remarci. Totuşi, modul cum s-a autodistrus Elvis nu mă poate lăsa indiferent, nedorind nicicând sa-i calc pe urme."
Acestea sunt gândurile lui Michael de acum mai bine de 20 de ani. Era perioada sa de glorie când credea că după acele mari succese va fi în stare să-şi trăiască viaţa în linişte.
Credea şi el în steaua sa norocoasă care îi va aduce iubirea împlinită, dar după Tatum O Neal, Diana Ross, Liza Minelli şi Brooke Shields, au urmat numai dezamăgiri.
Viaţa de megastar i-a răpit plăcerile mărunte ale vieţii oamenilor obişnuiţi.
A fost întrebat dacă este fericit şi a răspuns dezarmant de sincer:"NU cred că voi fi vreodată pe deplin fericit. Fac parte dintre acei oameni care sunt cel mai greu de satisfăcut, dar în acelaşi timp, ştiu cât de recunoscător trebuie să fiu - şi chiar sunt- pentru faptul că sunt sănătos, că familia şi prietenii mă iubesc".
Asta spunea Michael atunci, dar mai târziu a ajuns să se izoleze şi să creeze în jurul său o barieră dincolo de care nimeni nu mai avea voie să treacă şi care cred că la dus la claustrofobie şi depresie.
Cel mai mare rău şi l-a făcut singur deoarece s-a izolat de admiratorii săi, cei care i-ar fi dat prin dragostea lor nemăsurată puterea să renască şi motivaţia de a mai munci.
Despre decăderea sa fizică urmează să aflăm mai multe în perioada urmatoare pentru că până la urmă tot se va descoperi secretul transformării unui copil negru ca abanosul în megastarul alb ca laptele.

Adio Gale Studentesti - Disparitia unui mit

2009-07-25T18:34:00.011+03:00

Fraţilor, reacţiunea a învins !
Anul acesta nu vor mai fi spectacole cu studenţi si pentru studenţi la Costineşti.
Ca fost ziarist dezaprob gândirea îngustă a unor şefi de publicaţii care au pornit prigoana împotriva personalului MTS pentru a bloca desfăşurarea oricăror activităţi dedicate tinerilor şi studenţilor. Zilele trecute s-a afirmat ca nu trebuiau cheltuiţi bani pentru taberele studenţeşti.
Dupa ce că studenţii din ziua de azi nu mai beneficiază de gratuităţi la locurile în facultăţi şi că bursele s-au împuţinat foarte tare, acum nu mai au dreptul nici la tabere.
Oameni buni, realizaţi că trăiţi in România !
Credeţi că marele binefăcător al studenţilor, marele profesor şi afacerist Aurelian Bondrea, rectorul şi fondatorul Universităţii Spiru Haret, îşi trimite studenţii în tabere sau in stagii gratuite de pregătire precum fac toate marile universitati din lume ? Sau că dă burse cu nemiluita?
România a avut o mare tradiţie în privinţa învăţământului universitar de stat, dar care s-a făcut praf odată cu apariţia învăţământului universitar privat şi cu intrarea în concurenţa cu acesta pentru a acapara cât mai mulţi studenţi la forma de învăţământ la distanţa. E o lupta pe bani mulţi care dispar din buzunarele părinţilor într-un sac fără fund.... reprezentat de fundaţiile care legitimeaza aceste universităţi. Unde mai punem că toate universităţile, în virtutea autonomiei universitare, au lansat programe de investiţii grandioase menite să atragă noi studenţi, noi taxe, noi surse de venituri inclusiv din prestaţii turistice şi hoteliere. Ca o dovada ca nu le pasă de cei care dau banii, nimeni nu a investit în sondaje pentru a afla care este capacitatea de absorbţie a pieţei muncii şi care sunt specializarile căutate pentru a nu mai produce absolvenţi cu diplomă, ci specialiştii de care avem nevoie.
Si atunci daca aceasta este realitatea universitară, de ce să nu dam voie autoritatilor să poata organiza actiuni pentru studenti. Taberele au fost cea mai palpabilă sursa de motivare a studentilor pentru a obtine note mari, pentru a participa la actiuni de cercetare, de voluntariat, de educatie non-formală si chiar de a activa in formatii culturale studentesti.
Acum 25 de ani, la Complexul Cultural Studentesc Tei din Bucuresti a avut loc prima editie a Galelor Studentesti unde au participat printre altii, Florian Pittiş, Vali Sterian, Ion Caramitru si Dan Grigore, George Nicolescu, dar şi formatiile studentesti Celelalte Cuvinte, Grupul Song, Teatrul Podul sau Brigada ASE. In paralel la Costinesti se organizau spectacole gratuite pentru studenti cu formatii studentesti unde lumea umplea pană la refuz sala Teatrului de Vară.
Faptul că de trei ani se reluasera aceste spectacole pentru studenti la Costineşti era pe cale să reinvie tradiţia, pe scena apărând atat formaţii studenţeşti valoroase, dar si nume precum Taxi,
Timpuri Noi, Laurentiu Cazan, Mircea Vintilă, Mircea Baniciu etc
Acum nu se vor mai face Gale pentru ca e an de criză si nu trebuie sa aruncăm cu banii, dar in alte ministere a facut cineva vreo restructurare si a redus cumva cheltuielile ?
Totul e o chestiune de suprafată pentru a nu mai da motive de campanii calomnioase trusturilor lui Vântu şi Voiculescu. Intrebarea mea e pentru ziariştii lu" peşte prăjit" : dacă patronii nu v-ar trimite ca trimisi speciali pe litoral unde aveti cazare, masa si intrare gratuită la toate cluburile si salile de spectacole, n-ati avea nevoie si voi ca toti amărăştenii de bilet de tabară la Costineşti?

Invitaţie la Râşnov la Curtea Comedianţilor

2009-07-11T19:08:00.010+03:00

Haideţi la bâlci

Cand eram mic, singurul eveniment anual aşteptat de catre toţi copiii, dar şi de către adulţi, era bâlciul din cel mai apropiat oraş. Aşa a fost cel puţin 100 de ani pentru localitaţile de pe malul Dunării, în fiecare an la aceeaşi dată venea circul, teatrul de păpuşi, roata şi căluşeii, taraful, pozele la minut, halviţa şi celelalte zaharicale. În aşteptarea bâlciului copiii erau ascultători şi nu-şi mai supărau părinţii pentru că asta era pedeapsa supremă, să nu mai fie luaţi la bâlci.

Prima dată cred că am fost la bâlci pe la 5 sau 6 ani şi a fost singura deplasare cu căruţa. Ne-am trezit în zori, ne-am îmbrăcat cu hainele cele mai bune, bunicul a pus nişte velinţe în căruţă, fiecare s-a aşezat cum a putut şi am plecat cale de 20 de km. Când am ajuns, am văzut de departe Roata cu lanţuri care se invârtea cu o viteză nemaipomenită pe deasupra capetelor noastre şi în care flăcăii cei mai curajoşi făceau tot felul de figuri. Pentru cei mici era Roata cu căluşei care mi se părea că merg foarte repede şi că o să ameţesc. Pe o mică scenă se juca o piesă de teatru de păpuşi cu Vasilache în rol principal. La intrarea intr-un cort, un clovn îmbrăcat foarte pestriţ ţipa cât îl ţinea gura: Veniţi să vedeţi femeia cu două capete, înghiţitorul de flăcări, zidul morţii, femeia şarpe, oglinzile care deformează, iar un bărbat fioros arunca cu cuţite într-o femeie care părea sortită pierii, dar cuţitele treceau milimetric şi se infigeau în panoul din spatele ei.

Ştiu că a fost o veselie generală. Am mâncat îngheţată, vată pe băţ, zaharicale al căror nume nu mi-l mai amintesc, am băut suc şi mi-am cumpărat tot felul de nimicuri, dintre care o gorniţă şi un ghem legat cu elastic care se tot bălăngănea. Am făcut poze şi părinţii mei erau tineri şi frumoşi. Am mâncat mici şi cârnăciori şi am băut bere.

Din poveştile bunicului meu am aflat că la bâlci străbunica a văzut prima dată artiştii pe pânza de cinematograf şi s-a speriat că au apărut diavolii. La bâlci se cunoşteau băieţii cu fetele, acolo se luau sau fugeau fără acordul părinţilor şi se ascundeau pe la vreo rudă mai îngăduitoare care mergea şi negocia cu părinţii până când aceştia se învoiau ca tinerii să se ia.

Era şi multă destrăbălare. Mulţi se îmbătau şi se luau la bătaie, multe neveste o luau pe coajă pentru că s-au uitat mai lung sau au dispărut de lângă bărbat, hoţii îşi făceau treaba liniştiţi, iar escrocii vindeau praf de scărpinat sau îi prosteau pe ţărani cu alba-neagra.

Până la 16 ani am fost la bâlci în fiecare an, dar cu autobuzul. Atunci îşi umpleau buzunarul şoferii de la IRTA pentru că autobuzele veneau şi plecau încărcate pe parcursul întregii zile. La întoarcere şi în zilele următoare tot satul răsuna de sunetul gorniţelor, instrumente magice cu care toţi copiii ştiau să ...cânte, până când lamelele metalice care vibrau, ude de atâta salivă, rugineau şi sunetul devenea tot mai stins.

De fapt tot bâlciul era o imensă caravană ambulantă, care mergea din primăvară până în toamnă, poposind în fiecare duminică în alt oraş din cuprinsul Munteniei, după un calendar stabilit de mult timp. Era de fapt o continuare a artei artiştilor ambulanţi care de multe secole străbăteau Europa.

- - - - - - )

In această primăvară l-am cunoscut pe regizorul Mihai Todor Serghei, pentru toţi cunoscuţii Mişu, iniţiatorul cunoscutului festival medieval de la Sighişoara, care de câţiva ani realizează un alt festival medieval la Râşnov. Tot Mişu conduce grupul de muzică veche Truverii cântând vocal şi la mai multe instrumente, fiind chiar prototipul artistului comediant.

În weekend-ul următor vă invit la Curtea Comedianţilor.Urmează detaliile.

- - - - - - -

Casa de Cultura a Studentilor din Bucureşti (subordonată Ministerului Tineretului si Sportului), Societatea Cultural Artistică de Tineret CONCRET şi Primaria Râşnov organizează in perioada 10 – 24 Iulie 2009, ediţia a X-a a proiectului “Curtea Comedianţilor - Atelier European de Arta Medievală, Renascentistă si Tradiţională”, ediţie denumita generic “Visul unei nopţi de vară”.

Evenimentul se va desfasura la Râşnov şi Bucureşti, urmat de participarea trupelor invitate la festivalul medieval de la Sighişoara.

Proiectul “Curtea Comediantilor” este finanţat şi de Programului european “Tineret in Acţiune”

Programul Curtii Comediantilor :

11 - 17 Iulie, Rasnov, Atelier inchis

18 Iulie, Rasnov, Atelier deschis publicului

18 – 19 Iulie, Râşnov, Stagiunea comediantilor – spectacole lucrate in ateliere si spectacole invitate

22 Iulie – Bucureşti, Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti “ - Stagiunea comedianţilor şi Ateliere deschise

25, 26 Iulie – Sighişoara- spectacole în cadrul Festivalului Medieval

Editia din 2007 a fost onorata cu Mentiune la sectiunea Arta si Cultura din partea Galei Societatii Civile.

Ediţia din 2004 a primit Premiul pentru cel mai bun proiect cultural pentru tineret din partea Agentiei Nationale pentru Sprijinirea Initiativei Tinerilor

mai multe detalii in comunicatul atasat (pe paginile 3,4 sunt si fotografii din editiile anterioare)

http://curteacomediantilor.blogspot .com

http://www.ccs.roCurtea Comediantilor- Atelier medieval de arta traditionala, renascentista si traditionala editia a X-a a debutat azi la Râşnov.
(http://curteacomediantilor.blogspot.com)

Este o manifestare realizata de tineri şi care se adreseaza publicului de toate varstele.

Va atasez detalii despre eveniment si invitatia de a vedea spectacolele realizate in ateliere, fie weekendul viitor, pe 18 si 19 iulie în Cetatea Râşnov, fie pe 22 iulie la Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti" din Bucureşti.

Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti - www.ccs.ro

Michael Jackson - o mare afacere si dupa moarte

2009-07-08T21:31:00.013+03:00

Ceremonia înmormântării lui Michael Jackson a avut o audienţă colosală, dar a şi fost organizată în stil american. Poate doar că vedetele prezente pe scenă au fost sincer afectate de dispariţia prietenului lor, omul, nu megastarul.
Cu Diana Ross a fost prieten mai mult de 3o de ani şi probabil că Diana a fost cea mai constantă prietenă a sa, atât ca iubită, cât şi ca mamă adoptivă . I-a fost alături ''la bine şi la rău'', adică şi la începutul carierei când era un ţâşti-bâşti negru care dansa ca un titirez şi cand era în culmea gloriei, dar şi când ajunsese să fie tratat ca un ''paria'' de către toată presa care îl acuza de pedofilie.
Cu Brooke Shields a fost o aventură şi cam atât. Cu cele două soţii numai el şi ele ştiu ce-a fost. Oricum a avut o viaţă foarte tracasată şi la urma urmei a fost doar un om. Mai bine zis o ''marcă'' de făcut bani cu sacul. Tatăl şi fraţii săi au incercat tot timpul să scoată bani de pe urma sa, iar surorile au incercat să se afirme alăturându-şi numele de faima lui.
Producătorii au incercat să exploateze la maximum această mină de aur negru, dorind să adauge talentului sau vocal şi coregrafic, şi strălucirea unui ''bad boy'' alb ca laptele. A fost prototipul pentru videoclipuri şi pe mâna lui s-au lansat posturile TV muzicale. Si producătorii de turnee mondiale au tras de el, Marcel Avram ducându-l prin toată Europa, ceea ce nici nu se mai întâmplase la o asemenea scară cu un alt star american.
Acum s-a anunţat că ar avea foarte multe piese inedite înregistrate şi care ar reprezenta atât garanţia solvabilităţii, dar şi sursa de venit din care vor putea fi crescuţi cei trei copii ai săi. Va fi o luptă acerbă pentru averea sa, mama şi fraţii săi dorind să ia cel puţin jumătate, iar dacă ar obţine şi custodia copiilor ar ajunge să stăpânească totul. Cred că se simt foarte îndreptăţiţi asupra acestui lucru, deoarece sunt foarte convinşi ''că ar şti cel mai bine să cheltuie banii''.
Ceremonia a fost impresionantă, fratele Jermaine l-a deplâns convingător pe Michael, iar fata lui a izbucnit în plâns, fiind probabil cea mai sincer afectată de tragedia dispariţiei tatălui său.
In acelaşi timp a avut loc în Italia, la Milano, concertul trupei U2, care a înregistrat punctul culminant la piesa din repertoriul lui Michael Jackson. Atât Bono şi colegii săi, dar şi cei 8o.ooo de spectatori au vibrat şi au cantat la unison cu gândul la Michael.
Pentru fani e adevărata pierdere. Aceştia l-au iubit necondiţionat, au cheltuit pentru a-şi cumpăra toate materialele cu Michael, au alergat după el la concerte, au făcut cozi infernale ca să prindă un bilet la ceremonia de la Los Angeles şi au plâns cu sinceritate.
Aceştia vor rămâne veşnic nemângâiaţi, chiar dacă vor asculta şi vor viziona în transă toate videoclipurile lui.
Şi vor mai avea de înfruntat şi seria de dezvăluiri despre viaţa privată a megastarului care vor apare ca ciupercile după ploaie.
Asta pentru că Michael Jackson a fost şi va rămâne o marcă a succesului comercial.

Videoclipul cu fiica sa a facut senzatie in jurul pamantului, in doar 2 zile adunand un total de peste 3 milioane de vizualizari!

Fratele sau Jermaine cu o tristete remarcabila in ochi

El şi Ea, poveste de dragoste cenzurată

2009-07-05T15:15:00.006+03:00

El era pe un mal. Ea era pe celălalt mal.
Între ei fluviul în ochii căruia ei priveau atât de adânc.
Ea făcea plajă. El o privea de dincolo.
Poate că nici nu l-a văzut de prima dată.

Apoi se întâlneau zilnic şi vorbeau până îi dureau mâinile.
Ea stătea undeva mai în marginea plajei pentru ca El s-o vadă numai pe Ea.
El nu putea să atingă nici măcar apa.
Ea îl privea cu binoclul. Era înalt,suplu,viguros şi avea nişte ochi ce ardeau de dragoste.
(Dragoste pentru Ea ? Dragoste de necunoscut ? Încă nu ştim...)
Învăţaseră un întreg cod de semne. Acum vorbeau şi mai mult, mâinile se obişnuiseră să fie şi pană şi mim şi lettre d'amour.
Nu-şi scriau. Cei două sute de metri dintre ei ar fi însemnat prin poştă o lună, iar scrisorile le-ar fi parvenit gata citite.
El a luat o barcă dintr-o altă poveste şi a trecut la Ea.
El, care de fapt n-o ştia, a fost copleşit de fericire. Ea era mai frumoasă şi se iubeau mai mult chiar decât în toate visele lui. Era aşa de frumos că El nu s-a mai întors. Nu putea să se desprindă din braţele Ei. N-ar fi vrut ca visul să se destrame nicicând.

Şi totuşi, rămâneau fiecare pe malul său.

Se iubeau de mult: o zi, o lună, un an... Cine mai ştie ?
Tot oraşul ştia că El o iubeşte. Tot oraşul ştia că Ea îl iubeşte.
Dar dacă totuşi dragostea lor s-ar fi spulberat ca un fum atunci când ar fi ajuns amândoi pe acelaşi mal ?
Fiecare a plecat într-o călătorie cu aceeaşi destinaţie; oraşul în care, fiecare pe un mal, putea să-l privească pe celălalt, dar putea să şi ajungă la el într-o clipă.
De fapt, nu ştiu dacă s-au întâlnit. Ştiu doar că şi-au dat întâlnire pe malurile aceluiaşi fluviu.
El pe malul stâng. Ea pe malul drept.

* * *
Discuţie în autobuz.
- Ai auzit de băiatul acela ?
- Da, bietul băiat tot mai speră.
- Degeaba. N-or să-i dea drumul. Nimeni nu vrea să creadă că merge la Viena doar pentru a-şi întâlni iubita.

* * *

Această povestire am scris-o în anul 1984, sub influenţa romanului lui George Orwell "1984", pe care mi l-a povestit cineva în vara anului 1983, în zorii zilei, la Costineşti.
Şocul informaţional privind adevărata faţă a sistemului totalitar a fost atât de puternic încât
am crezut că romanul era scris şi publicat recent.
Pentru cei care, ca şi mine, n-au cunoscut acest lucru, celebrul roman profetic al lui Orwell a fost publicat în 1949.

Meseria, brăţară de aur - orientarea profesională e la pământ

2009-07-05T08:55:00.004+03:00

In aceste zile s-au dat rezultatele finale ale examenului de bacalaureat şi s-a făcut repartizarea computerizată pentru inscrierea la liceu a absolvenţilor de şcoală generală.
Toată lumea, părinţi şi copii deopotrivă, ar vrea să intre doar la câteva specializari care ar promite salarii foarte bune şi o bună integrare pe piaţa muncii: specialişti IT, economişti, psihologi, comunicatori, avocaţi.
Am lăsat la urmă meseria de avocat deoarece aici avem cei mai mulţi absolvenţi care nu profesează şi care se plâng că nu găsesc locuri de muncă sau că trebuie să facă tot felul de compromisuri pentru a intra în barou. Ar trebui să ştie şi părinţii şi copiii că în această meserie reuşesc doar cei chemaţi, foarte studioşi, foarte muncitori şi cu nervii foarte tari. E o meserie care presupune, ca şi în cazul medicilor, să studiezi şi să te perfecţionezi în permanenţă, să dai din coate, să lupţi pentru clienţi şi pentru a găsi clienţi, să munceşti de dimineaţă până seara şi să ştii să faci compromisuri. In această perioadă multe companii şi instituţii de stat duc lipsă de consilieri juridici, dar şi cei care se prezintă la concursuri sunt atât de slab pregătiţi că se vede de la o poşţă că au făcut "o particulară" unde au trecut examenele fără ca să înveţe. Si cei care sunt angajaţi nu sunt buni de nimic, se codesc să reprezinte instituţia în instanţă şi chiar dacă o fac pierd procesele pe bandă rulantă. Ce altă dovadă că nu ştiu meserie, decât că îşi consiliază greşit managerii şi toate litigiile de muncă se pierd în favoarea celor concediaţi sau lipsiţi de drepturi în mod abuziv.
Aceeaşi situaţie se întâmplă şi în cazul economiştilor care vor să lucreze numai la bănci, dar care se înhamă greu "să ţină contabilitatea unei firme", lăsând loc de manifestare la o groază de contabili cu studii medii care, deşi sunt limitaţi intelectual şi refuză să se pună la punct cu schimbările legislative, robotesc lună de lună ca să înregistreze operaţiunile economice derulate de către fiecare firmă. Avem puţini economişti luminaţi şi nici nu prea avem speranţe că vor apare vârfuri din această mare masă de absolvenţi făcuţi la normă, pentru ca patronii de universităţi particulare şi profii universitari să trăiască pe picior mare. Ar trebui gasită o soluţie de triere a acestor licenţiaţi care nu sunt în stare să completeze un registru de casă sau să citească un buget de venituri şi cheltuieli.
E la modă să te faci psiholog, dar majoritatea absolvenţilor vânează posturi călduţe şi bine plătite la resurse umane, pe partea de recrutare, nicidecum pentru încheierea contractelor de muncă,completarea de cărţi de muncă şi calculul de salarii. Si mai puţini sunt dotaţi pentru asistenţă socială sau pentru activitatea de terapie.
Altă meserie la modă este cea legată de comunicare şi relaţii publice, uitându-se ca prea putine instituţii pot oferi posturi pentru aşa ceva, ca şi faptul că pentru a fi un bun comunicator ar trebui să ai stilul oratoric al unui avocat, elocinţa unui filozof şi flerul unui jurnalist de investigaţie.
Singura meserie foarte actuală este cea de specialist IT, dar din păcate accentul se pune prea mult pe programare, pe software, iar piaţa suferă de ingineri de sistem care să şi depaneze, upgradeze, să creeze şi să întreţină optim reţele de calculatoare, să întreţină şi să repare imprimante, faxuri şi copiatoare.
Practic tot sistemul de invăţământ românesc suferă pe linia corelării specializărilor cu cererea de pe piaţa muncii.La liceu, 60 la sută din absolvenţii de şcoală generală din acest an vor urma profilul teoretic matematică-informatică, în cele mai multe cazuri la informatică neexistând profesori care să ştie mai mult decât elevii pasionaţi de mess, mail şi internet.
Există la noi o agenţie specializată pentru calificările din învăţământul superior şi relaţiile cu piaţa muncii (ACPART, îi zice), dar după 4 ani de funcţionare,cercetare şi cheltuirea unor importante sume de bani pentru diverse studii, încă n-a aflat că piaţa muncii caută ingineri: constructori, de instalaţii, auto, de automatizări etc.
Piaţa muncii e în continuă schimbare, dar şcoala românească bate pasul pe loc cand e vorba de adaptare. Si ce mare adaptare ar fi necesară pentru ca un absolvent de liceu şă ştie să schimbe un tub de neon, o priză defectă sau să desfunde o chiuvetă înfundată?
România are nevoie de o nouă generaţie de "Dorel sau Costel" care dacă învaţă precum nemţii să folosească toate sculele electrice de la Bosch pot singuri să ridice sau să renoveze o casă.
E nevoie din nou de meseriaşi calificaţi şi ce dovadă mai bună că cei plecaţi la muncă în Spania sau Italia au găsit de lucru decât că s-au adaptat la cererea de pe piaţa muncii ?
Iată şi un exemplu concret. Acum vreo 25 de ani, un copil prea răsfăţat şi nesupravegheat de mamă, deoarece tatăl lui lucra la exploatarea petrolului în Libia, nu reuşea să termine 8 clase. Din matematică nu pricepea nimic mai departe de cele patru operaţii aplicate la numere de ordinul zecilor, dar ştia să folosească calculatorul pentru operaţiile cu sute sau mii.Dacă e să fim sinceri era la nivelul multor absolvenţi de liceu care au copiat la bac sau a unor absolvenţi de facultate particulară din zilele noastre. Cu toate acestea, copilul acela care părea un pic retardat, a făcut un curs de ucenicie la locul de muncă, s-a calificat tâmplar, acum are propriul atelier şi o afacere înfloritoare.

Michael Jackson - Salutare Maicăl şi drum bun !

2009-06-26T18:36:00.014+03:00

26 iunie 2009
Timpul n-a mai avut răbdare cu Maicăl Jackson şi asta tocmai în preajma concertului de revenire pe scena muzicală programat la Londra.
Se spune că stresul dat de emoţiile revenirii i-ar fi fost fatal. Se credea la inceput ca doctorul personal i-ar fi injectat Demerol, un calmant la fel de puternic ca morfina. De ce oare avea Michael dureri aşa de mari? Probabil avea cancer de piele sau o alta afecţiune care i-a afectat pielea şi ţesuturile moi. E sigur că suferinţele tot mai mari l-au rupt de scenă, iar în revenirea sa au crezut doar fanii cei mai înfocaţi, Michael repetând drama lui Elvis care cu mult înaintea decesului s-a retras de pe scenă.La 1,75 de metri,Michael Jackson cantarea doar 50 de kg si era "grav emaciat". Apropiatii spun ca manca o singura data pe zi, foarte putin.
La autopsie au fost descoperite urme de ace pe solduri, pe coapse si pe umeri, in urma numeroaselor injectii administrate. Pielea ii era plina de cicatrice, mostenirea apasatoare a celor 13 operatii estetice.In stomac, legistii au gasit urme vagi de mancare, dar si pastile partial dizolvate, pe care le-a luat inaintea injectiei care i-a oprit inima.
Probele au fost trimise la examenele toxicologice.Michael Jackson isi pierduse aproape tot parul, iar in momentul mortii purta peruca. O sectiune din scalp, deasupra urechii stangi, era neteda ca-n palma. Probabil dupa accidentul din 1984, cand parul i-a luat foc pe cand filma o reclama.In timpul manevrelor de resuscitare, cateva coaste i-au fost rupte, iar in apropierea inimii s-au gasit urme de la patru injectii care se crede ca contineau adrenalina, substanta care ar fi putut sa-i reporneasca inima daca avea efect asupra lui. Trei dintre injectii si-ar fi atins tinta, dar ar fi cauzat leziuni pe cord. A patra s-a lovit de o coasta.
După el, vor rămâne recordurile: cel mai vandut album," Thriller" cu peste 50 de milioane de exemplare, cel mai vizionat videoclip, 13 hituri "number one" in Billboard, peste 750 de milioane de discuri vandute, primul artist de culoare recunoscut în topul popularităţii mondiale,etc.
Dincolo de recorduri, cei care l-au cunoscut îşi vor aminti de "robotul dansator", de artistul cu o voce şi o mişcare inconfundabilă, de cei 30 de ani activi pe scena muzicală, de la debutul alături de fraţii săi, la 9 ani în "The Jacksons 5", până la ultimul succes "Dangerous" şi la viaţa sa trăită la fel de periculos.
A venit în Romania de două ori, primul concert din 1 octombrie 1992 fiind cel mai tare concert care a avut loc în România. A fost dorit, a fost aşteptat de mii şi mii de admiratoare care strigau in delir "Nu vrem Kent,nu vrem valută,vrem pe Michael să ne ...rupă!"
A fost un concert grandios organizat impecabil de Marcel Avram. Atunci am pierdut o mare oportunitate. In perioada 12 august-2 septembrie 1992 am participat cu un grup de 40 de tineri la un seminar practic de cunoaştere a democraţiei şi organismelor democratice în Danemarca.
După ce am plecat, pe adresa redacţiei Tineretul Liber a venit invitaţia lui Marcel Avram care a facut o delegatie de 10 ziarişti pentru a viziona concertul lui Michael Jackson de la Viena şi a-l prezenta în presa românească pentru a trezi interesul şi pentru a fi sigur că se vor vinde biletele. Interesul a fost imens, biletele s-au vândut ca pâinea caldă, iar în locul meu au văzut concertul de la Viena un rocker zdravăn şi un poet sfrijit. Si mai rău a fost când m-am întors în ţară şi nu am putut să obţin acreditare la concert, unde au mers braţ la braţ Pat şi Patachon.
Până la urmă m-am scos: patronul editurii Venus a tradus şi a scos pe piaţă chiar în acele zile o carte autobiografică Michael Jackson (ba şi cu o grămadă de poze!), m-a invitat în calitate de critic muzical să vorbesc la lansare şi m-a răsplătit regeşte.
Dispariţia lui Michael Jackson va fi deplânsă îndelung de către toţi cei care-i îndrăgeau muzica. Este o pierdere si pentru foarte mulţi români care-l strigau familiar:" Maicăl" a lu' ţiganu Jackson, ăla cu 7 copii, care trăia de pe urma lor, băieţii cântau şi-l aplaudau pe ăla micu care dansa de-ţi lua ochii!

Cineva a spus la televizor ca "Michael va fi mai celebru mort decat viu"
Oare asa va fi cu adevarat?

Invârtita la români - ozosep la UDMR

2009-06-25T20:39:00.011+03:00

Am tot cautat sensul campaniei politice şi de presă dezlanţuite împotriva ministrului tineretului şi sportului, doamna Monica Iacob-Ridzi, dar răspunsul că ar fi de fapt o campanie anti-EBA şi anti-Băsescu nu m-a satisfăcut. Preşedintele şi-a făcut destui duşmani, dar aceştia nu au atâta minte să se coalizeze şi să ducă o luptă comună pentru ca politicianul-marinar să nu mai obţină permisiunea de ancorare în portul Cotroceni.
Răspunsul, prieteni, e vânare de vânt, cum cânta Moţu Pittiş, dar are o bază foarte reală.
În perioada interbelică i se spunea principiul alternativei guvernamentale, iar în perioada comunistă se purta rotaţia cadrelor. Ce vreau să spun este că în ultimii ani departamentul ministerial de tineret a avut conducători maghiari care o dată cu ieşirea UDMR de la guvernare, au rămas pe dinafară, la fel cum s-a întâmplat acum o lună si cu managerii serviciilor deconcentrate. Cei mai mulţi dintre aceştia au provenit din pepiniera ultimelor partide aflate la guvernare, direct sau din umbră, adică de la UDMR şi PNL, dar şi de la frustratul PSD, care nu a reuşit "să prindă" acest minister. Şi atunci ce să facă "tinerii şi neliniştiţii" noştri manageri, care se simţeau ataşaţi pe viaţă de posturile bine plătite şi cu bani mulţi de fituit ?
Încearcă şi ei marea cu degetul, unii ajungând să lingă acolo unde au scuipat, adică raliindu-se partidului care are pâinea şi cuţitul şi promiţând loialitate şi competenţă.
Doamna ministru Ridzi nu trebuie să se simtă jenată deoarece toate denunţurile vin din partea acestor tineri manageri care ar fi procedat la fel de neatent cu banul public în dorinţa de a face acţiuni deosebite pentru tineri.
Şi să ştiţi că nu degeaba am spus de rotaţia cadrelor: un băiat bun la toate, care de vreo 10 ani conducea taberele de elevi sau unele treburi pe la ANT, tocmai a fost angajat ca specialist în derularea fondurilor europene la Ministerul Educaţiei, urmând să fie plătit cu un salariu atractiv şi cu o sumă fixă pentru fiecare dosar avizat. Am ştiut de acel post, dar chiar dacă lucram tot acolo şi tot la avizarea investiţiilor, nu m-am putut lipi, ori domnul slujeşte în ograda PSD, acolo unde au fost recuperaţi mai multi foşti conducători ai Autoritaţii Naţionale pentru Tineret, în aşteptarea unor vremuri mai bune.
Dar dacă aceştia au acum un loc de muncă, ce am putea face pentru a stinge ura junilor UDMR, partidul etnic cu mii de activişti care pot demonstra prin CV că au ocupat posturi de conducere în administraţia centrală şi locală şi că s-au calificat pentru posturi de înalţi funcţionari publici?

Dan Diaconescu şi otevizarea mass-mediei românesti

2009-06-21T17:52:00.008+03:00

Săptămâna trecută, am intrat în direct la Radio România Actualităţi, unde Alexandru Rusu l-a avut ca invitat al "Maratonului de duminică" pe profesorul universitar Mihai Coman, decanul Facultăţii de Jurnalistică a Universităţii din Bucureşti. De fapt, cu Mihai Coman am fost coleg acum 20 de ani la Tineretul Liber şi deşi era un excelent secretar general de redacţie, atunci după revoluţie nu a avut o viziune prea deschisă şi chiar şi cu dânsul a trebuit să mă lupt pentru a putea publica subiecte de tineret, monden, cultură şi timp liber.
Am pus două întrebări cu miez, dar a răspuns doar la ce a dorit să răspundă. La prima, legată de "legea presei", probabil că era mai informat decât mine, practic răspunzând că Romania nu a avut şi nu are o lege a presei, din 14 proiecte de lege depuse la Parlament de către diverşi iniţiatori. Personal, eu am problema că cei 5 ani lucraţi în presă, deşi sunt înscrişi în cartea de muncă, chiar dacă am lucrat la Secţia Economică şi am publicat şi articole economice, nu îmi sunt recunoscuţi ca vechime în specialitatea de economist.
A doua întrebare a sunat aşa: Jurnalismul de investigaţie este pe cale de dispariţie în Romania, iar toate redacţiile au liste negre de subiecte,de nume de oameni de afaceri sau companii care nu pot fi pomenite, chiar dacă numele respective au intrat in conştiinţa colectivă ca fiind sinonime cu marile tunuri şi efracţii asupra bugetului şi economiei Romaniei. Domnul Coman, cu eleganţa staturii sale universitare, a răspuns doar că jurnalismul de investigaţie este scump, că patronii nu-şi permit să mai plătească jurnalişti de investigaţie deoarece acesti jurnalisti lucrează chiar şi o luna încheiată pentru a cerceta şi a da un articol care poate fi publicat. Despre Vântu, Popoviciu, Patriciu, Bucşaru(un campion al investiţiei inteligente în fotbal, recte Unirea Urziceni, dar un mare campion al atragerii milioanelor de euro din fondurile publice, indisolubil legat de subiectul zilei Nicolaiciuc - CFR) n-a zis nici pâs !
În afaceri, interesul poartă fesul şi căciula interesul ! Cunoaşteţi care este singura televiziune care face dezvăluiri pe bandă rulantă, OTV. Cu toate acestea n-aţi văzut acolo nici un subiect de genul acesta, doar crime, violuri şi dispariţii misterioase. Dan Diaconescu a avut nişte tentative, dar când s-a văzut ameninţat cu închiderea garsonierei TV, s-a liniştit şi îşi numără cuminte milioanele de euro. Plus că a invăţat repede metoda "şantajul şi etajul". Acum vreo 4 ani, un domn respectabil din Sinaia, l-a contactat pe Dan Diaconescu pentru a-i propune un subiect, respectiv cum primarul PNL de Sinaia şi-a dat mâna cu un consilier PSD pentru a-i putea lua terenul din curte pe care-l folosea de 50 de ani şi pe care aceştia doreau să construiască un hotel. Ce credeţi că a făcut DDTV? S-a informat asupra problemei, i-a aplicat un tarif de să-i sară omului şapca de pe cap ( vreo mie de euro daca vrea să trimită echipa de reportaj să filmeze la Sinaia, plus altă mie de euro dacă vrea să apară la o dezbatere în studio faţă în faţă cu primarul!), după care a luat legatura cu prietenul său primarul, care i-a pus la dispozitie un alt teren chiar DD-ului.
E destept DD-ul, pe care l-am admirat odata in Bentley-ul decapotabil, promoveaza doar subiectele care fac audienta si nu dau dureri de cap. Eu m-am bucurat ca un copil care a primit o nota mare cand m-am vazut vizitat pe blog de catre DDTV, dar cand i-am propus un subiect in aparenta stiintifico-fantastic, nu i-a suras ideea si nu a marsat. Pacat, era o exclusivitate stiintifica mondiala de care s-ar fi vorbit tot atit ca si despre Elodia.

Reducerea salariilor - o prostie fara seaman si fara sanse de reusita

2009-06-16T09:37:00.006+03:00

Nimic nu putea sa fie mai pernicios pentru presedintele Basescu si premierul Boc decat aceasta lupta cu morile de vant. Intentia de a reduce salariile le-a pus impotriva toata masa de salariati bugetivori si mai ales pe cei platiti regeste de la stat.
Anul trecut, in toamna, am vrut sa-mi schimb serviciul si atunci am descoperit diferentele foarte mari intre grilele de salarizare ale diverselor ministere. Atunci lucram in domeniul sanitar ca sef de birou, functia echivalenta de la educatie mi-ar fi dublat salariul, iar cea inferioara de consilier superior la justitie mi-ar fi triplat salariul. A venit uraganul Boc, au fost taiate cateva sporuri si am ajuns ca majoritatea functionarilor care au crezut in expansiunea economica romaneasca, sa datorez la banci rate egale sau mai mari decat salariul.
Practic, elanul functionarilor de la finante de a fi reduse salariile se loveste de gradul mare de indatorare a salariatilor bugetari, dar si de cunoscutele ierarhizari armata, politie, justitie, agentii guvernamentale, ministere economice, educatie si cultura. Nimeni nu accepta sa piarda vreun leu la salariu si atunci grila unica ce se va stabili a plecat de la existent, a multiplicat pana la 15 ori si practic toata lumea ar urma sa primeasca salarii mai mari....daca se vor gasi resursele.
Pe de alta parte s-a declansat razboiul platii drepturilor stabilite prin hotarari judecatoresti pe care diverse categorii de functionari, de obicei dintre cele foarte bine platite, le-au obtinut fara sa se gandeasca la altii care mereu au luat pe stat sub 1000 de lei. Exista hotarari privind plata de prime de vacanta, sporuri diverse, sunt multe procese in curs care ar trebui sa dea castig de cauza salariatilor pe baza faptului ca au fost admise cereri similare anii trecuti, ba chiar si in primul trimestru al acestui an. Cunosc faptul ca in acest moment este pe rol un proces pentru obtinerea unor sporuri, deschis de functionarii unei agentii unde salariul mediu net in ultimii doi ani a fost de peste 3000 lei, unde palmasii iau 2-3 mii lei lunar, iar sefii 5-6-10-15 mii lei pe luna, chiar si mai mult unii dintre acestia. Acum, pentru ca s-a stabilit ca sporul de 75 la suta sa nu mai fie luat de catre toti functionarii, s-a procedat la stabilirea unei noi organigrame ca prin schimbarea denumirii sa se obtina iar dreptul la acest spor.
Pe de alta parte trebuie stiut ca sporurile incluse in salariu, imbunatatesc punctajul pentru calculul pensiei, majoritatea sunt obtinute conform unor proceduri legale si nimeni nu e dispus sa renunte de buna voie la un drept deja castigat.
Plata salariilor conform grilei unice nu se va face niciodata. La adoptarea fiecarei legi se face si un studiu privind sumele ce vor fi suportate de la buget,
ori in cazul de fata e vorba de marirea de cateva ori a fondului total de salarii ale bugetarilor. Daca se va forta adoptarea prin lege a grilei unice de salarizare, se va repeta greseala de la votarea legii privind majorarea cu 50 la suta a salariilor cadrelor didactice, pentru care se stia ca nu vor fi bani.
Grila noua nu ar face decat sa permanentizeze actualele inechitati din sistemul de salarizare, conform caruia la o institutie culturala cu 40 de angajati fondul total net de salarii este de 9000 de euro, mai mic sau egal cu salariul unui sef de agentie energetica sau indemnizatia unui membru al Consiliului de Administratie de la aceeasi agentie sau companie nationala.

Regina, o telenovelă cu actori magnifici - Amintiri inedite

2009-06-14T08:06:00.015+03:00

Ca orice om mare şi serios, nu mă mai uit la telenovele.
Cu toate acestea aparţin generaţiei care a urmărit ani la rând "Dallas", atât la prima difuzare,prin 1976-1980, cât şi pe aceea de după 1990, vandută TVR de către Cristi Burci la pachet cu reclama Kent. Ba a mai fost atunci un film brazilian, " Bulevardul Paulista",pronunţat paulişta, de începusem cu toţii să credem despre capitalişti că fac numai afaceri veroase cu statul şi că se poartă execrabil în familie şi societate, dar nu ştiam că asta va fi extrem de real şi în Romania de după revoluţie. Si Dallas-ul a avut un concurent serios în "Dinastia", care nu s-a difuzat la noi în vremea comunismului, dar se dădea la sârbi, bulgari sau unguri. Ori pe vremea aceea toată lumea avea câte o antenă îndreptată către vecini.
A venit apoi " Sclava Isaura", foarte bine realizată, dar intelectualii fini au strâmbat din nas şi de atunci e vorba că telenovelele sunt filme pentru gospodine. Au urmat câteva perle ale genului, între care "Inimă sălbatică" (cu Edith Gonzales şi "nemuritorul"... Juan del Diablo) şi "Clona", chiar acum reluat pe micile ecrane, o capodoperă de scenariu şi realizare, cu permanenta confruntare a două civilizaţii şi religii (braziliană şi marocană, catolică şi islamică), a două şcoli de dans (latino,samba şi celebrul dans din buric), cu actori frumoşi, dar credibili, cu ideea revoluţionară a unei clone umane, cu invitarea lui Michael Bolton şi cu gigantica statuie a Domnului Isus amplasată pe plajă, care domină şi personalizează Rio de Janeiro.
Ai noştri au început timid după inaugurarea de către PRO TV a postului Acasă, lansând primele vedete de telenovelă, pe Alexandru Papadopol şi Cristina Cioran. După vreo 7-8 ani, s-a ajuns la filme foarte bune, ca scenariu, regie şi joc actoricesc, aceste filme lansând actori tineri, necunoscuţi, dar aducând din nou în prim plan marii actorii ai teatrului românesc într-o perioadă în care nu se mai fac filme pentru marele ecran şi în care aceşti actori nu mai încap nici în distribuţiile pieselor sexi-tragice care se joacă pe scenele teatrelor. E o posibilitate rară pentru marele public să-i mai vadă pe Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Florin Zamfirescu(foarte aţos la 75 de ani!), pe bine distribuitele Carmen Tănase (Flăcărica), Florina Cercel, Virginia Rogin(Sulfina), Tora Vasilescu, pe "doctorul" Vladimir Găitan, pe mămoasa Stela Popescu, pe enigmaticii Alexandru Arşinel şi Virgil Ogăşanu, o întreagă pleiadă de mari actori, mulţi dintre ei aproape necunoscuţi publicului tânăr. Bine, ştiu că au atras foarte tare privirile eroii tineri, Cosmin(Bogdan Albulescu), Regina(Diana Dumitrescu), Cabral(zis şi bloggerul nr.1), surorile Luciu, fraţii Viziru, printre care Alexandru Papadopol sau Cristi Iacob, par nişte looseri.
Bucuria cea mare pentru mine -care am urmarit serialul, totuşi, întâmplător-, a fost jocul încântător a doi mari actori: Gheorghe Visu şi Dan Condurache.
Gheorghe Visu a arătat în rolul lui "State Potcovaru" că e un actor complet,de tragi-comedie, rol pe care l-a îmbogăţit permanent, adăugându-i noi şi noi faţete. Îndraznesc să spun că dacă n-ar fi apucat să joace acest rol, Gheorghe Visu ar fi apărut ca un actor şters, cu roluri urâte şi necunoscute marelui public. Acest rol l-a făcut simpatic, ba chiar frumos, deşi în tinereţe putea lua premiul de cel mai urât actor român.Iată o amintire inedită: în 1980, chiar în iunie, eram în ultimele luni ale stagiului militar. La ora 4 dimineaţa a sunat alarma, toţi am sărit ca arşi din paturi, ne-am echipat într-un minut şi ne-am luat armele pentru a ieşi pe platoul de adunare. Era o alarmă specială, cu "ieşire din unitate", ca şi cum ne-ar fi atacat ruşii. Atunci a avut loc o scenă incredibilă: cel care răspundea de rastelul cu arme îi intindea pistolul mitralieră, iar soldatul din faţa lui refuza să îl primească. "Nu-mi trebuie armă, n-am ce să fac cu ea. Sunt actorul Gheorghe Visu şi la ora 7 vine maşina ca să plec la filmare". Scena am văzut-o cu ochii mei. Aşa şi-a făcut Gheorghe Visu armata la termen redus, după absolvirea IATC, filmand la " Mireasa din tren".
Pe Dan Condurache rolul de cap mafiot l-a prins foarte bine. Eu îl ştiu din rolurile de personaje diabolice interpretate pe scena Teatrului Mic în anii'80 ("Maestrul şi Margareta"; "Diavolul şi bunul Dumnezeu";" Ivona,principesa Burgundiei")şi ce dovadă mai mare să vă dau că este foarte convingător într-un astfel de rol, dacă în anul 1984 am realizat un interviu (publicat în revista de la ASE), dar în timp ce stăteam de vorbă, pur şi simplu, îmi era frică de el.
Si mi-a mai plăcut cântăreaţa zurbagie interpretată de Loredana, pe care o ştiu de la primele ei două piese, când avea doar 17 ani, era o zgâtie pistruiată, pe care o luase acasă la el ca s-o crească operatorul TV Cătălin Căţoiu, cunoscut acum din serialul "Ingeraşii" şi ca membru al trupei "VH2 ". Acum 20 de ani Loredana a avut marele succes cu discul "Bună seara,iubito", muzica compusă de Adrian Enescu, versuri Lucian Avramescu, disc care s-a vandut mai mult la negru şi pentru care şpaga vanzătoarelor era de 20 de lei, aproape cat preţul oficial de 26 de lei. Au urmat apoi pentru ea câţiva ani mai grei, a încercat ceva prin Italia, a fost combinată cu Marian Ionescu, loverul de la "Direcţia 5", a încercat din nou ceva etno cu Adrian Enescu şi şi-a salvat cariera odată cu mariajul cu Andrei Boncea. Acum, fata plecată din Oneşti, a ajuns o adevărată divă, orice cantă place instantaneu, abordând cu uşurinţă repertoriul popular, lăutăresc, şansoneta sau evergreenurile. Acum e o artistă împlinită, o mamă fericită şi o femeie frumoasa care a apărut în Playboy.
Da, mi-a placut "Regina", care a atins culmea calităţii telenovelelor romaneşti şi aş dori ca actorii tineri lansaţi aici să confirme în producţiile viitoare. Oricum, mai avem o speranţă în lung metrajul "State Potcovaru la Sorbona", care va avea premiera în toamnă.

Mircea Badea la film în Mall Vitan

2009-06-13T21:29:00.014+03:00

Sunt unul dintre cei care "devorează" emisiunea lui Mircea Badea, de multe ori am avut aceleaşi păreri ca şi el, dar în general nu-i apreciez vehemenţa cu care tratează subiectele. E clar că exagerează ca să impresioneze, uneori chiar împotriva propriilor convingeri.
Acum vreo câteva zile Mircea tuna şi fulgera împotriva turcilor de la Mall Vitan, cartierul în care locuieşte, spunând că nu mai calcă pe acolo de când i-a fost sechestrată maşina în parcarea mallului. Cu toate acestea, azi a fost vazut la multiplex unde venise cu un prieten pentru a vedea un film, "Îngeri şi demoni", cred. Personal mi-a confirmat că una spune la nervi şi alta face când gândeşte normal şi am regretat că nu i-am putut admira " top-modela", adică pe Carmen Brumă, care are fizic şi cu care face o pereche interesantă.
Am văzut şi eu filmul care incită pentru că e un fel de continuare a "Codului lui Da Vinci", romanul fiind scris tot de Dan Brown, cu aceeaşi temă predilectă -simbolurile religioase crestine-, acelaşi personaj principal şi acelaşi regizor. E o combinaţie între film poliţist, thriller şi ...tehnologia viitorului lui James Bond. Ritmul şi atmosfera sunt antrenante şi te ţin cu sufletul la gură până în ultima clipă.Un film american, bun să te mai scoată din casă.
Revin la Mircea Badea şi la ideile lui: numai copiii din unele familii îşi pot permite să meargă să vadă un film la multiplex, preţurile nefiind la îndemâna tuturor, nici a copiilor,nici a studenţilor. Multe oraşe nu mai au cinematografe şi ar fi nevoie de mai multe cinematografe, noi, moderne, dar cu preţuri normale. Acestea ar trebui să aparţină de primării şi să nu fie organizate doar ca centre de profit. Si ar fi nevoie ca aceste cinematografe să- şi formeze public pentru cinema, cu programe de educaţie cinematografică, cu acţiuni comune cu şcolile, cu filme oferite gratis pentru elevi, studenţi şi şomeri, la matineu sau în cursul săptămânii. Dar unii manageri sunt cam grei de cap şi nu numai atât..., fac reguli de te doare capul !
Eu mă cert de ani de zile cu încasatorii de la Multiplex Vitan pentru că au pretenţia ca pentru a putea cumpăra biletul redus pentru copil să vii neapărat cu carnetul de elev. Eu le-am spus că legea învăţământului prevede şcoala obligatorie de 8 clase (mai nou chiar 9 clase !),ori biletul redus ar trebui să fie acordat automat până la împlinirea vârstei de 15 ani, vârsta proprie şcolii generale.Nu m-am înţeles cu ei, dar la fel de obtuzi mi s-au părut şi cei de la Protecţia Consumatorului, care nici n-au înţeles că reglementarea unei astfel de probleme este de datoria lor. Practic, românii nu au cui se adresa ca să îi apere în ţara lor de turci, englezi, greci şi alţi ... investitori în sălile noastre (noastre ?) de cinematograf !

Film românesc de speriat copiii ! - Cea mai fericită fată din lume

2009-06-07T19:40:00.000+03:00

Datorită copiilor mei, aflaţi la vârsta adolescenţei, de vreo trei ani merg o dată pe săptămână la film. În general e greu să găsim un film care să ne placă la toţi trei şi nu prea pot să-i duc la filmele româneşti care nu-i atrag ca subiect şi care suferă foarte tare şi la capitolul spectaculozitate.
Sa trecem la subiect!
Cel mai bun film românesc din ultimul an e sigur "Nunta mută", debutul în regia de film al lui Horaţiu Mălăele, o tragicomedie care ar putea să placă oricărui cinefil. E vorba de o tragedie care s-a întâmplat aievea intr-un sat românesc care a fost şters de pe faţa pământului după ce sătenii au îndrăznit să petreacă la o nuntă chiar în zilele de doliu decretate pentru moartea "tătucului Stalin". E un film în care Mălăele a îmbinat realul cu ludicul, cele 13 minute din film în care nuntaşii petrec pe muteşte putând fi incluse în orice de selecţie de gaguri specifice filmului mut. Unde mai pui că după ce râzi de te dor fălcile, te loveşte dureros de real sosirea tancurilor sovietice care şterg sub şenile urmele nunţii, bărbaţii sunt executaţi cu toţii, în acel sat rămân doar nişte văduve hieratice, iar cand soseşte echipa de filmare a unui post TV şi reporterul spune că vrea să le ia un interviu, o babă surdă şi aparent în afara timpului răspunde cu tâlc "Ce vreţi să ne mai luaţi?".
Am mai văzut "Marilena" lui Mircea Daneliuc, o dramă cam feministă, în care eroina - Cecilia Bârbora - nu prea ştie ce vrea şi cu cine vrea, oferindu-şi graţiile cand iubitului oficial (un ţigan emigrat în Canada interpretat credibil până la greaţă de Serghei Niculescu Mizil), când amantului căsătorit (Nicodim Ungureanu, o javră interesată şi alunecoasă) si chiar domnului inginer( Cornel Palade fără Ţociu, alcoolic şi dependent de sex). Eroina trăieşte o permanentă dramă interioară, pe care scenariul şi releveul imagistic nu o pun prea bine în evidenţă, practic filmul lui Daneliuc excelând doar prin jocul actoricesc.
Şi ajung la "Cea mai fericită fata din lume", regia Radu Jude, care a luat un premiu la Berlin şi care redă veridic o felie de viaţă. E vorba de o adolescentă care a caştigat o maşină de producţie indigenă trimiţând 3 capace la un concurs organizat de un producător de băuturi răcoritoare. In ziua in care fata trebuie să repete până la exasperare "că e cea mai fericită fată din lume" în timpul filmării clipului publicitar de atribuire a premiului, poartă o discuţie extrem de tensionată cu părinţii ei, care vor să vândă maşina câştigată pentru a porni o afacere. Considerând că are dreptul la acest premiu şi dorind să păstreze maşina "doar ca să se plimbe cu ea", fata îşi provoacă părinţii care, ba o iau cu binişorul, ba o ameninţă că nu mai este fata lor, ca să se ajungă la o negociere finala, la suta de euro, asupra sumei care îi va reveni ei în urma tranzacţiei. Filmul are şi părţi bune, dialogurile redau fidel atmosfera discuţiilor dintre părinţii şi copiii zilelor noastre, drama interioară a fetei creşte şi înfloreşte şi ritmul e alert că nici nu ştii când se termină filmul. La capitolul scăderi, e de remarcat că filmul are trei cadre - drumul cu Dacia hârbuită a familiei, benzinăria unde femeile (mama şi fiica) se schimbă, iar Vasile Muraru îşi dă cu spray la subţiorile transpirate şi fântâna arteziană de la Universitate unde s-a filmat clipul publicitar. Fără nici o legătură cu tema, regizorul a preluat pe nemestecate replicile pornografice ale personajului "Bombardel", din acest motiv filmul trebuind să poarte eticheta "numai peste 18 ani". Pe Andreea Boşneag, actriţa debutantă în rolul principal, adolescentă plinuţă, coşuroasă, cu mers de răţuşcă, sper să o mai vedem şi în alt film pentru a vedea dacă poate să ducă şi un rol de o altă factură.

Sunt mândru de Antonia si David !

2009-06-06T09:44:00.009+03:00

Am doi copii, Antonia şi David, care fiind la varsta adolescenţei îşi caută drumul în viaţă.
Ştim cu toţii că acesta e cel mai greu de ales atunci cand nu ţi-ai descoperit nici o aptitudine sau nu ai nici un talent foarte special. Cu toate acestea copiii mei sunt pe drumul cel bun.
Antonia a debutat cu trei fotografii în cadrul expoziţiei-concurs "Fotogeografica" - ediţia a 13-a care s-a deschis pe 4 iunie la Palatul Şuţu (Muzul de istorie al Municipiului Bucureşti) si are o fotografie inclusă în catalogul acestei ediţii. Cele trei lucrări sunt expuse alături de cele ale profesorului de artă fotografică Petrişor Iordan, arată sensibilitate, ştiinţa detaliului şi o măiestrie tehnică remarcată de către specialişti. Chiar şi faptul că a fost menţionată în cuvântul susţinut la vernisaj de către domnul Paul Bordaş, iniţiatorul şi organizatorul tuturor celor 13 ediţii, alături de către profesorul Petrişor Iordan, arată că nu avem de a face doar cu cel mai tânăr participant,ci cu un artist în devenire, care îşi pune toată pasiunea în slujba acestei idei.
Sincer, a fost o mare surpriză şi pentru mine, care credeam că Antonia a vrut doar să-şi umple o vacanţă de vară colindând cu aparatul de fotografiat prin parcurile bucureştene, pentru că toate fotografiile despre care vorbesc sunt făcute acum un an, cand ea avea doar 15 ani.
A fost vacanţa dinainte să înceapă liceul Sf.Sava, unde s-a afirmat la materiile umaniste şi unde trage din greu la cele exacte. Cu toate acestea e mandră că e la acest liceu şi ştie că aici îşi va crea platforma pe care se va putea baza în viaţă.
Mai mult de atât, Antonia are de vreo doi ani un blog în care îşi exprimă sincer, cu stil şi convingere opiniile. Acestea ne par nouă adulţilor cam radicale, dar să nu uităm că la aceeaşi vârstă şi noi ne-am şocat părinţii cu cine ştie ce idei.
Eu, spre exemplu, când am împlinit 16 ani mi-am cumpărat celebrul dublu album al formatiei PHOENIX,atunci apărut, "Cantofabule", pe care am dat ...52 de lei şi pentru care m-am certat cu tatăl meu, om obişnuit, de la ţară, îngrozit şi de suma cheltuită şi de muzica pe care am dat banii.In paranteză, fie spus,toţi colegii de la mine au împrumutat albumul ca să-l asculte, de unde concluzia că nici ei, nici părinţii lor nu avuseseră flerul şi nu investiseră acea sumă într-un disc de vinil care s-a vândut liber pe piaţă. Venisem doar de 3 luni în Bucureşti, mergeam deja la Cenaclul Flacăra, care în anii 1975-1976 se ţinea pe scena sălii mari a Teatrului Naţional şi avea mai multă poezie,decât muzică patriotică, eram chiar eu membru al unui cenaclu literar şi începusem timid sa merg la concertele de la Ateneu. N-am să uit cum am mers la repetiţiile cu public dirijate de către Sergiu Celibidache, în istorica sa venire în România din 1978, când a fost omor pe bilete şi ca să se mai liniştească cererea s-a dat acces publicului şi la repetiţii, că am văzut avanpremiera filmului lui Dan Piţa "Faleze de nisip", film ce a fost imediat interzis şi de celebrele stagiuni de la Teatrul Mic din care nu am pierdut, practic, nici o piesă din repertoriu.
Eram adolescent şi tot ceea ce făceam mi se părea firesc, deşi dacă priveai din ochii părinţilor şi ai adulţilor totul era o pierdere de timp şi de bani.
Băiatul meu, David va împlini 15 ani peste două luni. E pasionat de maşini şi de calculator, vrea să se facă ...creator de soft şi visează să invete cat mai multe despre maşini. Oricum, ştie ce vrea şi anume, să urmeze la liceu clasa de informatică,cu oricâtă matematică în ea. Engleză ştie şi se va ţine şi de ea. În această vară ar dori să intre într-o reţea on-line de tip MLM, iar daca îl laşi la calculator e în stare să lucreze 25 de ore ale unei zile de doar 24 de ore. Am încredere în el că îşi va găsi drumul în viaţă.
Copiii mei, David şi Antonia, sunt raţiunea mea de a exista.

Invitatie la FOTOGEOGRAFICA

2009-05-29T12:41:00.018+03:00

SUPER IMPORTANT
Pe 4 iunie, la Palatul Şuţu, (la Universitate - Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti) va avea loc vernisajul expoziţiei FOTOGEOGRAFICA si festivitatea de premiere a concursului de fotografie pentru tineret ajuns la a XII-a ediţie, ocazie cu care a fost editat in conditii grafice deosebite un catalog cu fotografiile participanţilor. Acesta este rezultatul muncii neobosite şi inspirate al unei echipe de profesionişti, precum Paul Bordaş şi Petrişor Iordan, din partea Casei Studenţilor din Bucureşti, care au beneficiat de sprijinul artistului fotograf Dinu Lazăr şi de patronajul prestigios al National Geographic Romania prin redactorul şef Cristian Lascu.

Comunicat de presă.
Invitaţie la :

Vernisajul Salonului Naţional de Fotografie pentru Tineret „FOTOGEOGRAFICA”

Joi, 4 iunie 2008, ora 16. 30, la Palatul Şuţu – Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti, va avea loc vernisajul Salonului Naţional de Fotografie pentru Tineret „Fotogeografica” – ediţia a XIII-a.

Expoziţia salonului, deschisă în perioada 4 - 14 iunie 2009 în holul Palatului Şuţu, va cuprinde fotografii selecţionate înscrise în concurs, de tineri cu vârsta între 14 şi 35 ani, în cele două secţiuni, secţiunea artistică: impresii din natură – natură vie şi secţiunea jurnalistică: efectul omului asupra mediului natural – natură moartă.

Evenimentul va fi deschis prin lansarea catalogului “Fotogeografica", ediţia a XIII-a ”.
În cadrul salonului vor fi prezentate şi lucrări ale fotografului Petrişor Iordan, coordonatorul Atelierului de fotografie de la Casa de Cultură a Studenţilor Bucureşti.

Manifestările expoziţionale ale “Fotogeografica” vor fi găzduite de către Muzeul Municipiului Bucureşti – Palatul Şuţu, iar cele legate de proiecţii de diapozitive, filme şi seminarii de către Casa de Cultură a Studenţlor Bucureşti.

Informatii suplimentare se pot obtine la telefon 021 315 25 42, 0722 294 283, 0723 588 124 sau prin e-mail fotogeografica@alpinet.org.

Începand de joi, 4 iunie 2009, ora 16 30, expoziţia “Fotogeografica” va fi gazduita pe internet la adresa http://www.fotogeografica.ro/.

Partenerii proiectului Fotogeografica 2009: Ministerul Tineretului si Sportului, Casa de Cultura a Studenţilor Bucureşti, Clubul UNESCO Pro Natura, National Geographic Romania, Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti, Zitec, Alpinet, B 24 FUN, Radio Bucureşti. (Paul Bordaş, Coordonator Fotogeografica)

Din cuprinsul catalogului „Fotogeografica” – ediţia a XIII-a.
Cuvânt înainte: (traduceri în engleză şi franceză),

Fenomenul Fotogeografica
În natură se întâmplă fenomene, unele dintre ele trec neobservate, altele au impact deosebit, cum este de exemplu fenomenul El Nino.
În lumea tinerilor fotografi din România pasionaţi de natură există un El Nino numit Fotogeografica care a stârnit interes, curiozitate, critici şi aprecieri.
Un proiect studenţesc ce tinde spre maturitate prin rezultate şi sustenabilitate: România Student Tour, Ecostud, Clubul Fotogeografica, Ateliere de Fotografie, expoziţii, dezbateri şi seminarii pe teme de turism, alpinism, mediu, arte vizuale, tradiţii şi multe altele.
Noi îi spunem la mai mare

Paul Bordaş
Petrişor Iordan
Coordonatori Fotogeografica de 13 ani
***
Fotogeografica „preocupată”
Fotogeografica, la a XIII-a ediţie, a devenit un eveniment aşteptat de toata suflarea fotografilor şi împătimiţilor naturii. Iar de 6 ani, de când există în România, Revista National Geographic, este un partener firesc.
În tot acest timp sute de imagini excelente ne-au delectat şi ne-au dezvăluit chipuri inedite ale peisajului şi biodiversităţii. Dar, în acest an, consemnăm o tendinţă nouă: o Fotogeografică „preocupată” care s-a înrolat în armata celor ce apasă butonul de alarmă.
Fie ca mesajele Fotogeograficii să sprijine formarea unei noi conştiinţe de mediu.

Cristian Lascu
Redactor şef
National Geographic Romania
***
Prezentarea lucrărilor pe cele două secţiuni şi a partenerilor Fotogeografica 2009.
***

Catalogul va fi înmânat concurenţilor, participanţilor la manifestările Fotogeografica, partenerilor proiectului, reprezentanţilor mass mediei şi sectorului academic, ong-urilor şi va fi folosit ca material de prezentare la diferite acţiuni naţionale şi internaţionale.

Vă mulţumim şi vă aşteptăm la manifestările din cadrul Fotogeografica.

Invitatie la Casa Studentilor Bucuresti - Ziua Bloggerilor Bucureşteni

2009-05-28T22:55:00.015+03:00

Sâmbătă, 30 mai 2009, între orele 12 - 20, Casa de Cultură a Studenţilor din Bucuresti vă aşteaptă cu porţile deschise la Ziua Bloggerilor Bucureşteni.
Pe mereu tânărul Alexandru Horia, coordonatorul Centrului pentru Tineret de la Biblioteca Mitropolitană, pe colegii acestuia din echipa de organizare a ZBB şi pe inimoasa Anda Avrămuţ, animatorul cultural al Casei Studenţilor îi veţi întâlni la faţa locului.
Pe lânga organizatorii deja anunţati, vă voi aştepta şi eu, alaturi de noua echipa managerială a Casei Studenţilor formată din entuziaştii Andra Radu si Petru Iura.
Va fi un maraton în care bloggerii se vor cunoaşte între ei, şi -ieşind din anonimatul blog.ro - se vor arăta aşa cum sunt ei cu adevarat tuturor celor prezenti: timizi sau nestăpâniţi, incisivi si inspirati, talentaţi si dornici de a arăta tot ce pot.
Un joc al sorţii şi al întâmplării a făcut ca între momentul lansării invitaţiei de inscriere la ZBB şi momentul efectiv al desfaşurării acesteia, să trec din tabăra anonimă a bloggerilor in echipa Casei Studentilor care va găzdui evenimentul.
Blogul meu a pornit acum doua luni de la pozitia 33000, ca acum să urce cu peste 20000 de pozitii, până pe locul 12651.
Sincer, am sperat şi am visat un loc în prima mie de locuri, dar deocamdată nu am reuşit din mai multe motive : nu sunt şi nu voi deveni vedetă, nu scriu despre piţipoance şi nici despre mârlani, nu scriu şi nu vorbesc porcos, nu fac politica niciunui partid ca să fiu citit şi aprobat de unii şi înjurat de adversarii acestora, nu scriu întotdeauna despre subiectele la modă etc.
Voi rămane cu poveştile mele de viaţă aşa cum le percep eu ca REFLECŢII.
IMPORTANT
Cei prezenţi la ZBB pot participa la o tombola cu premii, iar duminică seara sunteţi aşteptaţi la un party al bloggerilor.
SUPER IMPORTANT
Pe 4 iunie, la Palatul Şuţu, (la Universitate - Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti) va avea loc vernisajul expoziţiei FOTOGEOGRAFICA, festivitatea de premiere a concursului de fotografie pentru tineret ajuns la a XII-a ediţie, ocazie cu care a fost editat in conditii grafice deosebite un catalog cu fotografiile participanţilor. Acesta este rezultatul muncii neobosite şi inspirate al unei echipe de profesionişti, precum Paul Bordaş şi Petrisor Iordan, din partea Casei Studenţilor din Bucureşti, care au beneficiat de sprijinul artistului fotograf Dinu Lazăr şi de patronajul prestigios al National Geographic Romania prin redactorul şef Cristian Lascu.

Minciuni pe banda rulanta in campania pentru europarlamentare

2009-05-15T17:48:00.005+03:00

Ca să-si mai motiveze alegatorii, partidele si-au scos locomotivele in fata.
Crin Antonescu si-a anuntat candidatura deja, ieri a fost randul lui Mircea Geoana, iar Traian Basescu face in permanenta bai de multime cu ajutorul elicopterului prezidential ajungand sa participe si la doua-trei manifestari pe zi, in localitati aflate la mare distanta de Palatul Cotroceni.
Pe langa cei trei, mai alearga niste martoage fara sanse, Printul Duda si autointitulatul miliardar Nati Meir fiind adeptii dictonului olimpic "important e sa participi la aceeasi cursa, nu sa si castigi!"
Pe fondul campaniei electorale incep sa apara iar promisiunile fara acoperire: vor veni fondurile europene, se vor relansa investitiile din bani publici si criza aproape ca a disparut. In mod ciudat guvernatorul Bancii Nationale a parasit tonul alarmist, iar oamenii obisnuiti s-au lasat pacaliti de faptul ca nu s-au mai scumpit gazele asa cum se anuntase deja. Nu va lasati inselati: s-a renuntat la scumpirea de 3 la suta ce s-ar fi aplicat unui consum mic, specific lunilor de vara, pentru ca importatorii sa-si scoata parleala in lunile de iarna, cand vor creste preturile cu minimum 10 la suta, iar consumurile vor fi de cateva ori mai mari.
Pe de alta parte oamenii politici aplica excelent dictonul "divide et impera" !
Chiar in perioada grevei cadrelor didactice s-a dat un ordin privind renuntarea la examenele de titularizare pentru profii care trec din mediul rural in mediul urban daca au avut minimum 7 la examenul de licenta, ori e la mintea cocosului ca majoritatea profilor au fost niste tocilari. Tot din astea: unui sindicat i s-a oferit instant sediul dupa care plangea de un an de zile, unui lider de sindicat i s-a oferit un post mai bun, iar unor directori nesiguri care tineau partea sindicalistilor li s-a tras scaunul de sub fund aratandu-li-se "pisica" ca partidul vede pe altii in locul lor.
Ati aflat zilele trecute din presa ceea ce eu stiam de mult din sursa sigura: majoritatea investitiilor aprobate pentru scoli si gradinite s-au facut numai pe filiera apartenentei de partid, banii au fost facuti praf de firmele ce au primit contractele cu "dedicatie", iar preturile de adjudecare a licitatiilor nu le-a controlat nimeni. Ba acum a ajuns sa se pedepseasca dreptul legal de a face contestatie sau de a cere explicatii. Chipurile,vrei sa sabotezi investitiile de partid si de stat.
In luna ianuarie 2009, ii intrebam pe niste responsabili cu investitiile cum e posibil ca in sate din diferite colturi de tara un gard de scoala sau un grup sanitar sa coste 1-2-3- miliarde de lei, iar pentru o gradinita cu doua clase, doua miliarde nu au ajuns nici pentru subsol.
Cand stiu cate stiu, ar trebui sa ma inchid singur in Turnul Londrei si sa compun o manea:" Ce mi-e drag mie pe lume,/Multe stiu si nu pot spune,/O sa plec intr-o genune /Doar cu usi, fara fereastra/ Si-am sa-mi pun chei si la broasca !"
Ati vazut cum e la ANI; tot ei fura si vor banii !
Asa ca nu-i mai credeti pe politicieni: mint, injura, fac trafic de influenta si se jura ca nu fura !
Si asteapta bani de la primari, oameni de afaceri pe care i-au alimentat cu contracte, de la "dobitocii" pe care i-au pus sefi de agentii sau in niste locuri "unde sapa spaga locul, sare din pamant norocul !"
Un ultim argument ! Pentru ca au nevoie de bani de campanie si nu se stie cat va tine cumetria pedelisto-pesedista, fiecare partid trage tare ca ministerul pe care il stapaneste sa aloce si sa contracteze lucrarile de investitii cu "prietenii" care stiu sa umple pusculita de partid.

Antonescu, președinte ,...escu

2009-05-05T15:51:00.006+03:00

Ce ați spune de o surpriză la Președenția Romaniei în toamna lui 2009 ?

Candidatul Antonescu are un discurs potolit și îngrijit, e un politician decent și s-ar putea să placă unei mari părți a electoratului român. Problema sa e legată de partidul mic pe care îl reprezintă și pe care românii l-ar putea identifica cu criza actuală.
Știți de ce suntem acum în criză ? Pentru că am căzut în plasa ”gogoșilor” propagandistice lansate de către PNl atunci când s-a văzut rămas singur la guvernare. După decesul Alianței DA, liberalii au știut să ducă mai departe sloganul cu care alianța i-a păcălit pe români în 2004 dându-le dintr-odată impresia că „pot trăi bine„.
Imi aduc aminte că la începutul guvernării, purtătorul de cuvânt al liberalilor încă mai ținea promisiunile în frâu, dar odată cu admiterea României în Uniunea Europeană, în februarie 2007 s-a răsturnat butoiul cu miere asupra noastră și toate -salarii,pensii,sectorul imobiliar- au început să crească, dacă nu imediat, măcar în orizontul speranțelor noastre.
Speranțele au creat încredere și de aici boomul creditelor și al prețurilor de pe piața imobiliară. Toată lumea se bucura că băncile au renunțat la limita de creditare și că se poate plăti și o rată de 60-70 la sută din salariul lunar. Vă închipuiți cum se simt acum bugetarii ca mine care au luat credit având speranță că salariul va crește și când colo acum avem parte de salarii de bugetari, dar de sporuri „boc”, adică ioc. Și nu erau sporurile care dublau salariile, erau sporurile de 10-20 la sută pentru stres și condiții vătămătoare. Unde mai pui că a devenit nociv și sporul de vechime, pe care erau cât pe ce să-l anuleze în graba de a „tăia” orice, numai salariile să rămână mai mici.
Am discutat în ultimele zile cu oameni simpli care mă întrebau foarte senin:„de unde a venit criza? Cum adică până acum câteva luni erau bani și acum nu mai sunt ?”
Adevărul e că după aderare s-a mers într-un continuu discurs electoral, toată lumea contând pe avalanșa de fonduri europene. Dar acestea nu au venit ! De ce ?
Pentru că fondurile de ajutorare pentru agricultură se dau pa baza unei stricte evidențe a suprafețelor, pe proprietar și pe cultură, ori la noi încă mai e la modă raporatarea dublă și triplă ca și certificatele de proprietate date fără nici o noimă, că se ajunsese după unele raportări să cerem și fondurile care li se cuveneau bulgarilor.
Pentru că fondurile vin pe proiecte care trebuie câștigate ! Avem foarte puțini specialiști în scrierea și managementul de proiecte, cei mai mulți au doar diplome în așa ceva. Din păcate aceste proiecte trebuie depuse în numele autorităților locale care nu prea știu cu ce se mănîncă fondurile europene. Da, aveți dreptate, ar ști să le mănânce !, dar auditul fondurilor europene nu prea lasă loc de furat. Și mai e o problemă mare: primarii s-au gândit să facă economii la salarii tocmai la acești specialiști adevărați, doar câteva primării din țară acordând pentru câțiva oameni sporul de 75 la sută ! Asta în timp ce unele agenții naționale dau acest spor tuturor angajaților.
Deci situație e albastră și domnul Crin Antonescu e o floare imaculată în politica românească. Ca să aibă șanse la alegeri, domnul Crin ar trebui să-și radicalizeze discursul și eventual să se identifice cu ilustrul său înaintaș pe care românii l-au așteptat atât. Cred că și dumneavoastră ați auzit de atâtea ori fraza ”Unde ești tu,Antonescule ?”

Educația noastră cea de toate zilele !

2009-05-04T13:43:00.014+03:00

Subiectul zilei: va fi sau nu va fi grevă pe 5 mai, în ziua tezei naționale cu subiect unic la limba romană ?
Starea învățământului românesc în anul 2009: baza materială slabă cu peste 9000 de școli care nu au autorizație de funcționare, mii de lucrări începute care vor stagna anul acesta și mii de localuri de școală abandonate din satele cu populație puțină și foarte îmbătrânită.
Cadrele didactice sunt demoralizate văzând că după atâția ani de apostolat -navetă, chirie, haine uzate și pantofi scâlciați, lipsa banilor pentru cărți, desconsiderare din partea părinților și lipsă de respect din partea elevilor- tocmai cand se dăduse legea majorării salariilor, aceasta nu se aplică de parcă ar fi vorba de salariile jenant de umflate ale judecătorilor, polițiștilor și celor din multe agenții și companii naționale !
Colac peste pupăză, societatea civilă reprezentată de ”Asociația părinților” amenință cu un proces în situația înghețării anului școlar. Dați-mi voie să cred că această asociație națională a părinților este prezentă doar cu astfel de declarații, în rest având doar un rol de colector, acela de a strânge bani de la părinți pentru efectuarea lucrărilor de igienizare, dotare cu mobilier sau cu instalații de supraveghere video a unităților de învățământ.
Am activat într-o astfel de asociație a părinților la o școală foarte reputată din București (Școala 79) și în afara obiectivelor de mai sus, orice altceva au propus părinții nu s-a putut realiza deoarece nu era de acord directoarea școlii. Ceea ce pare acum foarte la modă am propus în anii 2000-2008: „școala de după școală”, părinți și bunici voluntari pentru supravegherea elevilor, cabinet de informatică, completarea programei cu ore de engleză cu profesor asigurat de către comitetul de părinți, reabilitarea și dotarea cabinetului medical școlar, angajarea unui psiholog etc. Am reușit să convingem primăria să aloce fonduri pentru reabilitarea centralei termice și a rețelei de apă și canalizare,uși și ferestre din termopan. Ba chiar gândisem un sistem economic de a aduce bani asociației părinților prin aprovizionarea centralizată a caietelor speciale obligatorii și a manualelor de religie și de limbi străine, din comisionul de 25-30 % acordat de edituri. Dar aici ne-am lovit de opoziția unor cadre didactice întreprinzătoare care făceau deja așa ceva, fiecare pe cont propriu. Am mai avut inițiative legate de titularizarea sau măcar păstrarea unor profesori suplinitori care reușiseră să aibă rezultate foarte bune la clasă, dar și de îndepărtarea unor cadre didactice absolut ineficiente.
Să revenim la chestiune ! Mâîne, 5 mai, e teza unică și rezultatele vor fi foarte slabe acolo unde se va da deoarece elevii știu de săptămâna trecută că acestă teză nu se va ține conform planificării. Momentul e ales rău, dar și profesorii au ajuns la capătul răbdării. Anul trecut parlamentarii au spus Da, președintele țării a spus Da și acum toți dau vina pe ... criză.
Asta în timp ce toți activiștii de partid tocmai au fost numiți pe funcțiile cele mai grase, inclusiv în toate posturile de inspector școlar, cum am auzit că s-a întâmplat la un județ.

Vai de SĂNĂTATEA noastră !

2009-05-04T08:49:00.011+03:00

Gripa aviară, gripa porcină, campaniile de vaccinare la nivel național, programul de reabilitare a spitalelor și de construire a spitalelor de urgență sunt tot atâtea motive pentru cheltuirea unor mari sume de bani din bugetul public și pentru obținerea unor profituri rapide și însemnate de catre unii afaceriști.
... Din păcate mă numar printre cei care am crezut că în acest domeniu există principii și regula...bunului simț. Tot timpul s-a vorbit că Ministerul Sănătății controlează și aprobă prețurile medicamentelor și că pe traseul de la importator la farmacie adaosul comercial este de cateva procente. O mare minciună în care am putut să cred doar eu și ... mulți dintre dumneavoastră.
Prima la mână: prețul importatorului nu-l poate controla nimeni.
A doua la mană: se crede că libera concurență reglează piața și prețurile, dar nimeni nu are curajul să demonstreze că marii producători de medicamente acționează ca un cartel. De altfel, la marile licitații organizate de către Ministerul Sănătății concurenții câștigă pe rând, făcându-și paravan unii altora, conform înțelegerilor de culise.
A treia la mâna: la începutul organizării de licitații în sistem electronic, pe baza de informații confidențiale, același importator participa cu trei calculatoare amplasate în aceeași cameră, pe trei firme diferite și câștiga ... cinstit contractul de furnizare. Acum s-au mai schimbat lucrurile în sensul că marii investitori au ajuns să aibă participări importante de acțiuni la mai multe companii, ceea ce pare că a democratizat sistemul, dar care canalizează profitul spre aceleași buzunare.
A patra la mână: pentru licitațiile privind construirea de spitale s-au constituit consorții între furnizorul de aparatura medicală și firmele de construcții românești abonate la lucrări publice.
Problema reală este că sistemul sanitar din Romania este bolnav și că un număr de inițiați și de profitori adaptați sistemului reușesc să obțină cele mai grase contracte, de cele mai multe ori profitând de aceste campanii urgente.
Ar fi fost de sperat că tânărul ministru al Sănătății, domnul Ionuț Bazac, specializat în reforma sistemului sanitar, dar și un as al dezvoltării afacerilor inovatoare, va reuși să creeze o breșă în încrengătura de interese mafiote care a cuprins sistemul sanitar. Inceputul a fost bun și mă refer aici la schimbarea unor directori din minister și la atragerea unor manageri capabili în domeniul sănătății publice. Ar mai fi multe de făcut: întărirea echipei de experți pentru finalizarea licitațiilor pentru construcțiile de spitale de urgență, regândirea modului de finanțare a spitalelor și găsirea unui modus vivendi cu primăriile privind transferul spitalelor către autoritățile locale.
Cu toate acestea ideea cofinanțării sănătății din buzunarul pacienților nu va duce decât la supraîmbogățirea profitorilor sistemului, pentru că aceștia au lipici la orice tip de finanțare.
Din păcate, deși au fost declanșate niște controale privind procedurile de achiziție derulate de către unitățile sanitare care au avut manageri susținuți de către liberali, se pare că nu se dorește cu adevărat devoalarea matrapazlâcurilor care se fac în sistemul sanitar. Dacă se dorea așa ceva s-ar fi început chiar cu campaniile dezastruoase derulate de către Ministerul Sănătății, adică s-ar fi făcut întâi curațenie în propria ogradă.
O ultimă remarcă: chiar dacă ministrul Bazac și-a luat un director de comunicare, ar trebui măturată întreaga echipă care se ocupă de campaniile de popularizare și conștientizare, formată din oameni plictisiți și de-a dreptul perimați moral.
Chiar și aducerea doctorului-ziarist Val Vâlcu la această direcție ar putea fi un pas înainte, dacă între timp nu s-a întrerupt legatura de afaceri între ministrul Bazac și ziaristul Vâlcu.

Nemernicia - principiul succesului în afaceri

2009-04-30T10:32:00.008+03:00

Acum două zile am purtat întâmplător o discuție cu un om de afaceri provincial, mare importator și distribuitor de papetărie. Este un personaj șters, alb la față și cam blonziu la păr. Un personaj alunecos în care poți să ai încredere cam cât poți să ai într-un șarpe. Zice că vânzările au mers bine timp de câțiva ani, crescând exponențial datorită afacerilor cu statul. A caștigat multe licitații știind să-și facă intrarea. Firma a crescut așa că a crescut și numărul de angajați. Dar acum, cu criza asta, deja a dat 7 oameni afară.
Din păcate cunosc multe cazuri în care oameni de afaceri veroși au încheiat afaceri cu statul. După ce au avut contractul în mână, fără să fie specializați în ceva, au căutat să facă rost de marfa respectivă, eventual de la second hand, din valorificări de stocuri și de cele mai multe ori din import China. Ba de multe ori, profitând de imprecizia caietului de sarcini sau de complicitatea beneficiarului, au livrat ceva imposibil de folosit sau doar cutii cu etichetele adecvate contractului, dar cu altceva în interior.
In primul an după intrarea în vigoare a OG 34 privind achizițiile publice, aproape toate livrările de cartușe pentru copiatoare și imprimante au fost țepe: cartușe uscate, reâncărcate, expirate sau nepotrivite mărcii și modelului. In toate cazurile contractanții au pierdut pentru că nu precizaseră în contract condițiile privind calitatea produselor contractate, compatibilitatea, termenul de garanție,etc Dacă s-au plans direct firmei pentru remedierea situației, nu au primit nici măcar scuze. Le-au arătat un proces verbal că au expediat marfa prin curier sau o semnătură de la magazioner sau portar că s-a primit marfa și le-au spus să se spele cu ea pe cap. Culmea! nu era bună nici pentru așa ceva, deși într-un caz concret a fost vorba de detergent și săpun lichid la butoaie cu care nu puteai să speli nici halate,nici să te speli pe maîni. Era apă chioară un pic vîscoasă. Au băut-o câinii și pisicile și nu s-au stricat la burtă.
Un institut de cercetare al Academiei Romane a dorit să contracteze un aparat necesar pentru efectuarea unor determinări foarte complexe, dar în loc să ceară parametrii tehnico-funcționali au spus doar numele aparatului și niște dimensiuni și ce credeți că au primit la un preț de câteva mii de euro? o carcasă stălucitoare din tablă zincată, modelată cu ciocanul, asemănătoare cu turnulețele țigănești și când au dorit să refuze plata, ”gaborii cu pălărie” și-au angajat avocat și au obținut și daune interese.
Șmecherii aceștia specializați în jecmănirea banilor publici își fac relații printre oamenii politici, dau în stânga și în dreapta, dar intrând într-o asemenea încrengătură de interese, se susțin unii pe alții și posibilele dosare penale se închid, înainte de a fi deschise.
Ca să fie siguri că nu pierd din afacerea respectivă datorită întârzierii efectuării plăților, la momentul schimbării politice a conducătorilor de instituții publice, ”băieții deștepți” iși iau măsuri și iau zece piei de pe bietul contribuabil. Așa mi-a spus personajul de la începutul povestirii mele:”Dacă vrei să fii sigur că nu pierzi, îți pui un adaus de o mie la sută. Dar trebuie
să pistonezi în permanență, că mai ușor îți iei banii de la prieteni decât de la neprieteni.În afaceri trebuie să nu ratezi nici o oportunitate!”
Discuția noastră a fost întreruptă de un scurt apel telefonic. Interlocutorul a aflat din sursă guvernamentală că anul acesta majoritatea clienților săi nu vor primi bani pentru investiții și dotări. A plecat un pic îngandurat. Nu se amărîse pentru faptul că va trebui să mai dea afară încă trei oameni, îi părea rău doar de milioanele de euro pe care nu le va mai căștiga anul acesta.

Asociații de proprietari - Nepăsarea costă bani

2009-04-29T12:15:00.012+03:00

Multă lume se plânge de problemele cu asociația de locatari, adică de proprietari.
De fapt, cei mai mulți se simt doar locatari și își refuză singuri statutul de proprietari. Unii și-au aranjat apartamentul, chiar și ușa de la intrare și balconul, dar în rest poate să și cadă blocul pe ei.
O să-mi răspundeți că a trecut vremea când se ieșea la muncă patriotică, la pus de flori și plantat de pomi în jurul blocului. Bun, am depășit momentul acela, dar au rămas atâtea altele de făcut!
Mulți nu au apometre, dar se supără că li se calculează consumul de apă prin înmulțirea cu numărul de persoane. Cei mai corecți și mai avantajați sunt cei care și-au montat apometre: plătesc doar ce consumă, ba chiar mai puțin de atât deoarece acestea se uzează și se mișcă mai încet, unde mai pui că nu mai ești obligat să le faci verificare tehnică și că după o reparație nu mai are cine să aplice sigiliul. Șmecheria cu adunatul apei în cadă o practică toți pensionarii din București, deoarece contoarul nu poate măsura consumul de apă care curge doar ca un firicel...
La majoritatea blocurilor din București nu s-au instalat repartitoare la calorifere, dar nici nu s-a putut dovedi statistic că cei care și-au pus și-ar fi recuperat investiția din economiile realizate.Poate doar cei care nu locuiesc la adresa respectivă și care au închis toate caloriferele, bazându-se pe căldura din pereții comuni și din coloanele la vedere care trec din etaj în etaj.
Ideea cu instalarea de contoare individuale pentru separarea consumului de gaze foloșeste doar acelora care vor să-și pună centrală de apartament, daca la final Distrigazul va decide că țeava are debitul corespunzător. Pentru cei care plătesc acum gazele la bucătărie între 2 și 10 lei pe lună, în funcție de numărul de persoane, o investiție pe apartament între 500-1000 lei pentru instalarea noii conducte și a contoarului individual nu se va amortiza nici în 20 de ani.
Povestea cu liftul e cunoscută: legea impune tuturor proprietarilor să suporte reparațiile și abonamentul de întreținere, dar unii de la parter și etajul 1 nu se simt proprietari.
Cand e vorba de zugrăvit și reparat, ies discuții interminabile și mulți zic că e bună și zugrăveala de acum 20 de ani. Ba și terasa e bună că încă nu le-a căzut blocul în cap și ăîa de la ultimul etaj să nu se mai plangă atât că li se udă tavanul, ce n-au și ei un lighean prin casă ? Și dacă nu le convine să se mute !..
Unii au problema cu paza pentru că stau mai în centru, blocul e mai nou și pentru hoți e o tentație. Cea zis legea ? că plata pazei nu e obligatorie, ca și a interfonului, de altfel. Si atunci la un bloc care are de 10 ani paza non-stop (asigurată de niște pensionari amărâți, nu de badigarzi cu mușchii umflați) și unde nu s-a mai dat nici o spargere, unii cetățeni spun că nu le trebuie pază, că și-au asigurat apartamentul și să dea bani ailalți care sunt mai proști și mai fricoși.
Acum e la modă discuția cu reabilitarea termică! Știti de ce e necesară ? În primul rând pentru a reface tencuiala și a acoperi îmbinările dintre plăcile prefabricate care au fost umplute cu saci de hartie și cu carămidă spartă și prin care acum fluieră vântul și ploaia. În al doilea rand pentru a etanșa ușile de la terasa cu ghena de gunoi care știți bine că nu se prea închid sau că de mult nu mai au geamuri...
Cele mai multe probleme și le crează proprietarii datorită nepăsării.
Într-un bloc administratorul a lucrat timp de vreo 4 ani cu un președinte de comitet care nu se implica și nu voia să facă nimic pentru că ”l-au ales oamenii din cauză că n-a vrut nimeni”, iar după plecarea acestuia încă 2 ani pentru că ”nu sunt probleme și nu vrea să ia nimeni funcția de președinte”.
Sau la altă asociație și cu un președinte ”lasă-mă să te las”, timp de vreo trei ani președinta comisiei de cenzori nu a efectuat nici un control pentru că nu a fost plătită”! Și ce mai ”gaură” le-a lăsat administratorul, de au plătit locatarii numai penalizări cât factura de încălzire pentru o iarnă intreagă.
La un alt bloc se întâmplă o situație mai ciudată care se agravează datorită nepăsării tuturor proprietarilor. Un apartament dintr-un bloc terminat prin 1994 are ca proprietar un român plecat în lumea largă, care l-a lăsat să locuiască acolo pe fratele său cu o familie numeroasă și care nu-și plătește întreținerea. După mai mulți ani, când datoria la întreținere a devenit foarte mare, oamenii s-au sesizat și au încercat să rezolve problema, dar s-au blocat că nu știau adresa proprietarului și nici nu-l puteau evacua pe fratele acestuia. Pe scurt, problema nu s-a rezolvat nici azi, singurul pas care s-a făcut a fost de a se institui privilegiu imobiliar asupra apartamentului, dar cu toate acestea datoria crește și e probabil că nu va fi recuperată niciodată pentru că o parte din sumă a intrat în termenul de prescripție.
Ce altă dovadă că oamenilor nu le pasă ? Am avut timp de doi ani o adresă de internet cu sfaturi și expertize pentru asociații de locatari, prima consultație gratis, dar după ce le-am arătat oamenilor pașii concreți care trebuiau urmați pentru deblocarea situației pe care o aveau în bloc, în cea mai mare parte au refuzat să întreprindă alte demersuri, cel mai simplu fiind să renunțe. Toți sperau ca dacă depun o simplă reclamație la primărie, la poliție sau la un ziar, imediat va veni cineva, va face o anchetă și va rezolva situația în locul lor.
Soluția cea mai la îndemană este una singură !
”Unirea facea puterea!”,adică asociația de proprietari are dreptul să ia toate măsurile pentru a face ordine în propria ogradă.
P.S.
Eu, personal, locuiesc într-un bloc unde totul merge bine pentru că avem un președinte foarte priceput și foarte implicat.Dintre realizări: subsolul a fost placat cu gresie, este iluminat complet, uscătoria a fost zugravită proaspăt, terasa blocului a fost refăcută anul trecut, palierele au mochetă, tablouri și ghivece cu plante ornamentale, grădinița a fost semănată cu gazon, s-au pus flori și pomii fructiferi au fost îngrijiți și văruiți. Cu toate acestea, acum două zile trebuia să se țină adunarea generală și din 34 de persoane convocate, au fost prezente doar vreo 10. Până și acest președinte atât de serios ar vrea să renunțe pentru că vede că nu este ajutat, ba mai are de înfruntat și tabăra cârcotașilor care strâmbă din nas la orice schimbare.

Cine sunt și de ce scriu

2009-04-28T12:12:00.024+03:00

Pe diverse căi am primit aceste întrebări ca feed-back la cele scrise pe blog.

M-am nascut în preajma Bucureștiului, dar comuna în care locuiesc părinții mei seamănă cu locul în care nu s-a întamplat nimic.

Și totuși pe acele locuri, în fiecare primăvară, pășteam câteva oițe, întotdeauna cu o carte după mine. Ceea ce mi-a atras porecla ”politicosu” din partea celorlalți copii care jucau „poarca”. Asta însemna și că discut politică, dar și ca sunt de felul meu politicos.
Era o culme și o vale cu iarba grasă și deasă. Necunoscător eram eu și nesimțitoare erau oițele care pășteau netulburate pe locurile unde acum trei mii de ani geto-dacii își facuseră cetate întărită. Da, acolo, la ”Gorgana a doua” a fost ”dava Radovanu”, cetatea din Cultura Gumelnița ce a fost locuită între secolele 11 și 2 înainte de Hristos. Săpăturile arheologice au început încă din anii ”60”, dar rezultatele lor n-au ajuns în cărțile de istorie nici până azi. Măcar dacă am fi știut, eu și prietenul meu Nelu Bălașa (mai cunoscut ca ”Ness” din serialul Incoruptibilii) ne-am fi luptat ca dacii și romanii, nu ca indienii Navaho cu fețele palide. De acolo, din tranșeele rămase de la săpăturile arheologice luam câte un ciob de ceramică și scobeam în pămînt prin furnicare sau încercam să descopăr ceva nou prin acel labirint de foste colibe antice. Totul părea plictisitor și încremenit.

Mai mult, din lipsă de fonduri pentru plata bibliotecarei, s-a închis și biblioteca comunală, deși lectura pentru mine era mai importantă ca pâinea. Când mi se mai dădea voie să intru în acea bibliotecă, citeam pe nerăsuflate și eram în stare să și dorm acolo. Ca să mă convingă să ies, doamna mă lăsa să plec cu ghiozdanul plin de cărți știind că peste o săptămână le voi aduce înapoi singur pentru ca să mă lase să iau altele. Din păcate n-am putut să citesc atunci tot ce mi-aș fi dorit, pentru că biblioteca n-a mai primit cărți noi, iar fondul de carte l-am epuizat.

Mai târziu am avut norocul să vin în București la Liceul Kretzulescu, unde am avut ca mentori pe domnul profesor de matematică Armand Martinov și pe soția acestuia, doamna fiind bibliotecara liceului. La bibliotecă. Acolo mi-am petrecut multe ore din viața de licean încercând să recuperez din cărți și să învăț din discuțiile cu acești oameni și dascăli excepționali.

De la 9 ani am început să scriu versuri, iar la 14 ani am realizat că mă voi face ziarist. Am crezut tot timpul că numai rutina de jurnalist mă va ajuta să-mi dezvolt verbul și verva de prozator. În paralel cu ASE-ul am început sa scriu in presa studenteasca la Tribuna Studentului Economist unde am fost coleg cu Alin Albu ( deputat in 5 legislaturi ! ) si Marina Almasan. In paralel am scris si mai mult la revista Convingeri a Casei de Cultura a Studentilor Bucuresti, unde se simţea o adevarată libertate, publicand ample cronici culturale, precum si interviuri cu regizori, actori, cântareţi şi trupe rock la modă. Am fost încurajat de sfaturile si prietenia lui Stelian Tănase, Paul Nancă sau Ştefan Mitroi. Și am avut câțiva ani frumoși la Tineretul Liber, când am ars intens numai pentru presă, anul 1990 aducându-mi senzația împlinirii datorită faptului că ziarul în care scriam vindea 800 de mii de exemplare zilnic, că primeam sute de scrisori pe lună, că organizam spectacole cu săli arhipline, ba chiar și un festival de 3 zile la Sala Palatului.

Deși am pornit o afacere chiar din acel an, greșeala e că n-am avut curajul să mă rup de la Tineretul Liber. Un ziarist cunoscut și probabil evreu, Carol Roman, a câștigat câteva milioane de lei în primăvara lui '90 pe o carte de bancuri cu Bulă, sumă cu care putea cumpăra câteva zeci de apartamente în București. Deși mă lansasem în afaceri cu distribuție de reviste, discuri și casete muzicale, am preferat să rămân ziarist și cronicar muzical.
Eu am fondat Clubul Mihaela Runceanu, într-o formulă asociativ-filantropică pentru a-i ajuta pe tinerii soliști de muzică ușoară, în loc să fi dat drumul la șușe pe toate meridianele țării unde toate gospodinele îi venerau pe Gabriel Dorobanțu, Cătălin Crișan și Daniel Iordăchioaie. Din păcate nu am realizat câte piedici mi se vor pune la ziar și cu câtă invidie vor privi colegii mei inițiativele mele particulare. În acea perioadă am colaborat la mai multe publicații, drept care unii dintre colegi au cerut ca să fiu dat afară neînțelegând că dacă mă lăsau să publicin Tineretul Liber toate acele subiecte muzicale, aș fi atras și mai mulți cititori. Am găsit sponsori și am organizat concursuri inedite cum ar fi cel dotat cu greutatea în bani a caștigătorului, premierea făcându-se în direct la TVR și premiata primind 63 de kilograme de monezi de 1 leu, adică 12600 lei , vreo 3 salarii barosane la vremea aceea.
La un moment dat am lasat presa pentru lumea afacerilor.
Probabil ca am greşit atunci deoarece am refuzat invitatia de a intra în echipa care a lansat Evenimentul zilei, proiect în care nu am avut încredere, sau atunci cand l-am refuzat pe seniorul Radu Vasilescu de a lucra împreună, acesta fiind cunoscut de mai mult de un deceniu ca purtator de cuvânt al guvernatorului Băncii Naţionale a României.

Omul sfinţeşte locul - Ateneu cultural la Giurgiu

2009-04-26T22:41:00.010+03:00

Sâmbătă, 25 aprilie 2009, a fost inaugurat Ateneul cultural Nicolae Bălănescu din Giurgiu.

Auzeam de multă vreme că la Zilele Municipiului Giurgiu se întâmplă lucruri deosebite, dar tot nu mi se părea că acest oraş ar putea să însemne ceva pe plan cultural. Mai ales acum, după ce Caracalul a redeschis Teatrul Naţional cu atata tam-tam mediatic şi cu ataţia invitaţi de marcă.
Aşa că invitaţia de a participa la un concert simfonic la Giurgiu mi s-a părut doar un prilej de a mai ieşi din Capitală. Ar trebui însă să mulţumesc providenţei pentru că am ajuns la eveniment, pentru că acum nu mă mai aflam - ca acum 20 de ani - în situaţia de invitat special ca membru în juriu la un festival giurgiuvean.
Surpriza a fost totală.
Primarul Municipiului Giurgiu, domnul Lucian Iliescu, în funcţie din anul 1996, a reuşit să inaugureze Ateneul cultural Nicolae Balănescu, o investiţie de aproape 200 miliarde lei vechi,o adevarată bijuterie arhitectonică cu sală de spectacole multifuncţională, sală de conferinţe şi un generos spaţiu expoziţional. Au fost de faţă toate notabilităţile judeţului, dar şi câţiva invitaţi speciali: Adrian Iorgulescu,fostul ministru al Culturii şi principalul aliat în realizarea acestei investiţii culturale, Ovidiu Ioaniţoaia, jurnalistul şi realizatorul TV fiind fiu al Giurgiului, dar şi parlamentarii judeţului, în primul rând Mădălin Voicu, politician şi muzician în timpul liber.
Pe scurt e vorba de un ansamblu cultural nou-nouţ, continuator al tradiţiei Ateneului cultural construit şi donat giurgiuvenilor de către avocatul Nicolae Balănescu acum 70 de ani.
A fost ţinută o slujbă de sfinţire a Ateneului de către un sobor de preoţi condus de către Episcopul dr. Ambrozie şi a fost inaugurată o expoziţie de artă plastică a unor artişti giurgiuveni, de talie naţională şi internaţională. Partea oficială a mai inclus cuvântări ale părinţilor spirituali, Lucian Iliescu şi Adrian Iorgulescu, a unui fost membru al conducerii ateneului în vârstă de 101 ani şi au fost decernate trei distincţii de Cetăţean de Onoare pentru trei mari animatori ai vieţii culturale giurgiuvene.
Pentru spectacolul inaugural a fost invitată orchestra Filarmonicii din Ruse, oraşul de peste Dunăre cu o mare tradiţie culturală, cel care l-a dat lumii pe Elias Canetti. Un ansamblu profesionist condus de către un dirijor tânăr şi talentat, care i-a cucerit pe toţi cei prezenţi. Chiar am sugerat doamnei Viorica Naghi, managerul public al Municipiului Giurgiu, invitarea acestei filarmonici pentru organizarea unei stagiuni permanente. Programul susţinut a fost adaptat publicului, numai cu lucrări foarte antrenante, dar şi cu cele mai cunoscute arii din Carmen sau Boema. Am avut parte de un moment emoţionant, interpretarea de excepţie a Rapsodiei Române nr.l a lui George Enescu, aducându-i lacrimi în ochi până şi lui Mădălin Voicu. Pe care cred că-l vom revedea dirijând de pe podium, cel puţin de dragul acestei superbe sali de concerte. A doua surpriză a fost interpretarea filigranată a unei prelucrări realizate de compozitorul bulgar Vladigerov după Hora Stacatto de Grigoraş Dinicu. Finalul cu piese de Strauss a fost apoteotic, hazliul dirijor, un fel de Ioan Gyuri Pascu al nostru, ajungând să dirijeze atât orchestra, cât şi spectatorii. Artiştii,inclusiv cele două soprane,au fost aplaudaţi minute în şir. La sfârşit, doar paharul de şampanie oferit de organizatori, le-a dat curaj conducătorilor auto să se mai apropie de automobile deoarece aceştia se plângeau că au aplaudat atât de mult şi nu mai au palme de pus pe volan.
Succesul primarului Lucian Iliescu e incontestabil, iar colaborarea transfrontalieră dintre Giurgiu şi Ruse este de dat exemplu, fiind rezultatul muncii dedicate a directoarei de integrare europeană Steluţa Purcaru şi a succesoarei Mirela Popazu, dar şi bulgăroaicei cu bunică română Kety.
Nasc şi la Giurgiu oameni care fac lucruri deosebite, evenimentelor de acest fel meritând să li se acorde atenţie indiferent de culoarea lor politică. Se pare că apartenenţa liberală nu a atras la manifestări nici pe actualul premier, dar nici pe domnul preşedinte Băsescu, care ar fi putut prelua din mers aura de ctitor al unui lăcaş de cultură ridicat în timpul domniei sale.

Nu e criză în fotbal ! E criză de oameni cinstiți !

2009-04-15T13:39:00.000+03:00

Am stat mult pe gânduri până să mă hotărăsc să abordez acest subiect.
Vedem că de la arestarea lui Becali, polițiștii și procurorii români au devenit atât de activi că în curând nu vor mai fi locuri în arest.
Nu fac parte dintre aceia care afirmă că poliția doarme. Nu, polițiștii doar se fac că ațipesc, strâng dovezi, fac dosare și le trimit mai departe, așteptand ca procurorii să dispună soluția. La fel fac și agenții de informații, urmând ca șefii lor și șefii șefilor lor să acționeze. Iar această decizie se ia undeva sus de tot în funcție de alte interese.
De exemplu, acum vreo 5 ani un ziarist de investigații, sigur ofițer acoperit, care avea contract cu mai multe publicații, îmi spunea că are un dulap cu peste 100 de anchete de corupție, blindate cu dovezi de la poliție și serei, dosare care îi fuseseră pasate chiar de către anchetatori și asupra cărora nu se lua nici măsura arestării, nici a publicării în presă. Fiți sigur că toate aceste dosare trecuseră prin mâna șefilor din poliție, parchet, DNA și tot nu se întreprindea nimic. Vă închipuiți ce ar fi însemnat pentru imaginea Romaniei declanșarea simultană a 100 de procese de corupție, inculpații fiind în marea lor majoritate oameni de afaceri și politicieni cunoscuți. Erau dosare legate de privatizările strategice perfectate în guvernările Convenției și ale PSD, de contrabandă la nivel înalt, de trafic de influență și de încredințarea directă a unor contracte de furnituri pentru ministere, care au ajuns până la urmă sa fie folosite doar ca instrumente de presiune pentru obținerea unor donații „obligatorii„ pentru partid și liderii acestuia.
Știți că multe contracte pentru furnizarea de aparatură de înaltă tehnologie, finanțate din fonduri Phare, au fost date direct de către unii dintre foștii miniștri, iar titularii de contract și-au onorat obligațiile livrând aparate nefuncționale, descompletate, uzate moral, dar ambalate cu fundiță roz, și pentru care au primit semnatură de primire prin numărarea unor colete și cutii goale, nu după punerea în funcțiune. Sau ce impresie vă face faptul că toate PC-urile și laptopurile achiziționate de către instituțiile publice aveau prețuri de 2-3 ori mai mari decât în magazinele de specialitate ? Coborând nivelul de decizie la nivelul primarilor, dar amplificând cupiditatea și lipsa de bun simt, în anii 2000 - 2001 căminele de copii din București cumpărau zahărul sau orezul cu aproape 100 de mii kilogramul și tenișii -„adibas„ sau „puna„ - chinezești cu 1 milion bucata. Si asta se întâmpla în patria lui Piedone.
Dar să revenim la știrile zilei: dă bine înaintea campaniei electorale să arați că sistemul funcționează și că marii îmbogățiți care au avut proasta inspirație să iasă în față -culmea!,și Penescu și Becali au câte un Maybach- au ajuns la închisoare. Si e mai simplu să numeri și să dovedești ouălele date ca mită arbitrilor de fotbal, decât toată ingineria prin care au dobândit terenurile, fermele și găinile care fac ouă.
Despre fotbal și arbitri în două vorbe ! Se învârt atâția bani în fotbal și e băgată în seamă atâta lume, inclusiv primarii, politicienii sau șefii de la fisc, că toți ajung să trăiască pe picior mare. Ei au hotelurile, magazinele, mașinile și femeile cele mai frumoase. Iar în lumea arbitrilor mita se practică încă de la categoriile inferioare, iar sumele cresc tot mai tare în ordinea eșalonului fotbalistic, matematic,de la C la B și astronomic când e vorba de promovarea/ retrogradarea din A și de câștigarea campionatului. Nu există ntrenor care sa nu-și justifice neputința și nepriceperea prin fraza „adversarii au cumpărat arbitrii„ dar nici patroni sau conducători care sa nu se întrebe „cu cât or fi plusat ceilalți„.
Iar apropo de arbitri corupți, vă amintiți cazul de acum câțiva ani ?
Îl știam pe Adrian Stoica din adolescență, student la IEFS și proaspăt arbitru. Era un tinerel firav, părea cuminte și la locul lui. După ce a urcat în ierarhia arbitrilor a devenit arogant și foarte pretențios. Era înfloritor și îi mergea din plin, dar intrase în prea multe jocuri. La un moment dat a ajuns să calce pe bec, supărându-l pe Sechelariu și a fost scos din arbitraj pe ușa din dos. S-a făcut ceva tam-tam atunci, a ieșit cu obrazul pătat, dar chiar dacă a fost îndepărtat de la butoiul cu miere a avut norocul să nu ajungă la răcoare.
Acum vor urma noi arestări, recuzări, demisii și retrageri subite din activitate.
Nu e criză în fotbal, ci e criză de oameni cinstiți ! Credeți că cei care vor ocupa locurile rămase libere nu vin din eșaloanele inferioare cu aceeași mentalitate, că dacă ai prins lotul A ai scăpat de sărăcie !?

Adevărul în Cazul Mihaela Runceanu - după 20 de ani

2009-04-14T17:56:00.001+03:00

Peste numai 6 luni şi jumătate se vor împlini 20 de ani de la dispariţia tragică a Mihaelei Runceanu. Am fost marcat de ceea ce s-a întamplat, dar şi de faptul că nu am fost mai hotărât atunci când am avertizat-o că i se poate întampla ceva rău de la admiratorii cam fără căpătâi care îi frecventau casa. "Dumnezeu e deasupra şi mă apără de tot ce e rău"!, spunea Mihaela cu convingere. Mi-am mai reproşat că în seara aceea, fiind împreună cu Ana Maria, o elevă de-a Mihaelei, cu care a vorbit la telefon pe la orele 22,00 pentru a stabili cursul de canto de a doua zi, nu am intervenit la telefon să-i spun din nou să fie mai atentă şi să nu aibă încredere în Daniel . La ce a mai folosit faptul că, ulterior, am aflat din jurnalul ei că "ziaristul" i se părea a fi cel mai serios bărbat şi care o sfătuia numai de bine.

După ce s-a întâmplat nenorocirea a urmat un val de indignare, zvonurile de tot felul şi ceremonia de înmormantare de la Buzău care a luat proporţiile unei adunări populare neautorizate, Miliţia şi Securitatea temându-se de o revoltă populară din partea zecilor de mii de oameni care au condus convoiul la cimitir.

Atunci nu s-a putut scrie nimic, aşa că încă din primele zile de după 22 decembrie 1989, am început să mă documentez pentru a afla adevărul despre împrejurările tragice ale uciderii marii cântăreţe. Deşi am reuşit în numai două săptămani să adun materialul, publicarea în Tineretul Liber s-a tot amânat până când am ajuns să iau hotărarea de a-l publica sub forma unei broşuri. cu titlul Adevărul în Cazul Mihaela Runceanu. În cele două săptămani cât a durat procedura de tipărire, a apărut ideea constituirii Clubului fanilor Mihaelei Runceanu şi s-au putut planifica primele două spectacole ocazionate de lansarea clubului la Bucureşti şi la Buzău.

În anul 1990 s-a desfăşurat procesul penal care a confirmat cele veridicitatea faptelor prezentate în această broşură, iar autorul asasinatului după ispăşirea a 18 ani şi jumătate de închisoare a fost eliberat pentru bună purtare.
Clubul a supravieţuit doar câţiva ani, timp în care a organizat două ediţii ale Festivalului Mihaela Runceanu la Bucureşti - prima ediţie la Sala Palatului, a doua la sala Casei Centrale a Armatei - şi a fost urmat de o continuare a activităţii sale pe plan local la Buzău. Practic, Clubul a avut o activitate susţinută şi foarte mediatizată atâta timp cât m-am ocupat personal, după delegarea conducerii activităţii impactul scăzand tot mai mult. O vreme s-au ocupat de coordonarea Clubului, Cristina Manoliu şi Aurel Toma pe partea artistică şi Sorin Stoleru pe partea organizatorică. De corespondenţă şi reorganizare s-a ocupat Diana Chis de la Baia Mare, în acea perioadă studentă la Bucureşti, care a reuşit să-şi menţină bunele relaţii cu părinţii şi rudele de la Buzău ale Mihaelei Runceanu.
Dincolo de sentimente şi de resentimente, Asociaţia Culturală Fan Club Mihaela Runceanu a continuat să menţină în atenţia publicului personalitatea Mihaelei Runceanu, iar vocea, talentul şi dăruirea sa interpretativă nu au fost uitate nici astăzi.

Broşura Adevărul în Cazul Mihaela Runceanu în formă scanată, aşa cum a fost posibil de realizat la acel moment, cu mijloace tehnice de-a dreptul rudimentare şi prin efortul financiar personal este prezentată pentru dvs. la adresa:

mihaela_runceanu

Vă invit să o redescoperiţi pe Mihaela Runceanu şi să parcurgeţi şi relatarea criminalistică senzaţională din presa anului 1990!

Despre credință !

2009-04-14T14:42:00.000+03:00

Nu cred că sunt un etalon de morală și credință. M-am gandit mult până să găsesc curajul de a scrie aceste umile gânduri.
Ar fi trebuit să îmbrățișez credința în copilărie atunci când mama m-a învățat „Tatăl nostru„ și ”Înger,îngerașul meu„. Ar fi trebuit să iau exemplu de la bunica maternă pe care am văzut-o timp de 30 de ani citind zilnic din cărțile de rugăciuni și care ținea sărbătorile „pe stil vechi”. Ar fi trebuit să mă întăresc în credință de la bunicul Gheorghe pe care doar credința l-a ținut viu și sănătos în cei patru ani de front și doi ani în închisorile de la Văcărești și Poarta Albă. Ar fi trebuit să urmez seminarul teologic, că doar de asta m-a dus bunicul de mână la popa Marin care mă și botezase.
Ar fi trebuit să mă molipsesc de la Mihaela Runceanu care acum 25 de ani se închina firesc la Domnul Iisus și la Maica Domnului, se spovedea și ținea posturile, spunea „Doamne ajută!„ și știa că numai Dumnezeu Tatăl i-a dat darul cântecului.
Ar fi trebuit să învăț de la bunul prieten teolog Dan Dumitrescu, cel care s-a jertfit îngrijindu-și mama și corectând tone de șpalturi la Institutul Biblic, în loc să intre în mânăstire și să ajungă vlădică.
Ar fi trebuit să mă plec și să înțeleg credința de la marii păstori: Părintele Sofian de la Antim, Părintele Arsenie Papacioc de la Techirghiol, Părintele Gherontie Puiu de la Mânăstirea Caraiman, Părintele Adrian de la Antim, retras la Schitul Locurele, Preafericitul Patriarh Teoctist care în ultimii ani ai vieții căpătase aura unui adevărat sfânt.
Ar fi trebuit să învăt de la preoții de mir: preotul Ioan Țeugea, preotul Mihai Stavără, preotul Benone Popoiag (la a cărui biserică am facut cu băiatul și fata mea vreo două săptămâni de salahoreală la cărat de cărămidă), preotul dirijor Stelian Ionașcu, preotul doctor Mihai de la Biserica Belvedere și răposații preoți Ionică de la parohia Progresul și respectiv Mierlari-Jilava.
Ar fi trebuit să învăț dogma, dar și credința adevărată de la preotul călugăr Daniel Pantazi de la Biserica Sfântul Spiridon Nou, care a slujit o viață la biserica din dealul Mitropoliei.
Ar fi trebuit să învăț din cărțile de rugăciune, din „Îndrumătorul creștinului ortodox„a părintelui călugăr Gherontie, din „Vămile văzduhului„, din cărțile de învătătură ale Părintelui Ilie Cleopa sau din ”Dăruind vei dobândi„ a Părintelui Nicolae Steinhardt.
Ar fi trebuit să fiu un bun creștin...
Cu toate acestea, deși suntem în Postul Mare, de abia reușesc sa-mi spun câteva rugăciuni, să trec fulgurant pe la biserică și să mă lupt în fiecare zi cu tentațiile și cu patimile.Aș vrea să fiu mai bun, dar lupta cu ispitele e tare grea.

Imposibila iubire - Singur te caut în noapte

2009-04-14T10:11:00.000+03:00

„După ani și ani,/Mă voi întoarce/Primul nostru gând/Ne va regăsi plângând !„

Concertul Pacifica de la Casa Studenților, cu Leo Iorga, solist vocal , a fost un recviem pentru celebra și prea repede dispăruta trupă Compact. De fapt Compact-ul mai există pentru că-l duc mai departe Paul Ciuci și Leluț Vasilescu, dar e un fel de Compact de acompaniament. În cei peste 30 de ani de existență, grupul Compact a avut cea mai tumultuoasă istorie, după primii ani de succes, urmând un deceniu de existență paralelă, Compact B la București și Compact C la Cluj. Leo Iorga a fost solistul de la Compact B în perioada în care Paul Ciuci a plecat din țară , a continuat la Compact C sau a cântat cu Sfinx Experience.
Primii ani de succes ai Compactului,cu formula de aur -Paul ,Costi,Teo și Leluț - , cei de la Costinești, din perioada 1982-1986, au fost cei care au marcat o întreagă generație ,fiind confirmați de Marele Premiu al Festivalului din 1982, ca și serile de neuitat de la Terasa Tineretului .
A venit apoi perioada de la București, cu Adrian Ordean, chitarist și compozitor ,cu Vlady Cnejevici, aranjor și Leo Iorga, solist vocal. Ani frumoși, care nu se vor mai întoarce niciodată!..
In primul rând că tinerețea noastră a rămas în urmă, apoi pentru că după istorica revenire a lui Paul Ciuci, a venit anul în care chitariștii Teo Peter și Emil Laghia au plecat spre lumea de dincolo. Un destin tragic a lovit atunci în mod nemilos, cazul lui Teo Peter fiind cel mai dezbătut, știut fiind că a murit în acel accident de taxi provocat de către un pușcaș american băut.
Dar să revenim la Leo Iorga și la excelenta Pacifica: muzicieni desăvârșiți, cu știința show-ului, cu un bogat repertoriu de turneu, ce a dat culoare timp de un deceniu și spectacolelor grupului Divertis. Pot cânta la superlativ orice, de la blues la country, de la rock-and-roll la arii de operă. Chiar a fost un moment regizat în spectacol când invitatul Ioan Gyuri Pascu a atacat o celebră arie italiană, a urcat sus de tot, a dat impresia că a rămas fără aer, dar l-a salvat Teo Boar care a dus mai departe cântecul, poate chiar mai bine decât predecesorul.
Despre Gyuri Pascu numai de bine: cântă piesele sale și blues alături de Pacifica, dar l-am văzut de curând și în rolul lui Rică Venturiano din „O noapte furtunoasă„ alături de Maia Morgenstern și George Ivașcu. Tot ce face e excelent !
Despre dispariția lui Teo Peter și durerea pe care a lăsat-o în sufletele celor care l-au iubit n-am putut să scriu la vremea aceea. Am participat emoțional la acea imensă dramă, dar de la distanță. Țin minte că atunci Andrei Partoș i-a dedicat o emisiune specială „Vineri noaptea în direct„ și în timpul emisiunii a sunat o doamnă la telefon.Incerc să rememorez confesiunea doamnei:„Pe Teo mi-l voi aminti toată viața din vara aceea nebună de la Costinești. M-am dus cu fetița să ascultăm Compact: am cântat, am dansat, am simțit fiorul nemărginii în cântecele lor. Dar cu adevărat m-a cutremurat Teo: cu gingășia lui, cu forța lui interioară, cu pasiunea lui... De atunci ascult Compact și „Fata din vis” îmi răsună în minte cum îmi susura el la ureche în după amiezele în care ne retrăgeam în cameră lăsând fetița să construiască fericită castele de nisip. Acum fiica mea a devenit adult, iar eu răman mai departe să construiesc împreună cu Teo castele de nisip în veșnicie. „
Am plecat de la concert.Vocea lui Leo Iorga dă glas lacrimilor mele.
„Singur te caut în noapte,/Unde ești?,Unde ești?/Singur pe strada pustie,/Rătăcesc!„

DONATI 2 % - NU VA COSTA NIMIC!

2009-04-10T17:42:00.000+03:00

DONATI 2 la suta - NU VA COSTA NIMIC

Majoritatea oamenilor au o pornire interioara de a face bine si de a-i ajuta pe cei aflati in nevoie.
Din pacate, in lumea in care traim, agresati de multitudinea de teledonuri si de campanii umanitare organizate de catre vedetele momentului, refuzam sa mai intreprindem ceva, ramanand cu gustul amar ca nu stim ce se intampla cu banii care se strang prin astfel de colecte publice.

In aceasta perioada avem posibilitatea sa donam 2 % din impozitul pe care oricum statul ni l-a retinut din salariile incasate in anul anterior. Putem dona pentru orice organizatie non-profit cu profil umanitar, medical, cultural, religios, sportiv etc.

De curand am aflat despre activitatea dedicata a preotului paroh de la Balanoaia din judetul Giurgiu. Daca o sa va placa povestioara pe care am primit-o pe email, va propun sa urmati acest exemplu, donand cei 2 % acestei biserici.
Daca aveti alta alegere, utilizati formularul de la adresa indicata si donati pentru organizatia pe care doriti sa o ajutati.

O biserica alba la inceput de primavara

Duminica de aprilie. Zi frumoasa insorita. Flori de primavara cu miros proaspat, copaci infloriti au crescut pe o verdeata minunata imprejmuind biserica si gandurile noastre, glasurile catorva copii strecurati printre predici si cantece religioase calde, tamaia care te apara si te pazeste. Un sat linistit foarte aproape de Giurgiu.
O comunitate mica cu oameni in varsta, dar cumsecade, cu frica lui Dumnezeu, cum se spune. Aici totul e bine randuit caci dincolo de oamenii gospodari, majoritatea in varsta, un preot - numai suflet si tarie, da rost si putere tuturor lucrurilor, dar si sustinere atator suflete ostenite sau zbuciumate. Nu i-a luat prea mult sa puna lucrurile in miscare. In poarta nu se mai priponesc vite acum, totul e ingrijit si gandit sa-ti incante privirea si sa te linisteasca.

Biserica alba, construita in anul 1929, situata pe drumul spre Ghimpati, atrage privirile trecatorilor, este intretinuta atat cat se poate cu mjloace modeste. Pentru ca poarta hramul Sfantului Gheorghe, patronul spiritual al orasului Giurgiu, se pregateste de mare sarbatoare, mare, in data de 23 aprilie 2009. Pana atunci ,totul trebuie sa arate cat mai bine, noi lucrari sunt planificate, o incapere pentru credinciosi se va construi prin contributia personala a preotului si a doi sateni care pun umarul.

Eu am decis sa completez formularul anexat. Este putin, dar este un gest umil, din tot sufletul. Prea mult satul romanesc, cu frumusetea si curatenia sa, este dat uitarii.

Va multumesc tuturor ca ati citit mesajul meu!

Sper si cred cu tarie ca este vremea celor care fac ceva ca viata aceasta sa fie mai buna. Cineva le spunea oameni adevarati.

Cu drag,
EMILIA

NOTA: Pentru cei care doresc sa ajute - se completeaza formularul extras de pe site-ul ANAF cu adresa: http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/formulare/decl_230_2008.pdf
si acesta insotit de fisa fiscala se depune la Registratura organului fiscal - Administratia Finantelor Publice - din localitatea de domiciliu SAU recomandat prin posta pana la 15 mai, anul curent.

Numele preotului este Stefan MOISEI - 0722/272859

Date necesare pentru completarea formularului:
Denumire entitate: PAROHIA BALANOAIA
Cod fiscal: 13653907
Cod IBAN: RO87RNCB0145037300220002

Sunt si alte posibilitati de a ajuta biserica si pe cei care au mare nevoie de sprijin, putand dona haine, alimente sau sume de bani.

Imposibila întoarcere - Prințul Duda vrea la Cotroceni

2009-04-10T14:20:00.000+03:00

E vremea dudelor ce mor pe cracă...
Aceasta a fost prima idee pentru titlu; se întâmplă în anii secetoși ca pomii să nu-și ducă fructele la maturitate,dar în cazul duzilor asta e chiar o calamitate fiind provocată de către omizi.
Alegerile prezidențiale au debutat în Romania cu o catastrofă. Primul candidat anunțat este Principele Radu Duda,soțul Principesei Margareta, ginerele Regelui Mihai I de România.
Pe Principesa Margareta am cunoscut-o la Intercontinental și am realizat un interviu în luna ianuarie 1990. Era o femeie strălucitoare, o adevărată prințesă, prima femeie occidentală pe care am văzut-o și admirat-o. Regele, atunci când a fost lăsat să vină în țară, era încă în putere și avea speranțe că regalitatea va mai avea un cuvânt de spus în Romania.
Cand l-am văzut pe scena de la Casandra,prin 1981,,„actorașul„ Duda nu mi-a spus cam nimic. Nici cât a jucat la Iași, orașul natal al fiului de medic, nu a ieșit în evidență. Nu știu cum a impresionat-o pe Margareta, dar ne-am trezit că e membru al Casei Regale și mare ambasador al Guvernului României. Dar mișcarea nu a avut nici un efect pe plan intern și nici cine știe ce boom extern.Unde mai pui că dinastia nu are un moștenitor și în lipsa acestuia sigur se va stinge.
După 60 de ani fără rege, românii nici nu mai știu ce este aceea o dinastie ereditară. Poate dacă restaurația s-ar fi produs imediat după revoluție, ca efect al vreunei hotărâri luate de către marile puteri, aceasta ar fi avut ceva șanse de supraviețuire. Dar efectul legendei trenului cu aur,mobilier scump și tablouri cu care a plecat Regele în exil, lansate de catre propaganda comunistă,nu a dispărut nici astăzi. Să nu uităm că chiar Regele Carol I, întemeietorul dinastiei, a înfruntat un puternic curent antidinastic, care -după euforia Marii Uniri- a reapărut în forță pentru a sancționa politica autocrată și iresponsabilă a lui Carol al II-lea. ”Mihăiță„ a avut parte de un tratament mai blând pentru că a domnit prima dată la vârsta pantalonilor scurți, apoi a fost protejat de cenzura din timpul războiului și de prejudecata populară că ce poți cere unui tânăr căruia de-abia iau mijit tuleiele și care încă n-a cunoscut prima iubire. Iar după aceea a devenit conducătorul providențial, la fel de așteptat precum americanii. Din păcate, în cei 50 de ani cât a lipsit din țară, a transmis doar mesaje anemice la adresa regimului comunist sau iliescian, lipsa reală de implicare contribuind la uitarea sa de către poporul roman.
Anul 2009 a început prost pentru romani,iar alegerile prezidențiale nu vor aduce în față un politician nou, de tip occidental, cum apare a fi Principele Radu Duda. Vreți un pariu? Lupta dintre Geoană și Basescu va aduce noi episoade pe micile ecrane din telenovela „Fetele marinarului„, toți candidații autopropuși, și încă neanunțați, neputând să se opună jocului dur al comandantului de navă.

Basarabie străbună,Rusia îți este mumă ?

2009-04-09T16:52:00.000+03:00

Ceea ce se întâmplă în Republica Moldova urmează un scenariu tragic,exact cum i s-a întâmplat României după întâlnirea de la Ialta. După cum s-a văzut și săptamâna trecută, NATO se extinde, dar cu pași mărunți și fără a o supăra pe Maica Rusia. Uniunea Europeană tace mâlc pentru că o țară agricolă atât de săracă ca Moldova ar complica și bugetul și politica comunitară. Iar Romania,care pare veșnicul instigator,nu e în stare să se înfrunte cu elefantul rus pentru o țărișoară mai mult rusofonă decât vorbitoare de limbă română.
Populația tânără este nemulțumită de pauperizarea continuă și de scăderea nivelului de trai, dar și de imuabilitatea sistemului politic, urmaș declarat al regimului unional sovietic.Din păcate în lipsa susținerii SUA, UE și a țărilor democratice toată mișcarea actuală pare doar o răzvrătire a unor mase de huligani. Ceea ce nu știu mulți români, e că populația rusofonă,găgăuză și alogenă reprezintă majoritatea populației moldovenești și ocupă cea mai mare parte a pozițiilor publice,iar românii curați sunt mult mai puțini și preponderent rurali. Rareori româno-moldovenii noștri își pot spune liberi punctul de vedere și acesta nu e niciodată concordant cu cel oficial. Sistemul e ticăloșit,mult mai mult decât la noi, și acesta nu dorește schimbarea. În cei aproape 70 de ani de când Moldova a revenit la pieptul Maicii Rusii, cei mai buni romani ori au fost exterminați,ori au fost deportați în Kazahstan și Siberia,ori și-au căutat slujbe mai bune pe întinderea întregului imperiu. Acum mulți au emigrat,mulți lucrează sau studiază în Romania,dar și mai mulți și-au reluat cetățenia romană ca să poată pleca la muncă mai ușor în Spania sau Italia. Si atunci această luptă a moldovenilor pentru dobândirea identității naționale,pentru ca românii din ei să se simtă stăpâni la ei acasă,în Basarabia, va continua cu tot mai multe jertfe și suferințe. Iar noi, romanii din România, vom continua sa-i susținem platonic, să le spunem că-i iubim,dar dacă n-au zestre nu ne prea interesează pentru căsătorie. Mai ales că murim de frică de teama tatălui adoptiv, dl Putin fiind pregătit cu forțele armatei dispuse în Transnistria să liniștească nu numai revolta tinerilor moldoveni, dar și teoretica independență a Republicii Moldova.

Rugămintea unui jurnalist naiv față de domnul CT Popescu

2009-04-09T12:28:00.000+03:00

Domnul CTP publică „Rugămintea unui bătrân naiv către dl. Mircea Badea", iar dl.Mircea Badea îi dă replica în emisiunea sa, dând și explicațiile de rigoare, prin care arată că nu a bătut câmpii, dar că unele persoane se fac că nu-l înțeleg doar ca sa poată să îl înțepe.
Pe domnul CTP l-am cunoscut acum vreo 20 de ani, bătând culoarele Casei Presei în blugi și cu adidași nu tocmai la modă, venit sa-și propună producțiile (mai mult sau mai puțin) SF la suplimentul cultural al singurului cotidian național pentru tineret. Pe vremea aceea soția sa părea mult mai talentată decât el, dar după ce a lăsat-o la vatră, s-a putut și el afirma plenar.
După 1990, a prins trenul de la Adevărul ca ziarist și împreună cu prietenul său Gabriel Rusu, critic literar, și pe cel de mare scriitor. A avut noroc că s-a putut strecura și că a putut supraviețui în șerpăria securisto-comunistă de la Adevărul, fiind luat sub aripa sa ocrotitoare de către Dumitru Tinu. Stiu că acolo au fost lupte intestine și că i-a trebuit multă tărie ca să poată rezista. Am lucrat la un moment dat cu Mircea Bunea,Smaranda Oțeanu,Papadiuc și alte fosile plecate de la Adevărul, dar care continuau să se umple de bani din acțiunile de la Adevărul și agenția de publicitate Colosal.
Dar după moartea lui Tinu și-a luat un asemenea avânt ca nu-i mai ajungi la nas nici cu prăjina. Ca presedinte al Clubului Roman de Presă, tuna și fulgera, scotea fum pe nări pe chestii de deontologie profesională împreună cu marele profesor de etica presei Gabriel G. Stănescu, dar fiecare conducea câte un ziar care făcea campanii în interesul a tot felul de grupuri de interese. Când a trecut la „Gândul" s-a văzut iar pe cai mari, tirajele se evaporau de pe tarabe și a căpătat si renumele de mare editorialist, ba chiar și de om de televiziune odată cu aparițiile de la „Realitatea”.
Intr-o mare naivitate, am crezut atunci că-și păstrase ceva din visele începutului și că va dori să dea o șansă unui necunoscut. I-am prezentat situația și m-am oferit sa-i aduc mai multe texte ca să se poată edifica. Mi-a răspuns ca de la „poșta redacției", în loc sa țină cont că am început să colaborăm în presă în aceeași perioadă, eu fiind coleg de generație și cu Bogdan Chireac și cu Sorin Ovidiu Bălan, asta ca să dau două nume cunoscute,dar situate la extreme.
Nu am apucat să am funcție de conducere la Tineretul Liber, dar am ajutat cațiva tineri să-și înceapă drumul în presă, cei mai cunoscuți fiind acum Constantin Rudnidți, analist economico-financiar, fost șef pe la Capital, Andrei Vochin, comentator sportiv, scriitor și om de televiziune, Adrian Deliu, cronicar muzical și traducător, asta ca sa amintesc doar de băieți.Ca știți ce se spune că fetele au mai multe șanse pentru că știu sa-și deschidă singure poarta. Dar și aici pot sa amintesc de Roxana Iliescu, Ioana Mandache, Roxana Toma,unoscute pentru probitatea lor profesională și morală.
Și atunci vin și spun: ești marele CeTePe-ule, dar la umbra ta nu crește nimic. Ba mai ai și ciudă pe tânărul Mircea Badea!... Norocul lui că a apucat să fie cunoscut că altfel n-avea nici o șansă, l-ai fi bătut cu trei seturi la zero, toate cu 6 la zero, pentru că-n ochii tăi și Mircea e un zero. Mă și întreb pentru cine mai scrii dacă lumea e plină numai de zerouri.

Prietenul meu din America

2009-04-08T15:15:00.000+03:00

Pe vremea când eram ziarist și conduceam și Asociația Fan Club Mihaela Runceanu,îmi făceam prieteni cu mare ușurință. Când am ieșit din viața publică, renunțând și la club și la presă, am descoperit că prietenii s-au împrăștiat...nu însă și prietenul meu din America.
Pe Florin l-am cunoscut la Club unde a cântat de câteva ori. Avea 30 de ani, era asistent universitar și doctorand în chimie, iar în timpul liber compunea și interpreta muzică folk. Era frumos, era liber, iubea viața și voia să ajungă în America pentru a se desăvârși profesional. La un moment dat a apelat disperat la mine deoarece i se făcuse o mare nedreptate.Iși luase doctoratul și trebuia sa plece cu o bursă Fulbright în SUA, dar cineva a făcut o măgărie și l-a dat la o parte.Tot atunci suferise și o nouă decepție în amor, colega lui de catedră și de doctorat, blondă și apetisantă îl părăsise în pragul căsătoriei. Atunci Florin a vrut sa uite de toate și cu primul avion a plecat la o altă bursă de doctorat la o universitatea americană total necunoscută. S-a îngropat în muncă, a dormit langă cobai în laborator, a refuzat să mai iasă în lume. Aici, în Romania, mama sa a făcut un cancer galopant și când a fost chemat de sora sa la înmormantare a ajuns a doua zi dupa ce pământul acoperise sicriul mamei sale. A dispărut din nou în America înecându-se în muncă. S-a dus de vreo câteva ori la niște întâlniri cu conaționalii, dar i s-a părut ca pierde vremea în contraziceri politice scăldate în băutură. Deși a stat mai mult de cinci ani acolo,nu s-a gandit să ceară cetățenie sau viză pe timp nelimitat. Și s- trezit intr-o zi, deși mai luase un doctorat, că i se impune să se întoarcă în țară, să-și facă din nou pașaport și sa-și ia altă viză. M-a sunat ca și atunci cînd a ajuns cu întârziere la înmormântarea mamei sale, am vorbit și mi s-a plâns că i s-a refuzat viza. Ne-am întâlnit, dar era total schimbat: demoralizat,cu început de chelie,fără pic de strălucire în priviri și cu urmele unei groaznice boli pe față și pe maîni. Dar mai ales...singur. Cu sora sa ține legătura din an în paște, se simte ca un musafir nedorit în casa ei, iar casa de la țara a luat-o tot sora, pentru că și tatăl s-a prăpădit între timp. Ca să poată totuși pleca, a ajuns să predea chimia într-un colegiu britanic din Dubai. După aceea a ajuns din nou în America, cu contract la altă universitate, dormind tot în laborator, deși avea și o casă închiriată. In loc să se apropie de studenții și studentele sale, pentru că are și normă de profesor preparator, s-a apropiat doar de șobolănei. A înregistrat o invenție la care a muncit cîțiva ani, dar care deși e de top science, nu i-a adus nici un ban, ba a mai și cheltuit cu taxele de înregistrare. Contractul s-a terminat iar și a ajuns din nou în țară. L-am primit cu brațele deschise,l-am găzduit fără bani, dar chiar cu două zile înainte de Crăciun a dispărut iar în America. N-am mai știut nimic de el, mi-a răspuns foarte rece la un mail și după un an, dintr-o data, m-a sunat că a ajuns din nou în țară. L-am primit iar, mi-a spus că va sta din nou aici până va găsi un nou contract. I-am dat cheile unui apartament, i-am pus telefon,fax și internet, ba mi-am mobilizat cunoștințele din Anglia și Australia pentru a-i găsi un nou contract. Avea bani, așa că după o lună i-am spus că trebuie sa dea și el 4 milioane de lei vechi pentru plata întreținerii apartamentului pe timp de iarnă. Mi-a spus că e scump, că a auzit el că o chirie e doar 100 de Euro și că știe că nu l-am trecut la întreținere. A mai stat încă trei luni, și-a făcut o prietenă cu care a și locuit o vreme tot acolo, apoi a plecat fără să achite vreun leu. Am aflat că și-a găsit post la reprezentanța unei mari companii americane de înaltă tehnologie. Am îndrăznit să-l sun și să-l rog să-și achite datoria, cerând doar banii datorați pentru întreținere. Mi-a spus să-l las în pace și m-a întrebat dacă am avut contract de închiriere semnat de el. Mai mult , a încheiat șuierând:„N-ai nici o dovadă. N-ai contract semnat.O singură dată dacă mă mai suni, te dau pe mâna poliției. Să-ți intre bine în cap!„
Din păcate am pierdut un prieten și asta mă doare și mai tare decât cei 400 de Euro. Apropo,acum acel apartament este închiriat pe 500 de Euro lunar,plus întreținerea.

Frate,frate,dar brânza e pe bani !

2009-04-08T13:54:00.000+03:00

O veche vorbă românească spune:„frate,frate,dar brânza e pe bani„! sau cu alte vorbe fiecare muncește pentru el.Două întâmplări diferite,petrecute la 50 de ani diferență,confirmă această zicală.
Cândva, înainte de război,bunicul meu o întreba pe bătrâna lui mamă,de ce trece în fiecare zi pârleazul cu oala de lapte,unt sau smântână.„Ii duc fratelui tău că are copii mulți!", îi răspundea mama, dar el se supăra pe ea pentru că părinții împărțiseră averea pe din două și fiecare familie avea acum câte o vacă, iar el avea proprii copii și o mai îngrijea și pe mama sa.
După o jumătate de veac, la Sinaia, fratele care locuia la etaj îl reclamă pe cel de la parter că și-a tras gaze și și-a făcut baie,iar el se spală în continuare la lighean.Voia ca primarul sa-l oblige pe celălalt sa-l primească în baia lui. Deși primarul i-a arătat petentului că nu are dreptate și că poate și el să-și amenajeze o baie, fratele leneș și arțăgos n-a făcut nimic, rămânând de mai mult de 20 de ani, tot la lighean și folosind aceeași toaletă de la parter. Ba mai mult, într-o zi senină privea prin binoclu de la balcon și observandu-și fratele la cules de plante medicinale prin pădure a sunat la jandarmii montani și i-a pus pe urma contravenientului.
Vreți să știți cum s-a încheiat povestea ? La Sinaia, fratele de la parter a deschis un proces cu primăria pentru a păstra pământul din curtea vilei pe care aceasta vrea să-l dea unui afacerist pentru construirea unei pensiuni. A trebuit să apeleze și la soția fratelui și la nepot ca să intre parte în proces și să poată revendica întregul teren și le-a spus că nu le cere nici un ban pentru avocat și taxe de timbru. Răspunsul a fost scurt, deși stăpânesc peste 500 mp de teren pe care țin două javre nemâncate:„Nouă nu ne trebuie nici un teren"!
Concluzia:„La revedere al meu frate vitreg că nici buni n-am fost!", cum îi scria de la stațiune fratele Petre bunicului meu Gheorghe în anul 1971.

Rugăciunea celui din închisoare

2009-04-07T16:04:00.000+03:00

Lumea e plină de oameni buni. Dar mai există și oameni răi. Dacă se întorc pe calea cea bună, oile rătăcite vor intra și ele în turma Domnului. Dumnezeu e bun și îndurător și îi așteaptă pe toți oamenii să vină pe calea credinței. Unii dintre aceștia chiar au mare nevoie...

Rugăciunea celui din închisoare

Doamne,IIsuse Histoase, Dumnezeul nostru, Cela ce ai slobozit pre sfântul Apostol Petru din legaturi și din temniță fără de nici o vătămare, cu umilință mă rog Ție: Primește cu milostivire această rugăciune pentru iertarea păcatelor mele, care sunt în temniță și ca un iubitor de oameni, cu dreapta Ta cea atotputernică și cu judecățile care știi, de tot răul și primejdia mă izbăvește și mă slobozește din închisoare: că a Ta este Împărăția și puterea și slava în vecii vecilor.Amin.

Rugăciuni pentru îndepărtare de farmece

2009-04-07T15:43:00.000+03:00

Multă lume nu crede în farmece,dar crede în Harry Potter ! Dacă există,dacă sunt persoane care se ocupă cu farmecele,atunci e sigur că este nevoie și de...

Rugăciuni pentru îndepărtare de farmece

Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte ! Doamne, ca să-mi ajuți mie, grăbește. Să se rușineze și să rămână înfruntați cei ce caută sufletul meu. Să se întoarcă înapoi și să se rușineze cei ce-mi voiesc mie rele.
Să învieze Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui. Și să fugă de la fața Lui cei ce-L urăsc pre Dânsul.
Precum se stinge fumul, să se stingă; cum se topește ceara de fața focului, așa să piară vrăjmașii și diavolii de la fața lui Dumnezeu și de la fața celor ce-L iubesc pre El și se înseamnă cu semnul Sfintei Cruci.
Apoi :

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Carele Te-ai pogorît din cer ca să slobozești pre om de înșelaciunea diavolului și muncirea lui și ca să strici toate facerile lui de rău cele drăcești, Ție ne rugăm noi nevrednicii: Cauta cu milostivire spre casa aceasta și spre noi, robii Tăi. Și de supărările cele rele ale viclenilor oameni, ale otrăvitorilor, și descântătorilor, ale fermecătorilor și ale fermecătoarelor și a viclenilor diavoli, mântuiește-ne pre noi cei bântuiți și înviforați. Că toate sunt Ție cu putință și cu iubirea Ta de oameni toate acestea a le risipi și întru nimica a le întoarce. Că Tu ești Dumnezeul nostru, Carele ne miluiești și ne mântuiești și Ție mărire înălțăm și Părintelui Tău celui fără de început și Prea sfântului și bunului și de viață Făcătorului Tău Duh,acum și pururea și în vecii vecilor.Amin.

Rugăciune pentru durere de cap (Deochiu)

2009-04-07T14:43:00.000+03:00

Mulți nu cred în deochi,dar de multe ori v-a durut capul și nu ați știut care e cauza. Ați luat antinevralgic, fasconal, algocalmin sau nurofen,dar durerea nu a trecut.
Tradiția spune că oamenii,dar mai ales copiii,se deoache foarte ușor.Remediul cel mai la îndemană este rugăciunea „Tatăl Nostru„ repetată de cel puțin 3 ori.
Am găsit și o rugăciune strict specializată.

Rugaciune pentru durere de cap (Deochiu)

Doamne Dumnezeul nostru, Împăratul veacurilor, Cel atotputernic, Cela ce cuptorul cel de șapte ori ars și văpaia cea din Babilon în rouă ai prefăcut-o și pre sfinții trei tineri întregi i-ai păzit; Doftorule al sufletelor noastre,Ție ne rugăm: Depărtează și alungă toată lucrarea diavolească, toată vrăjmășia, privirea cea rea, nesățioasă și plină de pismă a ochilor făcători de rele, de la mine robul tău.
Însuți, Iubitorule de oameni, Stăpâne, tinde mâna Ta cea tare și brațul tău cel atotputernic și cercetează-mă, făptură a Ta fiind eu. Trimite-mi înger de pace, stăpânitor și păzitor sufletului și trupului carele să nimicească și să gonească de la mine tot sfatul cel rău, toată pisma și răutatea vrăjmașă și toată zavistia celor răi. Ca izbăvit fiind cu puterea ta, mulțumire să-Ți aduc și să-Ți cânt: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul„.
Și iarăși:„Nu-mi va fi frică de rele, că Tu cu mine ești, Că Tu ești Domnul puterii mele, tare stăpânitor, Domnul păcii, Părintele veacului ce va să fie„.
Și Tu ești Doftorul sufletelor și al trupurilor nostre, Hristoase Dumnezeule, și Ție mărire și închinăciune înălțăm, cu cel fără de început al Tău Părinte și cu Prea Sfântul și bunul și de viață făcătorul tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.Amin.

Rugăciune în caz de boală

2009-04-07T14:23:00.000+03:00

Mă adresez vouă, celor ca și mine, care navigăm pe net în fiecare zi. Pe mail sau pe mess colportăm „rugăciunea zilei„ sau rugăciunea care aduce noroc, rugaciunea pe care daca o vei trimite de zece ori într-o oră va face o minune, mereu și mereu primim și dăm mai departe rugăciuni.Fără ca să știm daca sunt creștine,hinduse sau desprinse din Coran,fără ca să ne întrebăm cui am ajuns să ne închinăm și pe cine implorăm să sară în ajutorul nostru.
Nu vreau să supăr pe nimeni,dar vă spun că eu sunt credincios ortodox.
M-am gandit că pentru majoritatea românilor e bine să scot la lumină unele rugăciuni ortodoxe care se spun la ceas de mare suferință.

Rugăciune în caz de boală

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, primește smerita mea rugăciune pentru iertarea păcatelor mele și ca un îndurat,cu dreapta Ta cea atotputernică, stinge-mi focul ce m-a cuprins, încetează-mi bolala și cu milostivirea Ta ridică-mă din patul durerii pentru slava numelui tău; că tu ești Doftorul sufletelor și al trupurilor noastre și Ție slavă înalțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Becali cel Mare și Sfânt

2009-04-07T13:06:00.000+03:00

Confirmarea mandatului de arest preventiv pentru 29 de zile,îi creează lui Gheorghe Becali o aură de martir:primul mare credincios și binefacător al țării a ajuns dupa gratii,în loc de Becali TeVe,avem pe toate micile ecrane Becali (în) ZeGhe.
Cu atât mai mult cu cât,în ciuda megalomaniei,mandriei deșarte și a geniului de mare afacerist,Gigi alintat George a miluit pe atâția români cu darnicia sa deșanțată,ba a mai fost și salvatorul unui sat întreg,șters de pe hartă de furia apelor.Cu mintea sa simplă de cioban,care a știut când să valorifice laptele și brânza și să marească turma,când sa sacrifice mieluții și batalii și sa-și scoata parleala cu carnea și blana acestora,el a acționat precum apostolii.Nu s-a rușinat și nu s-a aplecat în fața celor care consideră că a fi un bun creștin înseamnâ sa mergi cu gloata să iei lumină în noaptea de Înviere înainte să intri într-un club de noapte.A dat pomeni în stanga și în dreapta ca un nabab,considerând că bogația i-a dat-o Dumnezeu.A umblat cu steaua și a ridicat din nou Clubul de fotbal Steaua făcând din acesta portdrapelul fotbalului românesc de club de dupa revoluție.
Are și defecte nenumărate ! E încăpățînat și iute la mânie ca orice machidon,are o minte mai simplă și o educație mai diluată,dar e un geniu al afacerilor.Cum va explicați că în ultimii ani un viceguvernator al BNR sau șeful Bursei de Valori București au fost machedoni ? Stiați ultima bombă? Elena Gheorghe care ne va reprezenta la Eurovision e machidoancă. Sunt români adevărați,poate chiar mai înflăcărați ca noi cand e vorba de sentimentul național.Dar în afaceri sunt ca haiducii:i-au de la unii, dar mai dau și la alții mai amărâți.
Cum am putea să le luam acestor mari luptători sentimentul ca nu trebuie să se lase călcați în picioare de catre turci,greci,sârbi,bulgari și acum de către rromi. Se spunea că mămăliga nu explodează, dar aromânii sunt căliți de 20 de secole de luptă pentru supraviețuire ca popor!
Tot ceea ce am spus până acum nu scuză obrăznicia din comportament sau încălcarea legilor.
Dar pentru omul de rand,țăran din Vrancea rămas fără casă și căruia i-a făcut un nou rost, bolnavi cu patalama cărora le-a dat bani de medicamente,cerșetori pe care i-a miluit sau microbiști cărora le-a reînnoit speranțele,Becali este Mare și Sfânt.

Umbra lui Moţu Pittiş,penumbra lui Vali Sterian

2009-04-05T19:40:00.001+03:00

Concertul Hard'N'Heavy de la Casa Studenţilor,de vineri,3 aprilie a.c., a programat necunoscutele trupe rock Solaris şi Z'Band. Vorba domnului director Paul Bordaş:"Nu putem sa programam numai vedete,mai propunem si trupe noi daca au valoare !"
Sincer,m-am dus cu inima stransă şi nici n-am îndraznit să mai invit pe cineva,crezand că vom asculta ceva experimental,eventual vreo trupă de puşti care promit.
Surpriza a fost totală.
In deschidere a cantat Solaris,cu Bebe Astur şi Florina Soare:un chitarist exersat şi inspirat şi o voce feminină nascută pentru rock. Au cantat şi piese proprii mai vechi sau inedite,dar ne-au dat gata cu mari succese ale genului. Evolueaza într+o formula mai degrabă potrivită pentru un club,dar conving şi ştiu să creeze atmosferă. Deşi publicul a fost cam răruţ,ne-am simţit ca pe vremuri la Bulandra cu Moţu Pittiş,Bebe Astur aducand în multe momente cu portdrapelul rock-ului de pretutindeni si din totdeauna.
Cand credeam că asta a fost surpriza,a urmat Z'Band,alcatuită din cinci baieţi mai copti,copiii rock-ului dezlanţuit.Sincer,Cristian Luca "Argintaru",chitaristul solo e de valoare internaţional ă.A atacat temele cu o forţă care aproape că ne-a catapultat de pe scaune.Mai mult,fostul chitarist din perioada rock a trupei Voltaj,a ramas un fidel al lui Vali Sterian,cu care a lucrat o vreme în cadrul Companiei de Sunet.Am putut astfel recunoaşte culoarea specifică a unor cantece ale lui Vali şi ne-am putut bucura de cantecul "Caută", ultimul scris de Vali,probabil sub impresia scurtei perioade pe care a petrecut-o in inchisoare şi cu sentimentul tragic al apropierii sfarşitului.Au fost clipe de mare emoţie,ba chiar am avut impresia că odata cu Cristian Luca,urcase pe scena şi spiritul lui Vali Sterian.In rest,ce să mai spun? s-au cantat piese de mare virtuozitate de la AC-DC,Gary Moore,alţi monştri sacri,trupa de "necunoscuţi "cantand şi încantand cu adevărat.
Si apropo de trupa Voltaj,primul hit al acesteia a fost "Nori de hartie" cu Adrian Ilie,compozitor şi Cristian Minculescu,voce.Era în 1982.Si uite unde am ajuns ca sa-i uram sănătate lui Cristi Minculescu şi să visăm ca-l vom revedea pe scenă.Luptă Cristi !